În
arta de „a fi cu ceea ce este” ceea ce este rămâne ceea ce este, dar tu nu
mai opui rezistență. Și atunci se petrece magia. Îmi amintesc de un haiku
japonez care spune următoarele:
La început, munții au fost munți. Apoi, munții
nu au mai fost munți. Iar apoi, munții au fost din nou munți.
Și poate ai auzit de zicala Zen „Car
lemne, fac focul, vine iluminarea, apoi car lemne, fac focul”.
Ce-ar fi dacă nimic din starea de a fi
nu ar fi vreodată o problemă?
Ce-ar fi dacă singura problemă care a
existat și va exista mereu este faptul că noi trăim iluzia de a fi un ego?
Ego-ul se hrănește cu schimbare. Elimină
schimbarea și ego-ul se va prăbuși. Schimbarea reprezintă ego-ul care face o
proiecție despre ceea ce crede el că ar trebui sau nu ar trebui să fie. Ai
observat că ego-ul nu e niciodată fericit cu ceea ce este? Dacă e rău, trebuie
să fie bine; dacă e bine, trebuie să fie mai bine; dacă e mai bine, trebuie să
fie cel mai bine; iar dacă e perfect, pentru ego devine plictisitor și caută
schimbare, îndreptându-se spre ceva nou, diferit.
Ego-ul este pur și simplu o poveste
interminabilă. Te-ai întrebat vreodată cine sau ce ai fi fără po-veștile tale?
Percepția profundă în contrast cu
înțelegerea
Conștiența creează deschideri pentru percepții
profunde. Însuși conceptul de „percepție profundă” conține cuvântul
„vedere” și se referă la a vedea ceva. Poți să te gândești la un munte și
poți să vezi un munte. Te rog să fii atent la diferența de impact.
A înțelege este o stare de a face ca
lucrurile să aibă logică pentru tine în domeniul gândirii. Dar ea nu are impact
asupra ființei tale. Poți înțelege că a te îndopa cu mâncare nu e bine pentru
tine, dar această înțelegere nu îți va da neapărat puterea de a nu mai mânca
prea mult.
Cât de multe lucruri înțelegi și totuși
acțiunile tale nu urmează acea înțelegere? Desigur că, dacă îți antrenezi
disciplina, poți să-ți aliniezi acțiunile cu înțelegerea. Dar foarte puțini
oameni consideră că disciplina e atrăgătoare. Disciplina creează conflict
interior. Conflictul provoacă durere. Iar reacția normală la durere este
evitarea ei. Atunci, mai bine să fii obez decât sănătos, iată concluzia
ego-ului. Cu toate acestea, o parte din el se simte vinovat, știind că face
ceva care nu este bine pentru gazdă. Acea vinovăție e reprimată, pentru că și
sentimentul de vinovăție este dureros. Și iată-ne înapoi în cercul vicios.
A vedea este o acțiune în starea de a
fi. Desigur că nu vorbim aici despre vederea fizică, ci despre vederea
lăuntrică. |
Adevăr Divin
