Nimic nu este atât de grav

Veste proastă: nimeni nu se schimbă doar dacă citește o carte sau doar dacă merge la psiholog!
Veste bună: schimbarea poate avea loc, de o manieră surprinzător de radicală, cu puțin efort în fiecare zi!
Transformarea de unul singur presupune, efectiv, practică și efort. Dar este cea mai importantă schimbare: pașaportul pentru o viață mult mai bună, mult mai fericită și împlinită.
Această carte este o potențială metodă de transformare personală, un manual complet de autoterapie. Este bazată pe psihologia cognitiv-comportamentală și pe mindfulness-ul de a treia generație, susținute de studii științifice.

PRIMA PARTE: Tot ce trebuie să știi 11

1. O minte a viitorului 13
2. Cele două coduri ale forței emoționale 22
3. Cea mai bună manieră de a practica 34
4. Să-i imităm cu adevărat pe „supereroi" 47
Exerciții ale Primei Părți 61

PARTEA A DOUA: Tot ce trebuie să faci 65

5. Muncă și distracție 67
6. Să ne bucurăm de muncă din ce în ce mai mult 81
7. Să scăpăm complet de complexe 91
8. Să ne simțim în largul nostru oriunde 108
9. Să privim mereu o pierdere ca pe o oportunitate 125
10. Să fim atrăgători pentru ceilalți 139
11. Să relaționăm exemplar cu persoanele dificile 150
12. Mai mult decât să știm să uităm, trebuie să știm să iertăm 160
13. Să creăm relația de cuplu ideală 180
14. Să-i influențăm ușor pe ceilalți 194
Exerciții ale Părții a Doua 213

PARTEA A TREIA: Psihologie comportamentală și mindfulness 217

Notă 218
15. Stop atacurilor de anxietate 219
16. Să lăsăm să treacă valul, ultima soluție pentru pacea mentală 243
17. O ultimă lecție de înțelepciune emoțională 262
Exerciții ale Părții a Treia 272

Un maestru budist ținea o prelegere. La un moment dat a arătat adunării un pahar cu apă. Toată lumea aștepta întrebarea tipică: :Este jumătate plin sau jumătate gol?" Dar el a întrebat:
— Cât cântărește?
Răspunsurile au variat între 200 și 250 grame. Maestrul a răspuns:
— Prieteni, greutatea în grame nu contează. Ceea ce contează este cât cântărește pentru noi și acest lucru depinde de cât de mult timp îl ținem în mână. Dacă îl ținem un minut, nu este o problemă. Dacă îl ținem o oră, o să ne doară brațul. Și dacă îl ținem o zi, brațul ne va amorți și va paraliza. Greutatea în grame nu variază, dar cât timp îl ținem în mână se dovedește a fi mai mult sau mai puțin greu de suportat.
Și a continuat:
— Grijile sunt ca vasul Dacă te gândești la ele un minut, nu se întâmplă nimic. Dacă te gândești puțin mai mult, încep să doară. Și dacă îți petreci toată ziua gândindu-te la ele, sfârșești prin a te simți paralizat, incapabil de a trăi.
Concluzia însumează o bună parte din doctrina budistă:
— Amintește-ți trebuie să știi să te detașezi.
Această carte conține un mesaj care poate părea straniu: toată fericirea umană, toate sentimentele și toate emoțiile — anxietatea, disperarea, ura sau rușinea — nu sunt necesare.
Sunt comune, dar asta nu înseamnă că sunt și necesare sau neapărat bune. Putem învăța să ne eliberăm de a le simți atât de intens, pentru a vedea cât de bine se poate trăi și în altfel.
Cum am văzut deja, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne dăm seama că noi suntem CREATORII tuturor emoțiilor. Chiar suntem! Și cu puțin efort, putem învăța să CREÃM emoții negative firave și monotone și o mulțime de emoții creative și sublime.
Indiferent de răul cu care suntem tratați, de câtă suferință ne provoacă anumite lucruri, de cât de îngrozitoare sunt condițiile în care trăim, ÎNTOTDEAUNA trebuie să ne putem transforma sentimentele de anxietate, disperare și ură. Nu doar să le diminuăm, ci practic să le înlăturăm din registrul nostru emoțional.
Și acest lucru este posibil pentru că gândurile noastre sunt responsabile de acest univers emoțional, în aproape toate situațiile.

Fericit, chiar dacă o pierd pe mama

Odată, un pacient pe nume Jaime mi-a povestit o întâmplare. Începuse de ceva vreme terapia cognitivă și viața lui se desfășura într-o notă veselă și relaxată. Dar, în timp ce se plimba într-o duminică însorită, a primit un mesaj pe Whatsapp de la sora lui: „Mamei i-au descoperit un cancer. Pare destul de serios. Sună-mă când poți".
Atunci, toată starea de bine a lui Jaime s-a dus: „Oh, nu, la cât de delicată este mama, nu va reuși să iasă cu bine din situația asta!". În doar câteva minute, mintea i-a fost asaltată de o mulțime de gânduri: „Mai are de trăit doar câteva luni, iar eu am fost destul de nepăsător" sau „Ne așteaptă o perioadă foarte dură. Pierderea ei va fi o lovitură enormă".