4. Privirea către sine. Conștientizarea
Atunci când te gândești la călătoria ce
te așteaptă în scopul schimbării stilului de viață, primul lucru pe care
trebuie să îl vizualizezi este felul cum te vei simți știind că ai izbândit, nu
cât de lungă este distanța de parcurs pentru a ajunge la finiș.
Pe parcursul acestei călătorii, vei fi
supus la o sumedenie de ”probe”, iar felul în care vei reuși să le
depășești te va învăța multe lucruri importante despre tine. Confruntarea cu
slăbiciunile și temerile proprii este adesea dureroasă. Însă e necesar să
privești toate aceste încercări ca pe niște lecții. De fiecare dată când vei
ceda slăbiciunilor, îți vor fi dezvăluite aspectele la care trebuie să mai
lucrezi, vei afla care îți sunt limitele, vei descoperi maniera de a contracara
anumite situații pe viitor și, foarte important, modul de a proceda pentru a nu
mai fi luat prin surprindere.
De exemplu, atunci când își face
apariția pofta de dulce, ea poate fi foarte puternică, însă ceea ce nu
realizezi este faptul că tu însuți ai ajutat la declanșarea acelei stări,
deoarece ai neglijat semnalele pe care organismul ți le-a transmis. Ai fost
ocupat toată ziua cu lucruri importante, care apoi au devenit stresante, din
lipsă de timp, iar ca să le rezolvi totuși, probabil că ai sărit peste masa de
prânz. Dar poate ar trebui să privești lucrurile din altă perspectivă. Oare nu
cumva tocmai din pricina faptului că ai sărit peste masa de prânz acele lucruri
au devenit atât de stresante?
Foarte rar conștientizăm că hrana
înseamnă energie pentru minte și trup și că, atunci când sărim peste o masă, de
fapt privăm organismul din punct de vedere energetic. La fel de rău este și
dacă masa noastră nu conține ”combustibil” bun, de calitate, ci doar
substanțe care ne dau un plus de vigoare pe durată scurtă, pentru ca, mai apoi,
să recădem într-o nouă stare de epuizare, chiar mai accentuată.
Pe un asemenea fond de slăbiciune a
organismului se declanșează senzația de foame și, dacă ignorăm aceste semnale,
creierul nostru va intra în panică și va genera diverse stări neplăcute, precum
nervozitate, anxietate sau stres, ca să ne determine să-i dăm cea mai rapidă
sursă de energie — zahărul. Iată mecanismul prin care apare pofta de dulce.
Rezolvarea problemelor importante de zi
cu zi necesită resurse energetice, atât la nivel fizic, cât și cognitiv. Fără
aceste resurse, capacitatea de a lua decizii și de a găsi soluții eficiente ni
se va diminua. Este ca și cum ai tura motorul la maximum ca să parcurgi drumul
de la București la Ploiești și, din criză de timp, decizi să nu mai oprești la
benzinărie ca să alimentezi, deși știi că nu ai suficient combustibil pentru a
ajunge la destinație. Și astfel, când, inevitabil, vei rămâne fără benzină
pentru a-ți încheia drumul, vei da vina pe biata mașină, care a consumat prea
mult. Exact același lucru îl facem și în privința corpului nostru. Îi cerem
imens, fără a-i oferi cele necesare pentru a obține performanță sau măcar
pentru a funcționa la parametrii normali.
Revenind la schimbările necesare pentru
a ajunge într-o stare de echilibru și confort cu propriul organism, totul
începe prin conștientizare și implicare reală în acest periplu personal. |
Adevăr Divin
