Adevăr Divin
Opere complete (Neville Goddard)
Imaginația creează realitatea
| Neville Goddard ne-a lăsat moștenire zece cărți pline de crâmpeie rar întâlnite din lumea misticismului, fiind unul din puținii oameni care au putut să comunice cu aceasta. Unicitatea lucrării de față constă în faptul că include toate cele zece cărți ale sale. Cărțile lui Neville sunt niște comori în sine, dar reunirea lor într-un singur volum face ca acesta să fie fără egal. Dacă punem în aplicare principiile descrise de el, viața noastră devine din ce în ce mai lucidă și se transformă în bine. |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
Operele complete ale lui Neville Goddard Din cartea Trezirea imaginației și procesul de căutare spirituală „Cu ajutorul imaginației, noi putem dezarma și transforma violența din această lume. Relațiile noastre cele mai intime sau mai puțin intime devin imaginative atunci când ne trezim și devenim conștienți de ‚misterul ascuns în toate epocile’, și anume că principiul christic există în noi și este imaginația noastră. Atunci când înțelegem acest lucru, noi realizăm că nu putem spune că trăim decât atunci când trăim în imaginația noastră.” În această ediție a Operelor Complete ale lui Neville Goddard, editorul american nu s-a limitat doar la compilarea tuturor celor zece lucrări revoluționare de spiritualitate ale lui Neville Goddard, devenite clasice, ci a restaurat textele originale, eliminând adăugirile editoriale și completările introduse de editorii excesiv de zeloși. În această ediție vei găsi chiar cuvintele scrise de Goddard, în forma lor cea mai pură și fără niciun fel de modificare. Dacă ești familiarizat cu acest mare mistic american, vei descoperi în această ediție o veritabilă mină de aur a înțelepciunii spirituale într-o singură carte. Dacă nu ești familiarizat, te așteaptă o călătorie spirituală care va dura o viață întreagă. Nu te limita să citești o dată sau de două ori această carte, ci devoreaz-o cu ardoarea unui căutător al Sfântului Graal. Căci dacă dorințele îți sunt nobile și căutarea sinceră, vei găsi cu siguranță ceea ce cauți în aceste pagini. - Barry J. Peterson Dr. Joseph Murphy, autorul metafizic și conferențiarul care a studiat împreună cu Goddard la New York, a declarat despre acesta: „Mai devreme sau mai târziu, Neville va fi recunoscut ca unul dintre cei mai mari mistici ai lumii.”
Neville Goddard (1905-1972) și-a început cariera mistică în anul 1932. În momentul morții sale ne-a lăsat moștenire zece cărți pline de crâmpeie rar întâlnite din lumea misticismului, fiind unul din puținii oameni care au putut să comunice cu aceasta. Unicitatea lucrării de față constă în faptul că include toate cele zece cărți ale sale. Cărțile lui Neville sunt niște comori în sine, dar reunirea lor într-un singur volum face ca acesta să fie fără egal. Dacă punem în aplicare principiile descrise de el, viața noastră devine din ce în ce mai lucidă și se transformă în bine. |
Cuprins:
Cuprins general (cele zece cărți din acest volum): La comanda ta 7 Trezirea imaginației și procesul de căutare spirituală 31 Secretul este ceea ce simțim 97 Libertate pentru toți 117 În afara acestei lumi 159 Rugăciunea – Arta de a crede 187 Însămânțarea și recoltarea 219 Legea și promisiunea 273 Puterea lucidității 385 Norocul tău depinde de credința ta 477
INDEXUL CÃRȚILOR ȘI CAPITOLELOR:
Trezirea imaginației și procesul de căutare spirituală Capitolul 1 Ce este imaginația ta? 33 Capitolul 2 Instrucțiuni sigilate 41 Capitolul 3 Căile lumii interioare 49 Capitolul 4 Foarfeca revizuirii 55 Capitolul 5 Moneda din rai 63 Capitolul 6 Există în interior 73 Capitolul 7 Creația este încheiată 79 Capitolul 8 Lumina lui Dumnezeu 87 Căutarea 89 Secretul este ceea ce simțim Capitolul 1 Legea și modul ei de operare 99 Capitolul 2 Somnul 105 Capitolul 3 Rugăciunea 111 Capitolul 4 Spiritul – Ceea ce simțim 115 Libertate pentru toți Cuprins Capitolul 1 Unitatea lui Dumnezeu 119 Capitolul 2 Numele lui Dumnezeu 123 Capitolul 3 Legea creației 127 Capitolul 4 Secretul simțirii 131 Capitolul 