Cele trei întrebări

Cele trei întrebări - Cine sunt eu? Ce este real? Ce este iubirea? - constituie cheia transformării lumii celui care manifestă curajul, iubirea și compasiunea de a afla răspunsurile cu ajutorul cărora va deveni eroul propriei povești. Este o carte dedicată „tuturor femeilor și bărbaților care acționează cu curaj, lasă iubirea să strălucească pentru restul lumii”, și „își folosesc cuvintele pentru a transmite mesaje de iubire și respect”.

INTRODUCERE

1. Cele trei perle ale înțelepciunii 11
2. Deschiderea ușii 15

ÎNTREABÃ-TE: „CINE SUNT EU?”

3. Prima perlă 29
4. Vocea lui eu 35
5. O singură minte, o singură comunitate 49
6. Mintea ca guvern 57
7. Dreptatea și judecătorul 63
8. Comandantul suprem 73

ÎNTREABÃ-TE: „CE E REAL?”

9. A doua perlă 87
10. Viața sub tiranie 95
11. Ieșirea din temniță 105
12. Diplomatul 109
13. Pace și echilibru mental 117

ÎNTREABÃ-TE: „CE E IUBIREA?”

14. A treia perlă 129
15. Iubirea vieții tale 137
16. Iubiți și iubite 143
17. Iubirea pentru umanitate 151
18. Frică și cunoaștere 161
19. Pacea în vremurile noastre 171

20. Cuvânt de încheiere 181

Eu nu te reprezintă pe tine în ceea ce ai tu mai autentic. Tu ești viața sau energia care te-a făcut ființă materială. Viața curge prin trupul tău și îl face capabil să se miște, să iubească, să simtă. Energia vieții a creat creierul tău miraculos. Ea a făcut posibilă existența unei minți gânditoare și ea i-a dat glas personajului principal. Viața este tot ce se vede și tot ce nu se vede. Numai viața există.
Există doar viața - și infinite puncte de vedere. Tot ceea ce e creat de viață are un punct de vedere, iar corpul tău e unul dintre aceste lucruri create de viață. Mintea ta este un alt astfel de lucru. Corpul omenesc se dezvoltă conform programării lui biologice, dar mintea evoluează conștient, prin atenție și acțiune deliberată. Mintea este ceea ce credem noi că suntem, până când decidem altfel. Vocea care vorbește în numele minții suntem noi, până când recunoaștem că acela nu e câtuși de puțin adevărul nostru.
Dintre toate lucrurile pe care le putem realiza ca ființe omenești, acest gen de conștiință de sine aduce răsplata cea mai mare. Conștiința de sine poate ghida evoluția personajului principal. Eu răspunde la numele tău și îți știe povestea vieții. Eu este conștient de mediul fizic care te înconjoară, și eu poate, de asemenea, să devină conștient de sine însuși.
Creșterea personală devine mai complicată atunci când încercăm să ne distanțăm de personajul pe care l-am creat. Prin intermediul lui eu, ne descriem pe noi și descriem lumea. Dacă pretindem că suntem victimele vocii din mintea noastră, vom fi victime în toate situațiile. Dacă negăm puterea pe care o avem de a schimba vocea lui eu, atunci cum ar putea să se deschidă vreodată uși noi ale conștienței? Cum am putea să trăim neînfricați în acest vis al umanității, în care există mai mult de șapte miliarde de „eu”-ri — fiecare dintre ele cu păreri proprii și fiecare cerând să fie auzit?
Realitatea este creația personală a oamenilor, așa că și în cazul realității tale e valabil același lucru. Judecățile din mintea ta sunt rezultatul convingerilor și experiențelor tale trecute. Dacă te simți oprimat de propriile tale gânduri, atunci e timpul să te ocupi de ele. E necesar oare ca acest eu să fie un mare judecător sau o victimă permanentă? Nu. Cei mai mulți dintre noi vor o relație mai apropiată cu adevărul, și cu toții vrem pacea minții. Vrem să fim sănătoși, dar prea adesea judecățile noastre ne îmbolnăvesc. Vrem să fim treziți spiritual, dar credințele noastre ne subjugă cu vraja lor.
Dacă facem micul efort de a asculta ce gândim și ce spunem, vom avea șansa să fim mai onești cu noi înșine. Comportamentul e o consecință a credințelor noastre, și orice credință poate fi modificată. Dacă ne punem sub semnul întrebării opiniile, vom începe să găsim drumul înapoi către autenticitate.