Pacea
După
ce furtuna dispare, cerul cenușiu cedează elementelor de alb și albastru. Pământul
este împrospătat și revigorat. Poți simți miresmele trezite de furtună.
Lacul este calm, ca și cum ar fi un alt corp de apă: senin și liniștit,
reflectând în frumusețea sa gri-cenușie totul din jur.
Pe cât de puternică și de impulsivă a fost furtuna, pe atât de liniștit și de
constant este rezultatul ei. Ritmurile simple ale naturii își reintră în
puteri. Inima din centrul pământului bate în mod constant, iar inima din
centrul corpurilor noastre își urmează blând diastolele, pe măsură ce
respirația noastră încetinește și devine regulată.
Mă întorc către lume, privind liniștit în ochii tăi sau ținându-te de mână și
mergând lângă tine. Este simplu și ușor. Știu că sunt unde trebuie.
Când te-ai apropiat prima dată de mine, te-am recunoscut și am știut ce urma
să-mi spui: „Ești fratele meu, prietenul meu, soțul meu. Vocea ta este vocea pe
care am auzit-o dintotdeauna în camerele secrete ale inimii mele. Îi cunosc
rezonanța. Mâinile tale încă nu m-au atins, dar, cu toate acestea, voi cunoaște
senzația degetelor tale în timp ce trec prin părul meu ori îmi mângâie
coapsele. Nu te-am sărutat niciodată, dar știu senzația buzelor tale pe ale
mele. Când te privesc în ochi, curenți de foc îmi săgetează fiecare celulă din
corp. Te cunosc. Te recunosc. Îți amintești de mine? Mă cunoști așa cum te cunosc
eu?"
Iar tu știai că voi răspunde: „Da, îmi amintesc de tine. Atunci când zâmbești,
toată dragostea pe care am cunoscut-o vreodată vine să mă întâmpine. În sunetul
vocii tale aud intonațiile generațiilor de femei pe care le-am numit mamă sau
fiică sau soție. Da, te cunosc. Dar de abia îmi pot cred ochilor sau urechilor.
Nu-mi vine să cred că stăm în sfârșit față în față."
În oglinda lacului ne privim ochi în ochi, suflet în suflet. Deși abia ne-am
întâlnit, nu ne suntem străini. Știm deja unul despre celălalt lucruri pentru
care altora le-ar trebui ani de zile să le afle. E o transparență totală aici,
căci niciun secret nu e posibil între noi doi.
Pe măsură ce mergem și mâna mea se odihnește pe șoldul tău, ea știe că acolo
i-a fost locul dintotdeauna, la fel cum și șoldul tău știe asta. |