5 Sabatul 137 Capitolul 6 Vindecarea 141 Capitolul 7 Dorința, Cuvântul lui Dumnezeu 145 Capitolul 8 Credința 151 Capitolul 9 Buna Vestire 155 În afara acestei lumi Capitolul 1 Gândirea în cea de-a patra dimensiune 161 Capitolul 2 Prezumții transformate în realități 169 Capitolul 3 Puterea imaginației 175 Capitolul 4 Nu ai nimic de schimbat, decât pe tine însuți 181 Rugăciunea – Arta de a crede Capitolul 1 Legea reversibilității 189 Capitolul 2 Natura duală a conștiinței 193 Capitolul 3 Imaginația și credința 197 Capitolul 4 Reveria controlată 201 Capitolul 5 Legea transmiterii gândurilor 205 Capitolul 6 Veștile bune 213 Capitolul 7 Rugăciunea supremă 215 Însămânțarea și recoltarea Cuprins Capitolul 1 Sfârșitul șiragului de aur 221 Capitolul 2 Cele patru ființe atotputernice 223 Capitolul 3 Darul credinței 231 Capitolul 4 Scara existenței 237 Capitolul 5 Jocul vieții 243 Capitolul 6 „O vreme, vremuri și jumătate de vreme” 249 Capitolul 7 „Fiți la fel de înțelepți ca șerpii” 253 Capitolul 8 Apa și sângele 261 Capitolul 9 O viziune mistică 269 Legea și promisiunea Capitolul 1 Legea care spune că „imaginația creează realitatea” 275 Capitolul 2 Locuiește în interior 281 Capitolul 3 Întoarce roata 291 Capitolul 4 Nu există ficțiune 301 Capitolul 5 Firele subtile 311 Capitolul 6 Dorințele vizionare 315 Capitolul 7 Stările emoționale 323 Capitolul 8 Privirea dincolo de oglindă 329 Capitolul 9 Pătrunde în interior 337 Capitolul 10 Lucrurile care nu apar 343 Capitolul 11 Olarul 347 Capitolul 12 Atitudinile 355 Capitolul 13 Lucruri neînsemnate 361 Capitolul 14 Momentul creator 367 Capitolul 15 Promisiunea: Patru experiențe mistice 373 Puterea lucidității Capitolul 1 EU SUNT 387 Capitolul 2 Conștiința 391 Capitolul 3 Puterea imaginației 393 Capitolul 4 Dorința 397 Capitolul 5 Adevărul care te va elibera 399 Capitolul 6 Atenția 403 Capitolul 7 Atitudinea 407 Capitolul 8 Renunțarea 411 Capitolul 9 Pregătirea locașului tău 413 Capitolul 10 Creația 415 Capitolul 11 Interferența 417 Capitolul 12 Controlul subiectiv 419 Capitolul 13 Acceptarea 421 Capitolul 14 Calea fără efort 423 Capitolul 15 Încoronarea misterelor 425 Capitolul 16 Neputința personală 427 Capitolul 17 Orice este posibil 429 Capitolul 18 Faceți-vă împlinitori ai cuvântului 431 Capitolul 19 Principiile esențiale 433 Capitolul 20 Virtutea 437 Capitolul 21 Liberul arbitru 441 Capitolul 22 Perseverența 445 Capitolul 23 Studii de caz 449 Capitolul 24 Eșecul 463 Capitolul 25 Credința 467 Capitolul 26 Destinul 471 Capitolul 27 Adorația 473 Norocul tău depinde de credința ta Capitolul 1 Înainte de Avraam 479 Capitolul 2 Tu ești cel care decretează 481 Capitolul 3 Principiul Adevărului 485 Capitolul 4 Pe cine căutați? 491 Capitolul 5 Cine SUNT EU? 497 Capitolul 6 EU SUNT EL 505 Capitolul 7 Facă-se Voia Ta 511 Capitolul 8 Nu există alt Dumnezeu 515 Capitolul 9 Piatra de temelie 517 Capitolul 10 Celui care are 521 Capitolul 11 Crăciunul 523 Capitolul 12 Crucificarea și învierea 527 Capitolul 13 I’M-presiile 531 Capitolul 14 Circumcizia 535 Capitolul 15 Intervalul de timp 539 Capitolul 16 Sfânta Treime 543 Capitolul 17 Rugăciunea 547 Capitolul 18 Cei 12 apostoli 551 Capitolul 19 Lumina lichidă 559 Capitolul 20 Suflul vieții 561 Capitolul 21 Daniel în cușca leilor 563 Capitolul 22 Pescuitul 567 Capitolul 23 Cine are urechi de auzit 571 Capitolul 24 Clarviziunea – „Contele de Monte Cristo” 575 Capitolul 25 Psalmul 23 581 Capitolul 26 Ghetsimani 585 Capitolul 27 Formula victoriei 591 |
Fragment:
Secretul este ceea ce simțim Capitolul 1 Legea și modul ei de operare Capitolul 2 Somnul Capitolul 3 Rugăciunea Capitolul 4 Spiritul – Ceea ce simțim
