În
general, empatia excesivă duce și la o bunăvoință destul de mare. Pe de o
parte, ea permite o înțelegere reală a semenilor - și cu cât îi înțelegem mai
bine, cu atât avem mai puțin tendința de a-i judeca. Pe de altă parte, dacă
ești empatic, este imposibil să fii vesel lângă cineva trist sau să rămâi calm
în preajma cuiva stresat. Fiindcă persoanele care gândesc excesiv nu se simt
bine dacă cei din jur nu sunt în regulă, mai întâi de toate trebuie să se ocupe
de anturaj, asigurându-se că domnește armonia. Nu în ultimul rând, fiindcă o
persoană empatică ar fi prima care ar suferi de răul făcut alteia, este
condamnată la gentilețe. Celor care gândesc excesiv li se pare absurd să facă
rău cuiva în mod intenționat. Firi dezinteresate, le este greu să creadă că
unii oameni pot fi meschini și calculați sau să aibă anumite interese. Fiindcă
extrapolează și asupra celor din jur modul în care ei înșiși funcționează,
consideră că bunătatea este o stare a firii, nu una de fațadă. Așadar, pentru
ei răutatea gratuită este de neconceput, un nonsens absolut, ceea ce îi face
extrem de vulnerabili în fața manipulatorilor și a șarlatanilor de tot felul. După
ce sunt trădați în mod repetat - lucru de neînțeles pentru ei, din moment ce
sunt convinși că răutatea nu există - cei care gândesc excesiv devin
suspicioși, chiar paranoici și se închid în ei. Izolarea poate deveni singurul
lor mod de a se proteja.
Persoanele care gândesc excesiv sunt foarte apreciate pentru faptul că își
ascultă cu atenție semenii și pentru liniștea pe care știu să le-o ofere atunci
când au probleme. De altfel, mulți fac din asta o meserie.
Telepatia
Când
ai o capacitate extrem de mare de a capta informații, de a interpreta limbajul
nonverbal, de a detecta și cea mai mică schimbare de intonație sau de
exprimare, când resimți emoțiile altora, ajungi la un moment dat să le citești
gândurile. Majoritatea persoanelor care gândesc excesiv practică în mod natural
telepatia, fără ca măcar să știe acest lucru. Pentru ele, este normal să
ghicească ce stare emoțională au cei din jur, dar și să le știe așteptările și
gândurile. Această atenție susținută pe care o acordă altora poate fi destul de
deranjantă pentru cei care nu sunt autentici de fel.
Christine îmi povestește: „Alaltăieri, m-am oprit acasă la o prietenă ca să îi
las o carte. Nu era acasă, soțul ei mi-a deschis. Cei doi sunt pe cale să
divorțeze, iar bărbatul este convins că soția lui a fost montată împotriva lui
de către prieteni - și în special de mine. Am resimțit instant toată furia pe
care o avea față de persoana mea și i-am ascultat toate insultele pe care nu a
ezitat să mi le arunce în față. În fața mea, se simțea ca și cum ar fi fost
dezbrăcat, ceea ce nu făcea decât să îi amplifice ura. Am plecat repede
de-acolo. Mi-a trebuit destul de mult timp să scap de tot negativismul pe care
mi-l transmisese."
Fiindcă știu să îi citească atât de bine pe ceilalți, cred că și reciproca este
valabilă. Indiferența celor din jur față de ei li se pare șocantă și
jignitoare, fiindcă o consideră intenționată. Este o ușurare să înțeleagă că
nimeni nu are nimic cu ei, că majoritatea oamenilor nu acordă atenție
limbajului nonverbal, că foarte puțini interpretează emoțiile altora și că
habar nu au ce gândesc colegii lor. In același timp însă, suferă foarte tare că
nu primesc aceeași atenție de calitate pe care ei o acordă propriilor semeni. |
Adevăr Divin
