Există și alte forțe obscure care pot intra în acțiune:
duhurile rele și defuncții care nu au putut pătrunde pe tărâmul strămoșilor.
Aceștia rătăcesc prin hățișurile sau mlaștinile satului, constituind, alături
de vrăjitori, cele mai obișnuite cauze ale unei sorți rele. In această
situație, oamenii apelează la tămăduitor sau la marabu. Doar ei au puterea de a
confecționa amuleta potrivită și de a înfăptui actele magice menite să
elibereze de rău. În aceste societăți, fatalitatea nu poate veni decât de la
forțele supranaturale.
In paralel, aceste etnii consideră de
regulă că fiecare om are la dispoziție câte un duh. In multe țări ale Africii
subsahariene, un asemenea sprijin este considerat chiar indispensabil. Într-adevăr,
etnologul Albert de Surgy a constatat că, în regiunile respective, există un
sistem de răsplătire a faptelor săvârșite în viețile anterioare; după moarte,
în lumea de dincolo, sufletul ar primi rezultatul vieților lui precedente sub
forma unui „lot cu semințe” pe care trebuie să-l facă să rodească. Un
proiect de viață este adaptat în consecință chiar înaintea nașterii. Totul va
decurge foarte bine în cazul celor care respectă programul stabilit. Fiecărui
om i se atribuie un duh pentru a reuși să-și împlinească în mod eficient
destinul.
Regăsim acest sprijin supranatural și la
unele etnii asiatice și amerindiene, potrivit cărora fiecare om posedă cel
puțin un spirit familiar care îl însoțește pe tot parcursul vieții sale. Este
„totemul personal”, eul animal. Alți oamenii beneficiază, de asemenea, și
de un spirit care veghează asupra destinului lor. Este vorba, în general,
despre spiritul unui animal, dar poate fi și un spirit vegetal. Acest duh
tutelar oferă informații prețioase pentru a-l ghida pe om de-a lungul
existenței sale, așa încât este foarte dorit.
Șamanii beneficiază de mai multe astfel
de entități, fiecare dintre ele oferind un ajutor specific, în funcție de
circumstanțe. Șamanul are capacitatea de a prevedea viitorul și de a schimba
cursul evenimentelor. Pentru a acționa asupra realității, el trebuie să
acceseze lumea supranaturală și să obțină astfel toate informațiile necesare de
la eroii mitici, spirite și chiar de la morți. Această călătorie mistică e
însoțită de o muzică monotonă, ritmată de bătăi în tobe, de zornăitori și
cântece. Este o ambianță propice modificării conștiinței, subiect asupra căruia
vom reveni intr-un capitol viitor. Șamanul reunește astfel spiritele auxiliare
care îl vor ghida în lumea invizibilă și face apel la duhul lui tutelar.
Clarviziunea șamanilor este renumită și
le conferă acestora un loc de cinste în cadrul tribului, pentru că le permite
să avertizeze colectivitatea în privința evenimentelor ce urmează să aibă loc. Radiind
în interiorul corpului și în mintea lor, lumina salutară care îi inspiră le
îngăduie să străpungă tenebrele și să vadă astfel evenimentele viitoare. De
asemenea, șamanii sunt singurii capabili să pornească în căutarea sufletului
unui bolnav în lumea invizibilă. Adeseori, se crede că acesta a fost furat de
un spirit rău. Șamanii se confruntă cu multe pericole de-a lungul călătoriilor
lor extatice: foc, cascade, creaturi monstruoase și alte asemenea obstacole
redutabile. Ei reușesc însă, cu ajutorul duhurilor lor, să găsească sufletul
rătăcitor și să-l reintegreze în lumea celor vii.
Stări modificate de conștiință similare
se regăsesc în cursul ceremoniilor practicate în cultele voodoo și candomble.
Dar, spre deosebire de șamani, oamenii aparținând acestor culte nu se îndreaptă
către spirite și divinități, ci se lasă posedați de ele. Așadar, rolul lor este
unul total pasiv. Ei își „împrumută” corpul unor puteri recunoscute ca
având capacitatea de a schimba viitorul și care vor oferi sfaturi în privința
destinului fiecăruia.
Spiritele apar, de asemenea, în vis. |
Adevăr Divin