Capitolul 1 Legea și modul ei de operare Lumea și tot ceea ce conține ea este conștiința condiționată a omului, obiectivată. Cauza și substanța întregii lumi este conștiința. De aceea, dacă dorim să descoperim secretul creației, noi trebuie să ne întoarcem atenția asupra conștiinței. Cunoașterea legii conștiinței și a metodei de operare a acesteia te va ajuta să realizezi tot ce îți dorești în viață. Înarmat cu această cunoaștere, tu îți vei putea construi și menține o lume ideală. Conștiința este singura realitate, nu la modul figurat, ci într-un sens cât se poate de real. Pentru a înțelege mai clar, noi putem compara realitatea cu un râu care se împarte în doi afluenți: mintea conștientă și mintea subconștientă. Pentru a opera cu inteligență legea conștiinței, este necesar să înțelegem relația dintre cele două tipuri de minți. Mintea conștientă este personală și selectivă; cea subconștientă este impersonală și neselectivă. Planul conștient este cel al efectelor; cel subconștient este cel al cauzelor. Cele două aspecte reprezintă diviziunea masculină și cea feminină a conștiinței. Mintea conștientă este masculină, iar cea subconștientă este feminină. Mintea conștientă generează idei și le impregnează în mintea subconștientă. Cea subconștientă receptează aceste idei și le dă formă și expresie. Prin intermediul acestei legi – respectiv prin conceperea unei idei și prin impregnarea ei în mintea subconștientă – se naște întreaga realitate. Fără ea nu ar exista nimic din ceea ce vedem în jurul nostru. Mintea conștientă impregnează mintea subconștientă, în timp ce aceasta din urmă manifestă ideile impregnate în ea. Mintea subconștientă nu produce niciodată idei, dar le acceptă pe cele pe care mintea conștientă le consideră adevărate, pe care le obiectivează printr-un mecanism cunoscut numai de ea. Prin puterea de a-și imagina și de a simți, și prin libertatea de a alege ideile pe care dorește să le cultive, omul își poate controla propria creație. Controlul minții subconștiente este posibil prin controlul ideilor și sentimentelor cultivate. Mecanismul creației este ascuns în adâncurile minții subconștiente – aspectul feminin sau pântecul creator. Aceasta transcende rațiunea și nu cunoaște deducția. Ea consideră sentimentele realități care există în sine, așa că începe de îndată să le dea curs. Procesul creator începe întotdeauna cu o idee, iar ciclul lui se derulează pe baza unui sentiment și se încheie printr-un act de voință. Ideile sunt impregnate în mintea subconștientă prin intermediul sentimentelor. Nici o idee nu este impregnată în mintea subconștientă dacă nu este simțită. Odată simțită, ea trebuie să capete formă, indiferent dacă este bună, rea sau indiferentă. Simțirea este singurul mediu prin care ideile sunt impregnate în mintea subconștientă. De aceea, oamenii care nu își pot controla emoțiile își pot impregna cu ușurință în subconștient diferite stări nedorite. Atunci când vorbim de controlul sentimentelor, noi nu ne referim la restrângerea sau la suprimarea acestora, ci mai degrabă la disciplinarea sinelui prin imaginarea și cultivarea acelor sentimente care contribuie la fericirea noastră. Controlul sentimentelor joacă un rol absolut în trăirea unei vieți împlinite și fericite. În consecință, nu cultiva niciodată sentimente și emoții nedorite, și nu te gândi cu simpatie la lucrurile rele, indiferent de forma pe care o iau acestea. Nu insista asupra imperfecțiunii tale sau a altor oameni; în caz contrar, îți vei impregna singur aceste limitări în mintea ta subconștientă. Dacă nu dorești să trăiești o anumită experiență, nu cultiva sentimentul că o trăiești – tu sau altcineva. Aceasta este singura lege a unei vieți împlinite și fericite. Orice altceva este un simplu comentariu. Orice emoție produce o impresie asupra minții subconștiente, iar dacă nu este contracarată printr-o emoție mai puternică cu sens opus, ea trebuie exprimată. Emoția exprimată este întotdeauna cea dominantă. Gândul „eu sunt sănătos” produce o emoție mai puternică decât gândul „eu voi fi sănătos”. Ideea că „voi fi” reprezintă o dovadă că „nu sunt”, iar gândul „eu sunt” este inevitabil mai puternic decât „eu nu sunt”. Ceea ce simți că ești domină întotdeauna ceea ce simți că ți-ai dori să fii. În consecință, pentru a fi realizată, o dorință trebuie să fie simțită ca o stare care există deja, nu ca una care nu există. Senzația precede manifestarea și reprezintă fundamentul pe care se sprijină