Privitul în zare te poate ajuta să previi cataracta
Dacă
împărtășești acest concept simplu și altor oameni, vei contribui la declanșarea
unei revoluții ajutând la prevenirea cataractei. Astăzi, majoritatea medicilor
cred că, mai devreme sau mai târziu, cei mai mulți oameni vor face cataractă. Privitul
în zare poate împiedica apariția cataractei, fiindcă îi va conferi
cristalinului mobilitate deplină și mai multă vitalitate.
Recunosc că, și dacă practici acest exercițiu zilnic, probabil tot nu vei privi
în zare suficient de mult, raportat la cât te fac situațiile de viață să
privești de aproape. Cu toate acestea, privitul în zare timp de 8-10 minute, de
trei ori pe zi, le va permite, cel puțin, ochilor tăi să se odihnească și va
compensa încordarea provocată de privitul de aproape.
PASUL 3: EXPLORAREA ZONEI PERIFERICE
Este
imposibil să-ți tensionezi ochii atunci când privești în zona centrală, dacă
îți amintești să te concentrezi, simultan, asupra zonei periferice. În cultura
noastră modernă, suprimăm părți ale ochiului care ne ajută să vedem bine în mod
natural. O facem inconștient. Motivul pentru care suprimăm zona periferică este
că o considerăm irelevantă pentru viața noastră. Concentrându-ne pe obiectele
din față, pur și simplu nu mai acordăm atenție la ce este în jur. Pe de altă
parte, strămoșii noștri erau obligați să fie atenți la ce se petrecea în jurul
lor; în junglă, n-ai supraviețui mai mult de o săptămână, dacă n-ai observa atent
zona periferică. De fapt, ai fi mâncat de animalele sălbatice sau ai muri de
foame, dacă n-ai observa ce se află în preajmă.
Dar noi ignorăm zona periferică, pentru a ne putea concentra asupra hârtiilor
și a monitoarelor, toată ziua, fără să fim distrași de ce se află în jur. Încercăm
să ne concentrăm asupra sarcinilor imediate pe care le avem de îndeplinit și
căutăm să nu fim distrași de gălăgia care ne înconjoară. Când omitem zona
periferică, tensiunea exercitată asupra vederii noastre centrale devine și mai
mare, ducând la scăderea clarității acesteia și, în final, la pierderea ei. Vechiul
dicton care spune „ce nu folosești vei pierde" se dovedește cât se poate
de adevărat în acest caz. Cu timpul, slăbește legătura dintre creier, nervul
optic și celulele în formă de bastonașe responsabile de vederea periferică. Alături
de o predispoziție genetică, aceasta ar putea duce la glaucom.
Trebuie să facem exerciții pentru stimularea vederii periferice. Vei realiza
aducerea laolaltă a zonei periferice și a celei centrale și, ca urmare, vei
percepe mai multă strălucire și mai multă lumină cu ochii tăi.
Exercițiul nr. 1 pentru vedere periferică: privește în zare
Așază-te
comod într-un loc de unde poți vedea, în depărtare, un peisaj care îți place. Pe
măsură ce privești în zare, începe să fluturi din mâini rapid, în lateral,
pentru a-ți face ochii să observe că există o zonă periferică. Nu-ți privi
mâinile în timp ce le miști. Privește doar în depărtare. Ochii trebuie doar să
recunoască mișcarea mâinilor. Flutură rapid din ele, cu degetele arătătoare
ușor îndreptate spre tine și cu încheieturile relaxate. Fă acest exercițiu un
minut sau două. Vei simți cum se eliberează tensiunea din ochi; această
relaxare a ochilor are o importanță crucială pentru vederea sănătoasă.
Exercițiul nr. 2 pentru vedere periferică: bucățile de hârtie
Taie
o bucată mică de hârtie opacă, având dimensiunile de 4 x 5 cm, și lipește-o cu
o bandă adezivă, în poziție orizontală, pe puntea nasului, astfel încât să fie
centrată între ochi. Astfel, hârtia va bloca o parte din vederea ta centrală.
Plimbă-te printr-un mediu cunoscut ținând hârtia pe nas un minut sau două. Acum,
așază-te și flutură din mâini rapid în lateral, cum ai făcut mai devreme. Apoi
apleacă-te în față, către coapse, și înapoi, spre spate, îndoindu-te din
șolduri, în vreme ce fluturi rapid brațele în lateral. Ridică-te și așază-te la
loc, de câteva ori, mișcând întregul corp în sus și în jos, pe măsură ce
fluturi rapid brațele în lateral. Procedând astfel, determini creierul să
conștientizeze existența unei zone periferice în mișcare, zonă la care, în mod
obișnuit, el nu se conectează.
În trecut, oamenii mergeau noaptea, uneori efectiv prin beznă, alteori doar la
lumina Lunii și a stelelor. Închipuie-ți cât de important era pentru ei să
observe lucrurile care se mișcau în zona periferică, pe timpul nopții! |