Întorcându-se în timp la momentul nașterii sale, Caroline
a fost surprinsă să constate că mama ei simțise aceeași frică pe care o simțise
ea când îl născuse pe Luke. Uneori, când aplicăm aceste metode, de la nivel
subconștient se ridică la suprafață lucruri pe care nu le știm conștient - și
exact așa i se întâmplase lui Caroline. Vom explora în această carte și modul
în care dificultățile pot genera câmpuri energetice care apoi se repetă de-a
lungul mai multor generații. Am folosit protocolul TEE de tapping și
Reimprimarea Matricei cu Caroline pentru a elibera aceste câmpuri generaționale
și stresul asociat cu ele (și te voi învăța mai târziu cum să faci și tu acest
lucru pentru tine însuți).
Provocarea a mers și mai departe. Caroline mi-a dezvăluit că la naștere avusese
icter și că trebuise să stea în spital două săptămâni. O parte din acest timp,
Caroline fusese lăsată în spital singură, ceea ce îi crease probleme de
abandon. Ca urmare, am eliberat aceste lucruri din sinele prunc al lui Caroline
și i-am dat sentimentul se siguranță și de bine prin procesul de reprogramare. Din
nou, a fost adusă în tablou figura angelică Annie, ca să-i dea sentimentul de
siguranță.
Interesant e că, atunci când am ajuns la reprogramarea nașterii celui de-al
doilea băiat al lui Caroline, Jamie, se dizolvase o mare parte din frica față
de cele petrecute anterior. Așa se întâmplă deseori când eliberăm câmpul
energetic al unui eveniment anterior folosind aceste tehnici: uneori,
evenimentele care urmează își pierd încărcătura emoțională.
Totuși, un element anume al nașterii lui Jamie necesita atenție. Chiar în timp
ce se năștea, moașa i-a răsucit capul pentru a-l scoate, ceea ce i-a provocat o
problemă la gât. Am reprogramat această amintire, lărgind uterul astfel încât
el să iasă mai ușor. Apoi, din nou, obișnuita figură angelică Annie a intrat în
scenă, preluând rolul de moașă, și am finalizat cu o imagine a Carolinei
alăptând și creându-și legătura de atașament cu Jamie.
În acest stadiu, și eu, și Caroline eram stupefiate de experiența pe care
tocmai o împărtășiserăm. Habar nu aveam cât timp lucrasem cu aceste evenimente,
căci timpul parcă se contractă când faci astfel de lucruri. După ceas, fuseseră
două ore, dar sub multe aspecte păruseră doar cinci minute. Am mai avut o
intuiție privindu-i pântecele umflat de sarcina de cinci luni.
- Cum ar fi dacă la final i-am arăta pruncului tău cum va fi nașterea viitoare?
am întrebat eu.
- Da, ar fi grozav! a răspuns ea.
Caroline s-a conectat cu copilul ei nenăscut punându-și mâinile pe burtă și
spunându-i că frica pe care ea o simțise altădată acum dispăruse. I-a zis:
„Ești în siguranță și te iubesc.”
Mi-a mai spus că se simte emoționată pentru că pe drum, la venire, fără să știe
măcar că urma să facem această ședință astăzi, se hotărâse chiar în mintea ei
unde vrea să nască și cine să fie acolo. Am recreat această scenă cu ochii
mintii ei, cu fi-gura Annie prezentă și ea, alături de soțul ei. I-a adus și pe
cei doi băieți ai ei, Jamie și Luke, în imagine. Apoi s-a ghidat singură prin
procesul viitoarei nașteri pentru a-i arăta pruncului ei cum avea să fie
nașterea lui. Am programat această imagine, Caroline făcând legătura de
atașament cu copilul ei și alăptându-l cu ușurință.
După ședință, și eu, și Caroline pluteam! Știam amândouă că se întâmplase ceva
incredibil de special. Am simțit imediat că aceasta fusese geneza a ceva mai
mare decât experiența personală a lui Caroline.
Totuși, pentru Caroline rezultatele au fost aproape instantanee. Soțul ei a
observat imediat o schimbare la ea.
|
Adevăr Divin
