Scrisori pentru Ema

Flavia Buref

„Istorisind destine, Loreta Popa izbutește să te facă să înțelegi meandrele unor existențe a căror desfășurare părea de neînțeles. Și mai dăruiește și portrete omenești impresionante, precum acela al bunicii sau al acelui bunic care, din înseninarea și împăcarea lui în pragul «marii treceri», îi oferă nepotului copleșit de frământări o atât de înțeleaptă rețetă a fericirii.

Bogăția vocabularului Loretei Popa și curgerea elegantă a frazelor sale sporesc farmecul lecturii. Autoarea nu dă uitării nici semnele magice din jurul nostru și, poposind o clipă asupra lor, te poartă către tărâmul tainic cu care ne învecinăm și care, cândva, ni se va dezvălui. Este vorba despre acele «semne» ce ne ies în cale parcă anume ca să ne ajute să nu pierdem o șansă a armoniei, o predestinare. Ele pot fi orice: un fluture albastru, un fulg de nea, chiar și numai o boabă de piper în ciocolata fierbinte sau o întâlnire neșteptată, altminteri imposibilă, dar care are totuși loc...”

Dan Puric

„Cartea întreagă este o clepsidră, în care curgerea firelor de nisip nu măsoară timpul, ci numără parcă în șoaptă atâtea dureri neștiute, ca și cum eternitatea iubirii ar fi zgâriată în tăcere de nenumărate destine omenești, sortite să cadă în uitare, nu înainte însă de a se lovi între ele, măsurând astfel veșnicia cu efemeritatea dureroasă a vieții lor.”

Eugen Cristea

„Dedicate superbei sale fiice, Ema, feliile de viață descrise de Loreta reprezintă, fără îndoială, un îndreptar de eleganță, de bun gust, reale căi de urmat în sinuosul drum al unei vieți din ce în ce mai grele. Pentru adolescenta Ema, pildele mamei sale pot fi comentate și receptate la toate nivelurile, constituind și pentru ceilalți modele perfecte. Pentru că, dincolo de descrierea faptelor brute, Loreta presară și comentarii proprii – cum altfel? – și încheieri care sună concluziv și care capătă valori profund umane.”

Clara Mărgineanu

„Loreta Popa scrie cu har despre dramele lumii. Candoarea din ființa sa se așază tuburător peste răni și dezamăgiri, transformându-le în povești cu semnificație, rost și înțelepciune.”

Ciprian Chirvasiu

„Cartea Loretei Popa Scrisori pentru Ema. Pagini de viață este un manual de iubire exemplară. Deși par a semăna cu cele de azi, căci sunt însoțite de «ingredientele» știute dintotdeauna – tristețe, sex, lacrimi, sărutări, căsnicii reușite ori rupte, coup de foudre, divorțuri, libertate, violență, fericire, ură, ipocrizie sau impostură –, iubirile despre care vorbește Loreta Popa sunt cumva altfel. Au ceva în plus.”

Ilie Tănăsache

„Prezenta carte reprezintă un act artistic de certă originalitate. Și, în egală măsură, de o sinceritate și de un curaj situate dincolo de granițele convenționalului. Valoarea partiturilor autoarei este nu numai demnă de lectură, ci și aptă de a fi urcată pe scenă, în lumina magică a reflectoarelor.”

Adrian Buga

„Prin venele Loretei Popa curg povești. Gândurile și picturile îngemănate și strânse în cartea ei au o inimă comună ce începe să pulseze de cum ne așternem privirea pe primul rând. Această inimă poate continua să palpite în noi și după ultimul rând citit.”

Paul Arva

„Din nu știu ce motiv m-am trezit întrebându-mă de dimineață: oare cum e să fii Loreta Popa în timpul acesta? Nu știu pe nimeni altcineva care să iubească cultura așa cum o iubește ea.”

Scriitoare și jurnalistă, precum și mama unei fiice minunate, căreia îi dedică volumul Scrisori pentru Ema.

Este absolventă a Universității „Hyperion” din București, Facultatea de Jurnalism, și adoră să scrie, să întâlnească oameni și situații semnificative și, conform spuselor sale, „să vindec suflete folosindu-mă de cuvinte”.

Are 27 de ani de experiență în presă și a publicat 5 cărți.