aceasta. De aceea, fii întotdeauna atent la stările tale de spirit și la emoțiile pe care le manifești, căci există o conexiune neîntreruptă între ceea ce simți și lumea vizibilă în care trăiești. Corpul tău este un filtru emoțional, păstrând urmele emoțiilor tale prevalente. Cauza tuturor bolilor sunt dezechilibrele emoționale, îndeosebi emoțiile suprimate. Emoția intensă trăită în legătură cu un aspect negativ, rămasă însă neexprimată în exterior, reprezintă începutul bolii sau al dezechilibrului – deopotrivă la nivelul corpului fizic și al mediului exterior. Nu cultiva niciodată sentimente de regret sau de eșec, căci frustrarea generată de neîmplinirea obiectivelor tale conduce automat la boală. Nu te gândi și nu cultiva decât sentimente asociate cu starea pe care îți propui să o realizezi. Cultivarea emoțiilor asociate cu realitatea dorită și viața trăită la unison cu această convingere pot conduce la veritabile miracole. Toate schimbările la nivelul realității manifestate devin posibile numai printr-o schimbare la nivel emoțional. Schimbarea emoțiilor reprezintă o schimbare a propriului destin. Întreaga creație se produce în lumea minții subconștiente. În consecință, ceea ce trebuie să faci tu este să dobândești un control asupra modului în care operează aceasta, respectiv asupra ideilor și sentimentelor tale. Ceea ce ți se întâmplă nu se datorează niciodată șansei sau accidentelor, la fel cum norocul sau ghinionul tău nu au nimic de-a face cu soarta predestinată. Întregul tău univers personal este determinat de impresiile impregnate în mintea ta subconștientă. Aceasta nu este selectivă. Ea este impersonală, și nu ține cont de persoana care își impregnează impresiile asupra ei. Minții subconștiente nu îi pasă de adevărul sau de falsitatea emoțiilor tale. Ea acceptă întotdeauna ceea ce simți tu că este adevărat. Cu alte cuvinte, adevărul ei sunt propriile tale sentimente (asociate cu ceea ce crezi că este adevărat). Pentru cel care știe să se folosească de această calitate a minții sale subconștiente nimic nu este imposibil. Tot ce poate concepe mintea omului, simțind că este adevărat, mintea sa subconștientă poate obiectiva. Sentimentele tale creează tiparul care îți modelează lumea exterioară, iar o schimbare a sentimentelor este sinonimă cu schimbarea acestui tipar. Mintea subconștientă manifestă întotdeauna impresiile care i-au fost impregnate. De îndată ce primește o astfel de impresie, ea începe să lucreze pentru a-i da o expresie concretă. Ea acceptă emoția impregnată în ea, considerând-o o realitate în sine, și începe imediat să producă în lumea exterioară obiectivă echivalentul exact al emoției respective. Mintea subconștientă nu modifică niciodată convingerile acceptate de mintea conștientă a omului. Ea le dă curs până la ultimul detaliu, indiferent dacă sunt sau nu benefice pentru cel care le-a emis. Pentru a-ți impregna mintea subconștientă cu starea dorită, tu trebuie să cultivi emoția pe care ai trăi-o dacă dorința ți-ar fi deja îndeplinită. Atunci când îți definești obiectivul, nu trebuie să ai nimic altceva în minte decât obiectivul respectiv (destinația finală pe care ți-o propui). Nu te gândi nici o clipă la maniera în care va fi manifestat acesta sau la dificultățile implicate în manifestarea sa. Gândul la o anumită stare dublat de emoțiile asociate cu ea o impregnează automat în subconștient. În consecință, dacă insiști asupra dificultăților pe care le vei întâmpina și asupra barierelor sau întârzierilor cu care te vei confrunta, subconștientul tău va accepta prin însăși natura lui neselectivă emoția asociată cu dificultățile și cu obstacolele, considerând că asta aștepți de la el, și le va manifesta în lumea exterioară. Mintea subconștientă este pântecul creației. Ea receptează ideile omului prin intermediul emoțiilor asociate cu acestea. Nu modifică niciodată aceste idei, și le dă întotdeauna formă și expresie, după chipul și asemănarea emoțiilor asociate cu ele. În consecință, dacă simți că un obiectiv este imposibil de atins, tu îți impregnezi practic în