Dansul furiei

Prea puțini ne spun că furia este o emoție legitimă, firească și, de multe ori, salutară. Harriet Lerner se numără printre acești învățători înțelepți. După cum explică autoarea, furia ne poate semnala multe lucruri: că suferim, că ceva nu merge bine, că nevoile noastre nu sunt împlinite în mod adecvat, că e nevoie de o schimbare. Pentru a împiedica furia să degenereze sau să ne altereze relațiile de familie, este necesar să învățăm să ne comunicăm limpede nevoile și dorințele, să nu ne străduim să îi schimbăm pe ceilalți și să ne apărăm ideile și convingerile într-un mod asertiv. Dansul furiei este bestseller New York Times, cu vânzări care depășesc trei milioane de exemplare, și a fost tradus în mai mult de treizeci și cinci de limbi.

INTRODUCERE NOUÃ LA EDIȚIA ENGLEZÃ DIN 2014 9

1. PROVOCAREA FURIEI 13
2. MIȘCÃRI VECHI, MIȘCÃRI NOI ȘI CONTRAMIȘCÃRI 27
3. DANSURI CIRCULARE ÎN CUPLU: Când furia nu duce nicăieri 50
4. FURIA FAȚÃ DE MAMELE NOASTRE IMPOSIBILE: Povestea lui Maggie 76
5. A FOLOSI MÂNIA CA PE UN GHID: Drumul spre un sine mai bine definit 96
6. DE-A LUNGUL LANȚULUI GENERAȚIONAL: Katy și bătrânul ei tată 116
7. CINE ESTE RESPONSABIL PENTRU CE? Cea mai delicată întrebare despre furie 129
8. GÂNDIND ÎN TREI: Cum să părăsești un triunghi familial 161
9. SARCINI PENTRU CEI ÎNDRÃZNEȚI ȘI CURAJOȘI 196

EPILOG 228
NOTE 230
MULȚUMIRI 237

2. Putem deprinde abilități de comunicare. Acest lucru ne va maximiza șansele de a fi ascultate și de a participa la negocierea conflictelor și a neînțelegerilor care ne interesează. Pe de o parte, poate că nu este nimic în neregulă cu manifestarea furiei exact așa cum o simțim, fără intervenția gândirii și deliberării. În unele circumstanțe, acest lucru ajută, dar în altele manifestarea furiei este pur și simplu necesară - dacă nu ne comportăm abuziv. De multe ori, faptul că explodăm sau ne certăm ne poate ușura temporar, dar după ce furtuna trece, descoperim că nimic nu s-a schimbat. Există anumite relații în care, pentru ca o schimbare durabilă să aibă loc, este esențial să ne menținem calmul și să evităm învinovățirile.
3. Putem învăța să observăm și să întrerupem tiparele de interacțiune neproductive. A comunica clar și eficient este greu chiar și în cele mai bune circumstanțe. Când suntem furioase, este și mai greu. În mijlocul furtunii, nu te prea poți observa pe tine și nu poți fi flexibilă. Atunci când emoțiile sunt foarte intense, putem învăța să ne calmăm și să ne detașăm puțin, pentru a distinge care este rolul nostru în interacțiunile de care ne plângem.
A învăța să observăm și să ne schimbăm rolul în tiparele relaționale merge mână în mână cu sporirea sentimentului de responsabilitate personală în fiecare relație în care ne aflăm. Când spun „responsabilitate”, nu mă refer la autoculpabilizare sau la autoetichetarea drept „cauză” a problemei. Mai curând este vorba despre „abilitatea de a reacționa”, adică de a ne observa pe noi însene și pe ceilalți în interacțiune și de a reacționa la situații familiare într-un mod diferit. Nu îl putem obliga pe celălalt să își modifice pașii într-un dans vechi și cunoscut, dar, dacă ne schimbăm propriii pași, dansul nu va putea continua în cadrul acelorași tipare previzibile.
4. Putem învăța să anticipăm contramișcările sau reacțiile de tip „schimbă-te la loc” ale celorlalți și să le facem față. Fiecare dintre noi aparține unor grupuri sau sisteme mai largi, care au tot interesul ca noi să rămânem exact acolo unde suntem acum. Dacă începem să ne modificăm vechile tipare de tăcere, de insinuări sau de ceartă și culpabilizare ineficientă, vom fi inevitabil întâmpinate cu o puternică rezistență sau cu contramișcări. Această reacție care ne cere să anulăm schimbarea va veni atât din interiorul nostru, cât și din partea persoanelor importante din jur. Vom vedea că persoanele cele mai apropiate au adesea cel mai mare interes să nu ne schimbăm, în ciuda criticilor sau plângerilor pe care le exprimă deschis. Noi însene opunem rezistență tocmai schimbărilor pe care le dorim. Ca și voința de schimbare, această rezistență la schimbare este un aspect firesc și universal al oricărui sistem uman.
În capitolele care urmează, vom examina îndeaproape puternica anxietate care se stârnește, inevitabil, atunci când începem să ne folosim furia pentru a ne defini mai clar propriul sine și termenii vieții noastre. Unele femei iau startul comunicând clar și luând hotărârea fermă de a face o schimbare, dar ulterior dau înapoi în fața atitudinii defensive a celuilalt sau a încercărilor sale de a descalifica ceea ce i se spune. Dacă avem intenția să facem cu adevărat o schimbare, putem învăța să anticipăm anxietatea și culpabilitatea stârnite în noi ca răspuns la contramișcările sau la reacțiile de tipul „Schimbă-te la loc!” ale celorlalți și să le facem față. Și mai dificil este să recunoaștem că unele părți ale sinelui nostru se tem de schimbare și i se opun.
Deocamdată, dați-mi voie să spun că nu este niciodată ușor să treci de la supunerea în tăcere sau de la certurile ineficiente la o afirmare calmă, dar hotărâtă a ceea ce suntem, a poziției noastre, a ceea ce vrem și a ceea ce este sau nu acceptabil pentru noi.