Spovedania unui preot ateu este o meditație provocatoare pe tema condiției umane, dar și o căutare a divinului, a credinței, dincolo de superstiții, dincolo de dogme, dincolo de orice religie instituționalizată. Născută dintr-o experiență directă de viață, tragică și tulburătoare, cartea refuză resemnarea și postulează o încredere reînnoită în umanitate.
De mulți ani port haina
preoției. Am slujit atâtea Învieri, an de an, și atâtea morți, mult mai multe,
ori de câte ori s-;a ivit prilejul. Am văzut atâtea nașteri și decese, atâtea
vieți… atâtea suflete pe dinăuntru, din scaunul spovedaniei,
acolo unde mii de oameni, de-;a lungul vremii, mi-;au arătat gândurile lor,
îndoielile, neputințele, durerile, dar
mai ales toate mizeriile ascunse în viscerele lumii. Când m-;am hirotonit eram
doar un copil. După primele spovedanii, m-;am maturizat. După primele
înmormântări, m-;am abrutizat. După atâtea slujbe, m-;am plictisit… de moarte… M-;am
săturat de studiul ăsta antropologic al omului religios. Cândva m-;a fascinat,
dar acum, că am văzut prea mult… |