subconștient ideea de eșec. Deși mintea subconștientă îl slujește cu credință pe om, nu trebuie să credem că relația ei cu acesta este cea dintre un servitor și stăpânul lui, așa cum se credea în antichitate. Profeții din altădată au numit-o sclava și servitoarea omului. Sfântul Pavel a personificat-o ca pe o „femeie”, declarând: „Femeia trebuie să fie supusă bărbatului în toate”. Mintea subconștientă slujește într-adevăr cu credință omul, dând formă tuturor sentimentelor sale, dar respinge cu putere obligativitatea, reacționând mai degrabă la convingere decât la comandă. În consecință, o putem compara mai mult cu o soție preaiubită decât cu o slujitoare. Afirmația potrivit căreia „soțul este capul soției” [Efeseni 5] nu este întotdeauna adevărată în ceea ce privește căsnicia dintre un bărbat și o femeie, dar este adevărată în ceea ce privește mintea conștientă și cea subconștientă, respectiv relația dintre aspectul masculin și cel feminin al conștiinței. Misterul la care se referea Pavel atunci când a scris: „Acesta este un mare mister… Cel care își iubește soția, se iubește pe sine… Și cei doi vor forma un singur trup” – este pur și simplu misterul conștiinței. În sine, conștiința este unitară și indivizibilă, dar de dragul creației ea pare împărțită în două. Aspectul conștient (obiectiv) sau masculin este într-adevăr capul, care domină aspectul subconștient (subiectiv) sau feminin. Cu toate acestea, nu putem vorbi în nici un caz de dominarea unui tiran, ci mai degrabă de cea a unui iubit. Așadar, dacă îți asumi emoția pe care ai simți-o dacă te-ai afla deja în posesia obiectivului tău, mintea ta subconștientă acceptă să dea formă prezumției tale, acceptând-o cu o supunere absolută (fără să o modifice în nici un fel). Dorințele tale nu sunt acceptate însă de ea atât timp cât nu îți asumi emoțiile asociate cu realitatea lor, căci o idee nu poate fi acceptată de mintea subconștientă decât prin simțire (prin emoțiile asociate cu ea) și nu poate fi manifestată în lumea exterioară decât prin acceptarea ei de către mintea subconștientă. Ce-i drept, este mai ușor să cultivi sentimente asociate cu evenimentele propriu-zise din lumea exterioară decât să recunoști că acestea din urmă îți reflectă propriile emoții. Faptul că lumea exterioară oglindește lumea interioară rămâne însă un adevăr etern. „Ceea ce există în interior există inclusiv în exterior”. „Nu poate să ia un om nimic dacă nu i s-a dat lui din cer”. În sfârșit: „Împărăția lui Dumnezeu există în interiorul vostru”. Nimic nu vine din lumea exterioară; tot ce există provine din lumea interioară – adică din mintea subconștientă. Tot ce vezi tu în lumea exterioară este conținutul minții tale subconștiente. Lumea în care trăiești este conștiința ta obiectivată, până la ultimul detaliu. Stările obiective depun mărturie pentru impresiile impregnate în subconștientul tău. O schimbare a impresiei conduce la o schimbare a expresiei. Mintea subconștientă acceptă ceea ce simți tu că este adevărat, și cum creația este rezultatul acestor impresii subconștiente, tu ești cel care determină această creație, prin ceea ce simți. Tu ești deja ceea ce îți dorești să fii, și singurul motiv pentru care nu realizezi acest lucru este refuzul tău de a crede în el. Căutarea în afara ta a lucrurilor pe care nu le simți în tine este zadarnică, căci nu vei găsi niciodată ceea ce îți dorești, ci numai ceea ce ești deja. Pe scurt, tu nu poți manifesta și nu poți avea decât acele lucruri de care ești conștient că ești una cu ele sau că le posezi. „Celui care are i se va mai da.” Negarea dovezilor oferite de simțuri și asumarea sentimentelor asociate cu împlinirea dorințelor este singura modalitate de îndeplinire a acestora. Autocontrolul gândurilor și al sentimentelor este cel mai înalt tip de realizare. Atât timp cât nu deții încă un autocontrol perfect, astfel încât să simți ceea ce îți dorești să simți, folosește-te de somn și de rugăciune pentru a te ajuta să atingi stările dorite. Acestea sunt cele două porți care permit accesul la mintea subconștientă.
