Prea inteligent ca să fii fericit?

Ai avut întotdeauna capacitatea de a percepe, analiza și înțelege lucrurile cu viteza fulgerului, dar și cu o luciditate și o profunzime ieșite din comun? Furtunile emoționale fac parte din viața ta de zi cu zi, pentru că ești hipersensibil și trăiești în permanență cu o imensă receptivitate emoțională? Iți este practic imposibil să te oprești din gândit? Ești de o creativitate ieșită din comun? Ai știut mereu anumite lucruri înaintea celorlalți, fără să știi, de fapt, de unde le știi? Te-ai simțit întotdeauna diferit, mai ales că cei din jur îți lasă clar de înțeles că nu ești ca ei? Ai o inimă mare cât Pământul și trăiești în empatie cu întreaga omenire, dar știi mai bine ca oricine ce înseamnă să fii respins și suferi că riu te înțelege aproape nimeni?
Și dacă o foarte mare inteligență ar genera o sensibilitate exacerbată, ducând la suferință? A fi supradotat poate fi un imens privilegiu, cu condiția ca cel în cauză și anturajul să fie conștienți de acest lucru.
Cartea de față ne ajută să înțelegem ce este un adult supradotat, cu atuurile și slăbiciunile sale. De înmânat și anturajului, ca să își poată da seama ce ființă excepțională poate fi o persoană supradotată.

CAPITOLUL 1. Ce înseamnă supradotat? 13
Supradotat: cine ești, mai exact? 13
Ce știm în prezent despre supradotați 20
Miturile au viață grea! 47

CAPITOLUL 2. De ce este esențial să ne preocupe adultul supradotat? 50
În căutarea sinelui 51
O întrebare frecventă: ce fel de adulți devin copiii supradotați? 56

CAPITOLUL 3. De la copilărie la vârsta adultă: dificila construcție a sinelui 64
Copilăria 64
Marea etapă: adolescența 75
Ziua cea mare: începerea vieții de adult! 93

CAPITOLUL 4. Identificarea și diagnosticarea persoanelor supradotate 96
Cum putem descoperi dacă suntem supradotați? 97
Cum să știm dacă suntem supradotați? 99
Stabilirea diagnosticului de supradotat 103
Demersul tipic diagnosticării: când scorurile nu sunt atât de semnificative 104
Efectuarea evaluării la vârsta adultă: un demers curajos și dificil 110
Diagnosticul: de la eliberare la o nouă neliniște 112

CAPITOLUL 5. O personalitate cu fațete neașteptate 123
Încercare de schițare a unei tipologii 123
Hazardul sentimentului de reușită 130
Latura infantilă 133
Hipermaturitatea 135
Breșa spațio-temporală: a trăi pe mai multe coordonate spațiu-timp 138
Ritmul: a fi mereu discordant 139
Femininul și masculinul: a-i lăsa fiecăruia locul său 143

CAPITOLUL 6. Dificultățile asociate statutului de adult supradotat 145
Luciditatea uluitoare 146
Teama 149
Vinovăția 158
Sentimentul de neîmplinire 160
Plictiseala 161
O nerăbdare greu de ascuns 165
Plictiseală și sentimente: de la supraimplicare la instabilitatea amoroasă 167
Invidia 169
Sentimentele celor din jur 171
Hipersensibilitatea invadatoare 173
O imensă singurătate 175
Un prieten nu poate fi... decât un prieten 177
Neînțelegerea reciprocă a lumii 182
În căutarea unei lumi ideale pierdute 184
Hiperconștientizarea 185
Rigiditatea gândirii 187
În pană de gândire 190
A trăi sau a se vedea trăind? 191

CAPITOLUL 7. Femeile supradotate 196
Femeile supradotate intimidează ușor 198
Cum este o mamă supradotată? 198
Femeie supradotată caută cu disperare un partener 201
„Eu, inteligentă? Glumiți!” 202
Mică - dar importantă - constatare personală 203

CAPITOLUL 8. Cuplurile: cine se aseamănă se adună? 204
Viața de cuplu 204
A ști sau a nu ști că ești supradotat: pericol sau beneficiu pentru cuplu? 207
Supradotat + supradotat = cuplu fericit? Sau izolare garantată? 208

CAPITOLUL 9. Supradotații cărora le merge bine 210
Itinerariul unui copil supradotat ce va deveni un adult fericit 211
Itinerariul unui adult supradotat care face tot ce depinde de el pentru a se simți bine 222
Și dacă fericirea supremă nu există? Arta de a ne bucura de orice 224
Echilibru, calitatea de supradotat și companie: arta fericirii 226
De la 7 la 71 de ani 229

