•
„Apreciez faptul că nu te-ai lăsat până nu ai terminat proiectul."
• „îți sunt recunoscătoare că ai făcut curat în camera ta."
• „Sunt impresionată că ai dus gunoiul."
• „Mâncarea a fost excelentă."
• „Mulțumesc pentru faptul că muncești atât de mult."
2. Timpul acordat
Timpul
acordat înseamnă să îi oferi cuiva întreaga ta atenție. în cazul unui copil,
asta poate însemna să stai pe podea și să rostogolești o minge înainte și
înapoi. Cu soțul/soția, asta presupune să stați unul lângă altul pe canapea, să
vă priviți în ochi și să vă vorbiți... sau să faceți o plimbare în doi, pe
stradă... sau să ieșiți la cină în oraș și să aveți o conversație interesantă.
Cu un adolescent, înseamnă să mergi la pescuit și să îi povestești cum era
viața ta când aveai vârsta lui, apoi să îl întrebi prin ce este viața lui
diferită. (Te concentrezi asupra discuției cu adolescentul, nu la pescuit.)
Dacă ești un adult singur, timpul acordat poate fi planificarea unui eveniment
cu un prieten, să aveți timp să vă povestiți unul altuia ce mai faceți. Nu
contează activitatea, ci faptul că petreceți timp împreună. Când îi acorzi
cuiva timp, îi dăruiești o parte din viața ta. Aceasta este o modalitate
profundă de comunicare a iubirii.
3. Darurile
A
dărui este o modalitate universală de exprimare a iubirii, deoarece darurile
sunt produsele unor gânduri așezate sub semnul iubirii. Toți copiii, adulții și
adolescenții apreciază darurile. Dar, pentru unii oameni, darurile sunt
limbajul primar al iubirii. Pentru ei, nimic nu se compară cu un cadou atunci
când vine vorba să îi faci să se simtă mai iubiți. Darurile nu trebuie să fie
scumpe. Poți să aduci de pe munte o piatră de o formă neobișnuită, să i-o dai
unui băiat de zece ani, să îi spui unde ai găsit-o și că te-ai gândit la el
când ai cules-o. îți garantez că puștiul va avea piatra în sertarul dulapului
și la douăzeci și trei de ani.
4. Ajutorul
„Faptele
vorbesc mai tare decât vorbele." Vechiul proverb este cu atât mai adevărat
în cazul celor care au ca limbaj primar al iubirii ajutorul. Să faci ceva
pentru o altă persoană, știind că acel ceva îi face plăcere, este o modalitate
de exprimare a iubirii. Câteva exemple: să gătești, să speli vasele, să dai cu
aspiratorul, să tunzi iarba, să cureți grătarul, să-i faci o baie cățelului, să
zugrăvești dormitorul, să speli mașina, să duci copilul de clasa a șasea la
antrenamentul de fotbal, să coși rochița ruptă a păpușii, să repari lanțul de
la bicicletă. Lista poate fi infinită. Persoana care vorbește acest limbaj
caută în permanență lucruri pe care le poate face pentru ceilalți.
Pentru persoana al cărei limbaj primar al iubirii este ajutorul, cuvintele pot
părea, într-adevăr, goale, dacă nu sunt însoțite de acțiune. Un soț poate spune
„Te iubesc", dar soția lui poate gândi Dacă m-ar iubi, ar pune mâna să
facă ceva prin casă. El poate fi sincer în cuvintele sale de încurajare, dar nu
se conectează emoțional cu ea deoarece limbajul ei este reprezentat de ajutor. Dacă
nu îl vede făcând ceva, ea nu se simte iubită.
O soție îi poate oferi soțului daruri, însă, dacă limbajul iubirii lui este
ajutorul, acesta se va întreba De ce nu face curat în loc să îmi cumpere tot
felul de lucruri? |