Rugăciune și tăcere în spiritualitatea ortodoxă

„Pavel a văzut o lumină care nu avea sfârșit nici în jos, nici în sus și nici împrejur; o lumină fără de ho­tar i-;a apărut, strălucind în jurul lui, ca un soare infinit mai luminos și mai mare decât universul; și, în mijlocul acestui soare, el însuși sta, devenit nimic altceva decât un ochi.” Aceasta este vederea slavei de care ne putem a­pro­pia prin chemarea numelui lui Iisus. Rugăciunea lui Iisus face ca strălucirea Schimbării la Față să pătrundă în toate ungherele vieții noastre.
Mitropolitul Kallistos Ware

Prin stăruința în Rugăciunea lui Iisus, cugetul atinge o stare de dulce liniștire și pace... Cu cât cade mai multă ploaie pe pământ, cu atât el devine tot mai moale; tot astfel, cu cât chemăm mai mult sfântul nume al lui Iisus, cu atât se pogoară în pă­mântul inimii noastre tot mai multă bucurie și veselie. Când soarele răsare deasupra pământului, se face lumină; când slăvitul și sfântul nume al Domnului nostru Iisus Hristos strălucește neîncetat în minte, se nasc nenumărate cugetări strălucitoare ca soarele.
Sfântul Isihie Sinaitul