Din această cauză, ne vom ocupa mai întâi de băiat și
apoi de fată. Omul adolescent are o mare trebuință de activitate, pe care
trebuie să o satisfacă, păstrând însă o măsură înțeleaptă. Astfel, exercițiul
la aer sub toate formele (plimbări, jocuri, gimnastică, călărie) este
indispensabil și ațâță pofta de mâncare, înlesnește mistuirea, ajută
dezvoltarea mușchilor pieptului, și prin urmare mărește activitatea
respirației. Înotarea în timpul verii, dansul învreme de iarnă, hidroterapia în
toate anotimpurile (afară numai când cura de apă rece este oprită de o pricină
oarecare), au același efect bun.
Cu toate acestea, dacă tânărul a suferit
de reumatism la încheieturi care ar putea face să ne gândim la vreo boală de
inimă, dacă el are bătăile inimii accelerate, atunci trebuie să-l oprim de la
exercițiile violente. Hrana junelui trebuie să fie de bună calitate și în
cantitate îndestulătoare, ca să se îndestuleze, sa împlinească toate
trebuințele create de creștere și exercițiul fizic. Regimul trebuie să fie
variat, dar carnea trebuie să ocupe locul de frunte și este mai de preferat
decât multă pâine, ciorbe grase și alte mâncăruri care mai mult amăgesc
apetitul, mai întotdeauna mare, decât să-l îndestuleze. Să-i dăm o hrană substanțială
sub un volum mic, puțin obositor pentru stomac și să-i impunem regularitate în
ceea ce privește ora mâncării. Mai trebuie supravegheată dezvoltarea
facultăților intelectuale, la unii sâ stimulăm și la alții să moderăm
activitatea creierului.
Această reglementare are o importanță
mare, căci școala și suprafatiga școlară (osteneala, oboseala prea mare), poate
avea urmări rele pentru sistemul nervos. Când munca întrece puterea creierului,
când junele este obosit cu mintea, el poate să capete una din bolile nervoase:
neurastenia (slăbiciunea de nervi), și chiar unele forme de nebunie, care se
nasc sub influența unui exces de încordare a minții. La această vârstă mai
apare și epilepsia, care este dependința unui viciu organic. Alte boale ale
adolescenței mai sunt: angina sub diferite forme, de la cea mai ușoară,
catarală, până la cea difterică; vărsatul de vânt, pojarul, scarlatina, anemia,
apoi reumatismul, îngrămădirea de sânge la piept, tusea, junghiul, scrofulele. Putem
însă micșora frecvența acestor boli, afară de predispoziția ereditară, prin
exercițiu și regim apropiat, o activitate intelectuală bine reglementată etc.
Trecem acum la igiena tinerei fete. La
etatea de 13-14 ani, organismul fetiței trece printr-o revoluție, sau mai bine
zis o evoluție organică, ce o deosebește din punct de vedere igienic și medical
de băiat. Această evoluție se face de mai multe ori fără nici o zdruncinare, la
multe însă ea se îndeplinește cu greu și aducând oarecare prejudicii sănătății
lor. Căci în acest timp, sângele lor sărăcește, dacă nu cumva o igienă bine
reglată nu ar repara pierderile ce le încearcă, mai întâi fiindcă el se scurge
dintr-un organism încă rău pregătit pentru acest deficit lunar, apoi fiindcă
turburările apetitului și ale mistuirii fac ca să primească materiale slab
reparatoare.
Pe de altă parte, sistemul nervos care
joacă un rol mare în această îngrămădire de sânge într-un punct determinat al
corpului, rămâne fără încetare deștept și câștigă o excitație care, dacă nu
este calmată în fiecare lună prin ușurarea sperată, se transformă în iritațiune
cu adevărat bolnăvicioasă, care poate duce la isterie.
|