Cele cinci limbaje ale iubirii pentru adolescenți

Introducere 11

Capitolul 1 Ce înseamnă adolescența astăzi 17
Capitolul 2 Esențialul: iubirea părinților 32
Capitolul 3 Primul limbaj al iubirii: cuvintele de încurajare 49
Capitolul 4 Al doilea limbaj al iubirii: contactul fizic 73
Capitolul 5 Al treilea limbaj al iubirii: timpul acordat 93
Capitolul 6 Al patrulea limbaj al iubirii: serviciile 122
Capitolul 7 Al cincilea limbaj al iubirii: darurile 139
Capitolul 8 Cum descoperiți limbajul de iubire al adolescentului 161
Capitolul 9 Mânia și adolescenții 182
Capitolul 10 Iubirea în familiile monoparentale și în cele recompuse 210
Capitolul 11 Iubirea și dorința de independență 247
Capitolul 12 Iubirea și nevoia de responsabilitate 272
Capitolul 13 Adolescenții și iubirea în pofida eșecului 299

Epilog 319
Pentru adolescenți: testul celor cinci limbaje ale iubirii 323

Odată cu dezvoltarea fizică apare și un puseu de „creștere intelectuală". Adolescentul își creează un nou mod de gândire. În copilărie, gândirea se bazează pe evenimente și acțiuni concrete. Adolescentul începe să utilizeze în gândire concepte abstracte precum cinstea, loialitatea și dreptatea. Această gândire abstractă aduce cu un univers lărgit al posibilităților nelimitate. Adolescentul are acum capacitatea de a reflecta la mijloacele prin care se poate schimba o anumită situație, la caracteristicile unei lumi fără războaie sau la modul în care și-ar trata copiii niște părinți înțelegători. Universul posibilităților extinse deschide tot felul de uși pentru identitatea proprie. „Aș putea să mă fac neurochirurg sau pilot sau gunoier", își dă seama adolescentul. Posibilitățile sunt nelimitate, iar tânărul se poate imagina în diverse medii profesionale.

2. Vârsta rațiunii

Adolescența este și o perioadă a afirmării rațiunii. Tânărul are acum capacitatea de a gândi logic și de a-și da seama care sunt consecințele diverselor lui atitudini. Această logică se aplică nu doar propriei judecăți, ci și raționamentelor părinților. Vă dați seama de ce adolescentul poate fi perceput adesea ca fiind „combativ"? De fapt el își dezvoltă abilitățile mentale. Dacă părinții înțeleg acest lucru, pot avea discuții semnificative și interesante cu copiii lor. În cazul în care nu înțeleg, relația poate deveni conflictuală, iar adolescentul se va vedea nevoit să-și încordeze în altă parte mușchii intelectuali abia descoperiți. Datorită acestei explozii a dezvoltării intelectuale și a acumulării de noi informații, nu de puține ori adolescentul se crede mai inteligent decât părinții săi și, în anumite privințe, poate că are dreptate.
Nivelul său avansat de gândire îl aduce pe adolescent într-o nouă zonă, plină de provocări: cea a relațiilor sociale. Schimbul de „idei" cu cei din generația sa și ascultarea punctelor de vedere ale acestora dau naștere, pe de o parte, unor noi niveluri de apropiere și, pe de altă parte, unor relații potențial conflictuale. Astfel, formarea de găști (grupuri sociale închise, cu un număr redus de membri) are de-a face cu comuniunea de idei intelectuale mult mai mult decât cu hainele sau cu culoarea părului. Asemenea adulților, adolescenții tind să se simtă mai confortabil în preajma unor persoane care sunt de acord cu ei.

3. Confruntarea cu moralitatea și valorile personale

Capacitatea intelectuală de a analiza logic idei și acțiuni și de a prevedea consecințele anumitor convingeri dă naștere altei provocări căreia adolescenții trebuie să îi facă față frecvent: aceștia analizează sistemul de concepții cu care au fost crescuți și stabilesc dacă respectivele concepții sunt demne de a fi însușite sau nu. „Viziunea părinților mei despre Dumnezeu, moralitate și valori este corectă?"