Manual de detoxifiere naturală - vol. 1

Toată lumea admite că planeta noastră este tot mai poluată, însă puțini își dau seama că trupul oamenilor reprezintă un loc ultim de depozitare a multor substanțe toxice și a altor materiale la care suntem expuși. Sunt chiar și mai puțini cei care știu ce se poate face pentru a reduce încărcătura de toxine sau de xenobiotice din trup, prin procesul numit detoxifiere. Populația lumii se confruntă cu riscuri tot mai mari din cauza substanțelor chimice toxice și a altor forțe fizice, iar acum, mai mult decât oricând, oamenii sunt nevoiți să aleagă între cunoaștere și exterminare.

Doctorul Jaqueline Krohn a scris o carte aproape atotcuprinzătoare despre sursele multiple de intoxicare, mecanismele de intoxicare și cel mai important, despre modalitățile prin care pot fi tratate aceste intoxicații. Având o înțelegere cu rădăcini științifice, autorul expune multe tehnici simple care pot ajuta la purificarea, echilibrarea și prevenirea expunerilor la toxine.
Dr. Krohn prezintă evoluția tehnicilor de detoxifiere din timpuri îndepărtate până în zilele noastre. De-a lungul istoriei oamenii au creat metode simple, dar eficiente, de a scădea cumulul de substanțe poluante din trup, multe dintre aceste metode fiind folosite și astăzi. Știința confirmă acum eficiența acestor modalități, cum ar fi, de exemplu, detoxifierea prin saună, utilizată de popoarele din trecut. Combinând informațiile din trecut cu cele din prezent, din domeniile biochimiei, toxicologiei și nutriției, avem acum multiple programe alternative ce oferă modalități sigure, simple și eficiente de a reduce cantitatea de toxine din trup.

PREFAȚÃ 2
INTRODUCERE 3

PARTEA I: ABORDÃRI ALE DETOXIFIERII 9

1 ABORDÃRI ALE PURIFICÃRII ÎN ISTORIE 9
2 ABORDÃRI CONTEMPORANE ALE DETOXIFIERII 21

PARTEA A II-A: TRUPUL 41

3 MECANISME Șl CÃI DE DETOXIFIERE 41
4 ORGANE DE PROTECȚIE Șl DETOXIFIERE 53

PARTEA A III-A: TIPURI Șl SURSE DE TOXINE 73

5 TOXINE EXTERNE: ALIMENTE, APÃ, AER Șl ZGOMOT 73
6 TOXINE EXTERNE: SUBSTANȚE CHIMICE Șl METALE 115
7 TOXINE EXTERNE: PLANTE Șl ORGANISME 145
8 TOXINE EXTERNE: RADIAȚII Șl CÂMPURI ELECTROMAGNETICE 167
9 TOXINE INTERNE 191

PARTEA A IV-A: CUM SUNTEM EXPUȘI LA TOXINE 217

10 TOXINE LA LOCUL DE MUNCÃ Șl LA ȘCOALÃ 217
11 TOXINE DIN CASÃ 237
12 EXPUNERI ÎN TIMPUL LIBER Șl ÎN TIMPUL CÃLÃTORIILOR 245

Când respirăm oxigenul intră în tractul respirator și se îndreaptă spre plămâni. Plămânii furnizează oxigen celulelor din organism, apoi elimină dioxid de carbon.
Zona superioară a căilor respiratorii constă din nas, faringe, hipofaringe și laringe, care conține corzile vocale. Zona inferioară se întinde de la corzile vocale, prin trahee, până la bronhiole.
Aerul intră prin zona superioară și apoi traversează traheea. Traheea este alcătuită de inele, care pot fi simțite la nivelul gâtului. Această zonă este cea mai îngustă în secțiune transversală din întreaga cale respiratorie. Traheea se ramifică în bronhiile principale, dreaptă și stângă, în cutia toracică. Fiecare bronhie intră în câte un plămân. Apoi, bronhiile se împart în 2-3 ramuri, numite bronhiole. Bronhiolele conduc la sacii de aer, numiți saci alveolari sau alveole. Suprafața lor totală este estimată la 70 m2.
Inspirul aduce oxigen în milioanele de alveole. Moleculele de oxigen difuzează printr-o singură membrană celulară în capilare. Oxigenul se combină apoi cu hemoglobina în globulele roșii și este transportat către restul trupului. Expirația difuzează moleculele de dioxid de carbon din capilare în alveole și le elimină din trup prin canalele bronșice.

CUM AFECTEAZÃ TOXINELE PLÃMÂNII

Trei boli afectează sistemul tubular bronșic al plămânilor: astm, bronșită și emfizem. Astmul se caracterizează prin perioade de respirație dificilă. Bronșita este inflamația mucoasei bronșice. Toxinele pot declanșa atât astm bronșic, cât și bronșită, care sunt reversibile în stadiile incipiente. Toxinele din fumul de țigară pot provoca atât bronșită cronică, cât și emfizem. Emfizemul afectează elasticitatea pulmonară prin distrugerea pereților separatori dintre alveole, creând mici cratere. Alte alveole se dilată fără oprire. Emfizemul este ireversibil.
Plămânii sunt organele cele mai expuse la influența mediului înconjurător. Gazele, particulele solide mici și aerosolii lichizi pot intra cu ușurință în plămâni și se depozitează în trei moduri: obstrucție, sedimentare și difuzie.
Obstrucția. Particulele mari se deplasează în mod direct prin căile respiratorii. Cele mai multe particule mari se opresc pe mucoasa nasului și a gâtului (nazofaringe) sau la ramificarea căilor aeriene mari. Aceste particule sunt înglobate în mucus sau rămân prinse de firele de păr nazale și sunt eliminate prin strănut, înghițire sau suflatul nasului. Nasul și gâtul elimină particulele cu un diametru mai mare de 20 u. Nazofaringele elimină 95 % din particulele de 5 u sau mai mari.
Sedimentarea. Particulele de dimensiuni medii, având între 1-5 u (1 u este dimensiunea unei celule), sunt depozitate în plămâni prin sedimentare. Se depun mai lent decât particulele mari. Particulele de dimensiuni medii ajung în stratul de mucus al căilor respiratorii mai îndepărtate (periferice). Aceste particule sunt într-un final deplasate odată cu mucusul și apoi expulzate sau înghițite. Dacă particulele ajung la sacii de aer (alveole) sau la căile respiratorii mai mici, acestea pot rămâne blocate acolo permanent și pot afecta plămânii.
Difuzia. Cele mai mici particule de aerosoli, mai mici de 0,1 u, sunt depozitate în plămâni prin difuzie. Multe particule mici sunt expirate imediat, în timp ce cele care rămân capturate pot provoca boli pulmonare, cunoscute sub numele de pneumoconioză.