CAPITOLUL 10. Cum să faci să-ți fie bine? 231
Capacitatea de a-și reveni este la fel de importantă precum cea de a cădea 232
Marele carusel al supradotatului: un adevărat montagne russe 233
Inteligența ca resursă 236
Hipersensibilitatea ca talent 244
Creativitatea ca perspectivă 246
Empatia drept competență 250
Sincronizarea emoțiilor: a intra în tempo 253
Alte trucuri pentru a vă transforma visul de viață într-o viață de vis (sau pe aproape!) 253
Când reușim să părăsim această luptă epuizantă 256
Speranța 257

CAPITOLUL 11. Când nimic nu mai funcționează 259
O imagine de sine construită pe baze fragile 259
Putem vorbi despre o patologie specifică supradotatului? 265
Pericolul: erorile de diagnostic 270
Binefacerile unei inteligențe ieșite din comun, confirmate de mai multe studii recente - iată o veste bună, care să ne ridice puțin moralul 273

Pe post de concluzie 274

- A fi supradotat este, înainte de orice, un fel de a fi inteligent, un mod atipic de funcționare intelectuală, o activare a resurselor cognitive ale căror fundamente cerebrale diferă și a căror organizare arată particularități neașteptate.
- Nu este vorba despre a fi mai inteligent cantitativ, ci de a dispune de o inteligență diferită din punct de vedere calitativ. Nu este același lucru!
- Statutul de supradotat asociază un nivel foarte înalt de resurse intelectuale, o inteligență în afara normelor, capacități enorme de înțelegere, analiză, memorare ȘI o sensibilitate, o emotivitate, o receptivitate afectivă, o percepție prin cele cinci simțuri, o clarviziune a cărei amploare și intensitate invadează câmpul gândirii. Cele două fațete sunt PERMANENT împletite.
- A fi supradotat este un mod de a fi ce colorează întreaga personalitate.
- A fi supradotat înseamnă să te ghidezi mereu după emoții și să te gândești permanent la frontierele infinitului.

Pentru a înțelege mereu cele două fațete ale supradotatului: intelectul și partea emoțională

A nu lua în calcul particularitățile de funcționare ale supradotatului pe acești doi versanți, intelectual și afectiv, care vor construi întreaga sa personalitate, care vor marca toate etapele dezvoltării sale și construcția întregii vieți, înseamnă să neglijăm o întreagă parte a populației sub pretextul unor ideologii depășite și al neînțelegerii. A fi supradotat nu este nici o șansă din naștere, nici o binecuvântare a zeilor, nici un dar privilegiat, nici ceva de invidiat.
Este o personalitate specială, cu multiple resurse intelectuale și afective, al cărei potențial nu se va putea materializa decât dacă și numai dacă această componentă este cunoscută, înțeleasă și recunoscută. Integrarea sa aduce posibilitatea de a construi o viață ce ne place, în care ne simțim bine, așa cum își dorește oricare dintre noi. A o ignora sau, mai rău, o a nega, presupune asumarea riscului de a trece pe lângă noi înșine și de a ne petrece viața cu un sentiment profund de lipsă și neîmplinire ce poate duce, în cea mai gravă formă a sa, la o inadaptare socială dureroasă sau la tulburări psihice severe.

Să tragem un semnal de alarmă!

În prezent, constatările clinice sunt alarmante: copiii supradotați au un parcurs școlar adesea extrem de haotic, sunt fragili din punct de vedere psihologic, au repere narcisiace volatile, suferă de o conștientizare dureroasă a realității. într-o dinamică pozitivă a vieții, în funcție de personalitatea lor, vor reuși să-și dezvolte mecanisme de apărare și resurse pentru a-și transforma particularitatea în atu. Dar, în cazul persoanelor a căror dezvoltare este marcată de dificultăți afective multiple, se vor manifesta tulburări psihice. În adolescență, decompensările psihologice sunt frecvente, cu tablouri clinice atipice, cu responsabilizări dificile și un prognostic uneori sumbru.
Dificultățile vor fi mai mult sau mai puțin marcate, în funcție de cum va fi sau nu depistat copilul și de vârsta la care se stabilește diagnosticul. Când cel mic crește fără a ști cine este el cu adevărat, riscurile de tulburări psihice devin cu adevărat amenințătoare. La vârsta adultă, personalitatea va fi construită inegal, pe baza unor renunțări și a unor răni, a unor credințe eronate despre sine și despre lume sau pe niște mecanisme rigide concepute pentru a se proteja de intensa ei vulnerabilitate. Haotic, inconfortabil, sinuos, parcursul adultului supradotat este deseori tulburat. Bineînțeles, unii adulți supradotați vor găsi un echilibru de viață confortabil, își vor construi proiecte satisfăcătoare, vor avea o viață reușită. Dar, deși există specialiști care afirmă că persoanele care au reușit în viață reprezintă o amplă majoritate, cum am putea să ignorăm totuși toți acești adulți rătăcitori a căror problemă centrală ține de faptul că nu știu ce sunt?