Capitolul 2 Somnul Somnul reprezintă o treime din viața pe care o petrecem pe acest pământ, fiind o poartă naturală către mintea subconștientă. De aceea, în acest capitol ne vom ocupa de el. Cele două treimi conștiente ale vieții petrecute pe pământ sunt măsurate de gradul atenției pe care i-o acordăm somnului. Dacă vom înțelege și vom învăța să ne desfătăm cu ceea ce ne poate oferi în fiecare noapte starea de somn, noi îl vom aștepta cu aceeași nerăbdare cu care am aștepta întâlnirea cu persoana de care suntem îndrăgostiți. „El vorbește prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor.” (Iov 33). Într-adevăr, omul poate pătrunde în mintea sa subconștientă în timpul somnului și al stării de rugăciune (care este asemănătoare somnului), impregnând-o cu impresiile și cu instrucțiunile dorite. În aceste stări, mintea conștientă și cea subconștientă sunt unite într-o manieră creatoare. Aspectul masculin și cel feminin devin „un singur trup”. Somnul este perioada în care mintea conștientă sau masculină își întoarce privirea dinspre lumea simțurilor pentru a-și găsi iubita – mintea subconștientă. Spre deosebire de femeile din lumea exterioară care se căsătoresc cu intenția de a-și schimba soții, mintea subconștientă nu dorește să schimbe cu nimic starea lucidă a conștiinței de veghe, ci o iubește exact așa cum este, modelând lumea exterioară în care trăiește aceasta după chipul și asemănarea ei. Toate condițiile și evenimentele din viața ta sunt copiii tăi, creați după tiparele impresiilor lăsate de mintea ta conștientă în cea subconștientă în timpul somnului. Ei sunt creați după chipul și asemănarea sentimentelor tale cele mai profunde, pe care ți le și dezvăluie cu această ocazie. „Precum în cer, așa și pe pământ.” Precum în mintea subconștientă, așa și pe pământ. Ceea ce există în mintea ta subconștientă atunci când te duci la culcare este măsura manifestărilor din cele două treimi conștiente ale vieții tale petrecute pe pământ. Singurul lucru care te împiedică să îți realizezi obiectivele este incapacitatea ta de a simți că ești deja una cu ceea ce îți dorești să devii sau că te afli deja în posesiunea obiectului dorit. Subconștientul tău dă formă dorințelor tale numai atunci când simți că acestea îți sunt deja îndeplinite. Inconștiența din timpul somnului este starea normală a subconștientului. Dat fiind că tot ceea ce există în viața ta derivă din interiorul tău, iar viziunea ta legată de sine determină ceea ce urmează să ți se întâmple, este foarte important să îți simți dorințele îndeplinite înainte de a adormi. Tu nu poți extrage vreodată din adâncurile ființei tale ceea ce îți dorești, ci numai ceea ce ești deja, respectiv ceea ce simți că ești și ceea ce simți că este adevărat în privința celorlalți oameni din viața ta. În aceste condiții, pentru a-ți fi îndeplinite, dorințele tale trebuie să treacă mai întâi prin filtrul sentimentului că ți-au fost deja îndeplinite. Cu alte cuvinte, sentimentul care trebuie să îți monopolizeze atenția înainte de a adormi este cel pe care l-ai trăi ca răspuns la întrebarea: „Ce aș simți dacă dorința mi-ar fi deja îndeplinită?” Altfel spus, ceea ce trebuie să faci înainte de a adormi este să te scufunzi în acea stare de spirit pe care ai avea-o dacă ai fi sau ai avea deja ceea ce îți dorești. Odată adormit, omul nu mai are libertatea de a alege. Întregul lui somn este dominat de ultima viziune legată de sine pe care a avut-o înainte de a adormi. În consecință, el trebuie să își asume întotdeauna înainte de a adormi sentimentul de satisfacție generat de faptul că a obținut deja ceea ce își dorește. „Veniți în fața mea cântând și exprimându-vă recunoștința”. „Intrați cu laude pe porțile lui, intrați cu cântece în curțile lui”. Starea ta de spirit înainte de a adormi definește starea ta de conștiință atunci când ajungi în prezența iubitei tale eterne: mintea subconștientă. Aceasta te vede exact așa cum te percepi singur prin ceea ce simți în legătură cu tine. Dacă te pregătești pentru somn susținând conștiința succesului prin cultivarea sentimentului că „eu am succes”, vei avea cu siguranță succes. Culcă-te pe spate, cu capul neridicat mai sus decât corpul, simte ceea ce ai simți dacă te-ai afla deja în posesia dorinței tale îndeplinite și relaxează-te până când te scufunzi în inconștiența stării de somn. „Cel care veghează asupra Israelului nu doarme niciodată”, dar el „îi dăruiește somnul preaiubitei sale”. Mintea subconștientă nu doarme niciodată. Somnul este o poartă prin care mintea conștientă din starea de veghe se unește într-o manieră creatoare cu mintea subconștientă. Somnul ascunde actul creator, în timp ce lumea obiectivă îl dezvăluie. În timpul somnului, omul își impregnează subconștientul cu impresiile generate de concepția sa legată de sine. Nu există o descriere mai frumoasă a poveștii de dragoste dintre mintea conștientă și cea subconștientă decât cea din „Cântarea Cântărilor (Cântecul lui Solomon)”: „Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu… Când l-am găsit pe cel iubit; l-am apucat și nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei, în care am fost concepută”. Atunci când te pregătești să adormi, conștientizează-te în acea stare de spirit care corespunde împlinirii dorinței tale, iar apoi relaxează-te până când adormi. „Iubitul” pe care îl cauți este dorința ta îndeplinită. Ceea ce trebuie să cauți tu noaptea, când stai în pat, este sentimentul că dorința ți-a fost deja îndeplinită, pentru a o duce în camera mamei tale, în care ai fost conceput, adică în starea de somn sau în mintea subconștientă care ți-a dat formă, astfel încât și dorința ta să capete expresia dorită de tine. Aceasta este metoda prin care dorințele pot fi conduse în mintea subconștientă. Conștientizează-te în acea stare de spirit care corespunde îndeplinirii dorinței tale și scufundă-te în somn pe fundalul acestei stări. Noapte de noapte, asumă-ți din nou și din nou sentimentul că ești, ai sau asiști la ceea ce îți dorești să fii, să posezi sau să vezi manifestat. Nu te culca niciodată simțindu-te descurajat sau nesatisfăcut. Nu adormi niciodată într-o stare de spirit care corespunde conștiinței eșecului. Mintea ta subconștientă, a cărei stare naturală este somnul, te vede așa cum crezi tu însuți că ești și dă curs convingerilor tale indiferent dacă acestea sunt benefice, nocive sau neutre pentru tine. Ceea ce simți se impregnează în mintea ta subconștientă, iar ea, ca o iubită ascultătoare, dă formă acestor impresii și le dă naștere ca unor copii ai preaiubitului ei. Atitudinea pe care trebuie să o adopți înainte de a adormi este: „Cât de frumoasă ești tu, draga mea, și fără nici o pată”. Ignoră aparențele și conștientizează faptul că lucrurile sunt exact așa cum îți dorești, căci „El cheamă lucruri care nu sunt vizibile ca și cum ar fi, iar cele invizibile devin vizibile”. Asumarea sentimentului de satisfacție este sinonimă cu invocarea manifestării condiției dorite, care să oglindească această satisfacție. „Semnele vin după, nu înainte.” Dovada că ești o anumită stare vine întotdeauna după conștientizarea acesteia; niciodată înainte. Tu ești visătorul etern care visează vise aparent temporale. Visele tale iau forma pe care le-o dai tu, prin conștientizarea realității lor. Nu te limita singur, reducându-te la trecutul tău. Pornind de la premisa că nimic nu este imposibil pentru conștiință, începe să îți imaginezi stări care transcend experiențele pe care le-ai trăit în trecut. Omul poate realiza tot ce își poate imagina mintea sa. Toate stările obiective (vizibile) au fost mai întâi subiective (invizibile), iar oamenii le-au invocat în lumea vizibilă prin cultivarea sentimentului că sunt reale. Procesul creator începe întotdeauna cu imaginarea unei situații (unui lucru), urmată de acceptarea convingerii că ea este reală. Imaginează-ți și așteaptă-te întotdeauna la tot ce poate fi mai bun. Lumea nu se va putea schimba până când nu vei începe să îți schimbi viziunea asupra ei. „Ceea ce există în interior, există inclusiv în exterior”. Națiunile, la fel ca și oamenii, nu sunt altceva decât ceea ce crezi că sunt. Indiferent în ce constă problema ta, unde este situată ea și pe cine privește, tu nu o vei putea schimba decât schimbându-te pe tine însuți, și nimeni nu te poate ajuta în această direcție, după cum nimeni nu ți se poate opune. Tot ce ai de făcut este să te convingi pe tine însuți de adevărul dorinței pe care dorești să o vezi manifestată. Dacă vei reuși să îți induci starea de spirit asociată cu împlinirea dorinței tale, în lumea exterioară se vor produce rezultate care îți vor confirma noua convingere. Nu încerca niciodată să convingi pe altcineva să adopte starea pe care dorești să o manifeste, ci convinge-te pe tine însuți că el manifestă deja starea pe care o dorești. Orice dorință îți poate fi îndeplinită dacă îți vei asuma sentimentul că ți-a fost deja îndeplinită. Este imposibil să dai greș, cu excepția cazului în care nu reușești să te convingi singur de realitatea dorinței tale îndeplinite. Schimbarea unei convingeri interioare este urmată întotdeauna de o schimbare a expresiei sale în lumea exterioară. În fiecare seară, înainte de culcare, încearcă să te simți satisfăcut și perfect, căci iubita ta subiectivă (mintea subconștientă) creează întotdeauna lumea obiectivă după chipul și asemănarea viziunii tale asupra ei, definită de ceea ce simți. Cele două treimi din viața ta pe pământ pe care le petreci în starea de veghe nu reprezintă decât o mărturie a impresiilor tale subconștiente. Acțiunile și evenimentele pe care le trăiești în cursul zilei sunt efecte, nu cauze. Tot ce poți face tu este să îți folosești liberul arbitru (libertatea de a alege). „Alege astăzi pe cine vei sluji”. Acest dicton descrie libertatea ta de a alege starea de spirit pe care dorești să ți-o asumi. În ceea ce privește expresia acestei stări, acesta este secretul minții tale