Vârsta, dorința și dragostea

Sexualitatea și dragostea nu sunt monopolul tinereții! Continuarea vieții amoroase, pe măsură ce înaintăm în vârstă, presupune o evoluție a sexualității.
Marie de Hennezel sondează cu delicatețe tainele acestui nou capitol al vieții. Prin întâlnirile pe care le are, prin lecturile personale, prin incursiunile în teritorii îndepărtate și necunoscute, precum cel al tantrismului sau al artei de a iubi practicate în Orient, autoarea își invită cititorul într-o călătorie în inima unui tărâm necunoscut.

Cuvânt-înainte 13
O pledoarie pentru viața intimă 17

Vârsta dorinței și a plăcerii 23
Dacă urmărim doar performanța sexuală, suntem pierduți! 24
Dezvoltarea unei predispoziții erotice 27
Intimitatea cotidiană 29
Un spațiu destinat inițiaților 33
Unde sunt plasate barierele? 36

A doua adolescentă 41
Boomul sexualității seniorilor 41
”Adolescentizarea” trupurilor și a inimilor 43
Fantasma iubirii ideale 45
O colecție de amanți 48
Tentația legăturilor paralele 53

Cuplurile care sfidează timpul 61
Decizia de a fi fericit 61
Să visezi cu ochii deschiși alături de celălalt 64
Cultivarea armoniei de dragul armoniei 67

Satisfacerea sexuală 71
Am decis să nu mai facem dragoste 72
Dorința pusă deoparte 76
Să te opui satisfacerii plăcerii carnale 78

Singurătate și libertate 83
Singurătatea care aduce suferință 84
Să îndrăznești să-ți oferi plăcere 87
Viața între femei 90
Inițiatoarele 91

Un alt fel de sexualitate 95
Adevărata voluptate se descoperă doar după 60 de ani 96
O sexualitate împlinită și liniștită 107
Un univers erotic împărtășit 112
Alegerea bucuriei ca mod de viață 122
O anumită etică a secretului 130
În căutarea unei noi armonii 136

În căutarea erotismului 141
Să faci dragoste lent 141
Femeile tantrice 142
Trupurile știu să facă dragoste 148
Izolările erotice 151
Călătoria lui Tiresias 153
Comuniunea în nemișcare 156
Exigențe juvenile greu încercate 160
Meditația orgasmică 163

Iubirile vârstei a treia 165
O sexualitate afectivă 165
Cu siguranță mai fac dragoste 169
Suntem octogenari care încă vrem să facem dragoste 170
A face gesturi tandre 174
Dorința poate ține toată viața 178
Legături erotice dincolo de moarte 180
Să avem înțelepciunea să ne oprim 182
O atitudine binevoitoare 185
Plăcerile dragostei în căminele pentru bătrâni 187
Respect pentru intimitate? Până unde? 190

Concluzii 193
Postfață inedită 199
Mulțumiri 205

Nu toate cuplurile au nevoie să ajungă la acest nivel de intimitate, mai ales dacă nu le interesează sexul. ”Acestor cupluri nu trebuie să le vinzi sexualitate sau sexul miraculos care durează până la 90 de ani”. Sunt oameni care se mulțumesc să aibă companie, să aibă pe cineva alături, să aibă parte de armonie sufletească fără ca organele sexuale să aibă vreun rol în acest tip de relație.
Iată de ce Francois ține mult ca și celelalte trei niveluri să fie considerate ”moduri de a face dragoste”: tandrețea, empatia conjugală și complicitatea.
Francois preconizează să creeze un ritual al intimității tandre: ”Mângâieri din priviri, atingeri, îndepărtări și apropieri, atingeri pe buze, îmbrățișări. Nu îmbrățișări din acelea ghemuite ca ale copiilor. Postura de femeie-copil sau bărbat-copil ce caută protecție și securitate în brațele celuilalt nu are nimic a face cu erotismul.”
Pentru menținerea empatiei conjugale și a armoniei, Francois propune ca partenerii să învețe să petreacă timp împreună: să se așeze, să povestească ce au făcut, să-și comunice emoțiile și trăirile de peste zi, să-și împărtășească ce cred despre emoțiile celuilalt. ”Ia te uită, te-ai emoționat!” De asemenea, ei trebuie să-și manifeste recunoștința față de celălalt, să știe să creeze un soi de complicitate în proiectele comune.
Francois Parpaix afirmă că un cuplu în care există aceste trei niveluri de intimitate este unul fericit, chiar dacă partenerii nu mai fac dragoste ”genitală”.

Un spațiu destinat inițiaților

Și eu, și Francois Parpaix avem o admirație profundă față de Brigitte Lahaie.
În emisiunea sa radiofonică de pe RMC, ”Lahaie, dragostea și voi”, auditori din toate colțurile Franței îi împărtășesc problemele lor sexuale. Ea este ”cea care știe tot, care a trăit și a experimentat tot sau aproape tot și căreia oamenii îi pot mărturisi orice” cu profundă încredere.
La întrebarea mea: ”Brigitte, crezi că vârsta a treia este vârsta dorinței și a plăcerii?” mi-a răspuns având o figură nehotărâtă. ”Am 60 de ani și pot să-ți spun că la 40 de ani era mai bine - eram mai suplă, mai atrăgătoare”. Îi atrag atenția că în cartea pe care a publicat-o acum zece ani afirma că dragostea nu cunoaște vârstă și că putem ”face sex până la moarte1”. Brigitte admite că e adevărat, dar numai în cazuri excepționale.
Ca și prietenul meu sexolog, Brigitte refuză să vândă ideea că sexul este mai bun la 60 de ani decât la 40. ”Majoritatea femeilor trecute de 60 de ani suferă de îmbătrânire sexuală. În plus, multe dintre ele nu au cunoscut niciodată împlinirea în viața lor erotică. Pe acestea nu le poți convinge că va fi mai bine odată cu înaintarea în vârstă. Să nu uităm că, pe măsură ce îmbătrânesc, devin mai singure. Și când ești singur, stima de sine nu este prea consistentă și ai acumulat frustrări, te afli la un pas de depresie. Te închizi în tine, te detașezi de cei din jur afișând o mină dură.