J. Respirația
Plămânii morților-vii funcționează normal, în sensul că aerul este aspirat,
apoi expirat din trup. Aceasta le permite zombilor să geamă. Însă extragerea
oxigenului și evacuarea dioxidului de carbon încetează să se producă. Întrucât
virusul solanum face inutilă această necesitate fiziologică, întregul sistem
respirator uman își pierde utilitatea după reanimarea zombiului. Aceasta
explică de ce un zombi poate merge pe sub apă sau poate „supraviețui”
într-un mediu care în mod normal este mortal pentru orice persoană vie. După
cum am văzut mai sus, creierul lor nu depinde de oxigen.
K. Circulația sanguină
A afirma că zombii nu au inimă nu are niciun sens. Ei pur și simplu nu o
folosesc. Aparatul circulator al morților-vii se rezumă pur și simplu la o
vastă rețea de tuburi umplute cu sânge coagulat. Aceeași constatare pentru
sistemul limfatic și toate celelalte fluide corporale. Deși această mutație
pare la prima vedere că le conferă un avantaj morților-vii, ea constituie în
realitate un adevărat dar al Cerului pentru umanitate. Într-adevăr, absența
fluidelor împiedică transmiterea virusului. Contrariul ar face lupta de aproape
cvasi imposibilă, riscul stropirii (cu sânge și/sau diverse fluide) făcând
orice contact extrem de periculos.
L. Reproducerea
Zombii sunt creaturi sterile, cu organe sexuale necrozate și impotente. Au fost
făcute încercări de a fertiliza ovule de zombi cu spermă umană și viceversa. Fără
succes. Morții-vii nu resimt nici cea mai mică dorință sexuală față de nu
contează cine, viu sau mort. Până la proba contrarie, cea mai mare angoasă a
umanității - morți capabili să se reproducă - este de o liniștitoare
imposibilitate.
M. Forța
Zombii posedă aceeași forță brută ca și oamenii vii. Aceasta depinde în
principal de indivizi. Masa musculară a unei persoane rămâne aceeași după reanimare.
În schimb, glandele producătoare de adrenalină nu funcționează la morții-vii,
privându-i astfel de acele amețitoare valuri de putere, care rămân privilegiul
persoanelor sănătoase. Singurul avantaj veritabil al zombilor rezidă în
incredibila lor putere de îndurare. Să luăm orice muncă fizică epuizantă.
Există mari șanse ca durerea și oboseala să vă impună anumite limite în
realizarea ei. Acești factori nu li se aplică și morților-vii. Ei vor acționa
fără încetare, cu aceeași hotărâre, până ce mușchii li se vor dezagrega
complet. Dar atenție: dacă este adevărat faptul că zombii slăbesc treptat, la
fel de adevărat este și faptul că primul lor atac este adeseori devastator.
Multe baricade nu au rezistat nici măcar unui singur zombi, în situația în care
patru oameni robuști s-ar fi epuizat în îndeplinirea acestei sarcini.
N. Viteza
Morții-vii au tendința de a șchiopăta și a se împiedica mai degrabă decât de a
„merge” în sensul normal al termenului. Chiar și fără răni aparente sau o
stare avansată de descompunere, lipsa de coordonare a mișcărilor le afectează
stabilitatea. Viteza lor depinde în principal de lungimea picioarelor. Zombii
înalți au un pas mai mare decât cei mici. Se pare că zombii sunt incapabili să
alerge. Cei mai rapizi au fost cronometrați la circa un pas în 1,5 secunde. Dar
și în acest caz, la fel ca și în cel al forței lor, uimitoarea lor putere de
îndurare este cea care îi avantajează. Cei care cred că au „lăsat în urmă”
un zombi ar face bine să-și amintească povestea iepurelui și a broaștei
țestoase, reținând faptul că în acest caz precis, iepurele are „șanse”
mari să sfârșească în farfuria broaștei țestoase.
O. Îndemânarea
Ființa umană obișnuită posedă o dexteritate de aproape 10 ori superioară celui
mai abil zombi. Acest fapt rezultă parțial din înțepenirea generală a țesutului
muscular necrozat și a sărăcirii funcțiilor lor cerebrale. Zombii au o foarte
proastă coordonare ochi-mână; acesta este de altfel principalul lor punct slab.
Nimeni nu a văzut vreodată un zombi sărind, nici de la o înălțime oarecare,
nici pe loc. | 
Adevăr Divin
