Capitolul 2
DE LA PARTENER DE ROL
LA PARTENERUL DE SUFLET
La seminarele pe care le susțin, obișnuiesc să
mă adresez publicului în felul următor:
- Să ridice mâna cine a avut părinți
care au locuit împreună și n-au divorțat.
De obicei, cam jumătate dintre cei
prezenți ridică mâna. După aceea întreb grupul respectiv:
- Acum să ridice mâna cei care apreciază
că au abilități de comunicare și relaționare mai bune decât părinții lor.
Aproape toți ridică mâna.
Acest răspuns impune întrebarea: „Dacă
noi avem abilități mai bune, atunci de ce ne confruntăm cu mai multe probleme
în rela¬țiile noastre? De ce sunt mai mulți oameni care trăiesc singuri? De ce
sunt atâtea divorțuri?”
Există două răspunsuri. În ultimii 50 de
ani, lumea s-a schimbat în moduri care au intensificat radical stresul. S-a
schimbat, de asemenea, și ceea ce dorim de la relațiile noastre. În timp ce
abilitățile de comunicare și de relaționare sunt frecvent superioare celor ale
părinților noștri, relațiile sunt supuse stresului în moduri noi și astfel
provocările cu care ne confruntăm sunt și mai mari. În prezent, cuplurile
tânjesc după un nou tip de relație. Ele au așteptări mai mari și, dacă nu
înțeleg cum anume le pot satisface, vor fi dezamăgite.
În prezent, cuplurile au așteptări mai
mari, dar și dezamăgiri pe măsuri atunci când noile lor nevoi nu sunt
satisfăcute.
Părinții sau bunicii noștri au fost adesea mulțumiți atâta timp cât partenerii
lor îndeplineau roluri specifice. Acestea au fost relații de tipul „partener de
rol”. În prezent însă, noi dorim să ne bucurăm de un nivel superior de
satisfacție emoțională, care provine de la o relație în care ne putem exprima
liber eurile autentice și unice. Acestea sunt relații de tip „partener de
suflet”.
Într-o relație de tip partener de suflet
ne putem exprima liber eurile autentice și unice.
Printr-o minunată întorsătură a
destinului se dovedește că modul cel mai eficient prin care cuplurile pot
reduce stresul crescut cauzat de schimbările moderne din lumea exterioară este
asocierea ca parteneri de suflet. Unindu-ne ca parteneri de suflet pentru a
depăși nivelurile crescute de stres, putem ajunge la grade de iubire și de
împlinire mai ridicate decât în cazul relațiilor de tip „partener de rol”.
Așa cum se întâmplă cu orice provocare, dacă suntem pregătiți s-o abordăm pe
cea prezentată de noua realitate, vom deveni mai puternici și mai înțelepți.
Relația de tip „partener de
rol”
O relație tradițională de tip „partener de
rol” se bazează pe rolurile stereotipe masculin și feminin, în care
bărbatul este susținătorul financiar, iar femeia este gospodina responsabilă de
îngrijirea casei și a copiilor. Scopul principal al unei relații de tip
„partener de rol” era acela de a împărți responsabilitățile între bărbați
și femei în vederea asigurării supraviețuirii și a securității tribului sau
societății, ca și a familiilor individuale. Mai simplu spus, partenerii erau
aleși în primul rând pe baza capacităților lor de a satisface aceste roluri, nu
pe baza atragerii sentimentale reciproce.
Eroii lui Shakespeare, Romeo și Julieta,
sunt exemple clasice de iubire romantică, deoarece au murit imediat după ce
s-au, căsătorit. Dacă ar fi trăit, ar fi avut până la urmă o căsătorie lipsită
de pasiune, la fel ca toată lumea din acea epocă istorică. Ar fi fost împinși
spre o relație tradițională de tip „partener de rol”, iar pasiunea de la
început ar fi dispărut. |
Adevăr Divin