subconștiente. Mintea subconștientă receptează impresii numai sub forma sentimentelor omului, după care le dă formă și expresie printr-un mecanism cunoscut numai de ea. Acțiunile omului sunt determinate de impresiile sale subconștiente. Iluzia că dispune de un liber arbitru și convingerea că este liber să acționeze așa cum dorește nu reprezintă altceva decât ignorarea cauzelor care îl determină să acționeze. Omul se crede liber, dar numai pentru că a uitat puntea de legătură dintre el și evenimentele pe care le trăiește. Omul aflat în stare de veghe este obligat să își exprime impresiile subconștiente. Dacă acestea sunt negative, datorită lipsei sale de înțelepciune din trecut, el trebuie să înceapă să își schimbe gândurile și sentimentele, căci numai așa își va putea schimba el lumea exterioară. Nu te risipi nici un moment în regrete, căci acest mod de a te gândi la greșelile din trecut nu face decât să realimenteze infecția. „Lasă-i pe morți să își îngroape morții.” Întoarce-ți fața de la aparențe și asumă-ți sentimentul pe care l-ai trăi dacă ceea ce îți dorești ar fi deja îndeplinit. Simțirea unei stări produce starea respectivă. Rolul pe care îl joci pe scena lumii este determinat de viziunea ta asupra propriei tale ființe. Dacă simți că dorința ți-a fost îndeplinită și adormi în această stare de spirit, tu îți repartizezi rolul principal pentru viitorul apropiat, iar atunci când dormi, tu repeți și ești instruit cum trebuie să îți joci acest rol. Acceptarea unui obiectiv final atrage automat mijloacele de realizare a lui. Poți fi absolut convins de acest lucru. Dacă înainte de a adormi nu iei cu tine starea pe care ți-o dorești (starea de spirit care corespunde dorinței tale îndeplinite), tu vei duce cu tine în camera celei care te-a conceput suma tuturor reacțiilor și sentimentelor pe care le-ai trăit în ziua care tocmai s-a scurs, iar în timpul somnului vei fi instruit în privința manierei în care va trebui să le manifești a doua zi. Când te vei trezi din somn, vei crede că ești un om liber să facă ce vrea, fără să îți dai însă seama că fiecare acțiune și fiecare eveniment pe care le vei trăi sunt deja predeterminate de viziunea asupra propriei ființe pe care ai avut-o în momentul în care ai adormit. Așadar, singura libertate de care te bucuri este libertatea de a reacționa. Tu ești liber să alegi în ce fel reacționezi la drama zilei, dar aceasta – acțiunile, evenimentele și circumstanțele pe care le trăiești – este deja determinată. Dacă nu îți definești într-o manieră conștientă și intenționată atitudinea și starea de spirit din momentul în care te pregătești să adormi, tu adormi într-o stare de spirit compusă din toate sentimentele și reacțiile pe care le-ai trăit de-a lungul zilei. Fiecare reacție produce o impresie subconștientă, și dacă nu este contracarată de o emoție opusă mai puternică, va deveni cauza unei acțiuni viitoare. Ideile dublate de emoții sunt acțiuni creatoare. Folosește-ți cu înțelepciune acest drept divin. Capacitatea ta de a gândi și de a simți îți dă dreptul să domnești asupra întregii creații. Atunci când ești treaz, tu ești ca un grădinar care își alege semințele pentru grădina pe care dorește să o planteze, dar „dacă un bob de porumb cade pe pământ și nu moare, el rămâne singur; în schimb, dacă moare, el produce un rod foarte bogat”. Viziunea legată de sine pe care o cultivi înainte de a adormi este sămânța pe care o plantezi în solul subconștientului tău. Dacă vei adormi simțindu-te satisfăcut și fericit, a doua zi vei trăi circumstanțe și evenimente care îți vor confirma această stare de spirit. Somnul este o poartă care dă către rai. Singurul lucru pe care îl poți lua cu tine aici este sentimentul referitor la o condiție, o acțiune sau un obiect. De aceea, cultivă întotdeauna sentimentul că dorințele ți-au fost îndeplinite înainte de a adormi. „Precum în conștiință, așa și pe pământ”.
Capitolul 3 Rugăciunea La fel ca și somnul, rugăciunea reprezintă o modalitate prin care poți pătrunde în mintea ta subconștientă. „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, și Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.” Rugăciunea este un fel de iluzie a somnului, care reduce impresia lumii exterioare și determină mintea să devină mai receptivă la sugestiile interioare. Mintea aflată într-o stare de rugăciune este relaxată și receptivă, la fel ca cea aflată pe punctul de a adormi. Atunci când te rogi, ceea ce contează nu este atât ce ceri, cât felul în care te pregătești pentru primirea lucrului cerut. „Indiferent ce vă doriți, atunci când vă rugați credeți că le-ați primit deja, și le veți primi”. Singura condiție necesară este să crezi că ți s-a răspuns deja la rugăciune. O rugăciune își primește întotdeauna răspunsul dacă îți asumi sentimentul pe care l-ai trăi dacă te-ai afla deja în posesia obiectivului dorit. În clipa în care îți accepți dorința ca pe un fapt împlinit, mintea ta subconștientă găsește cele mai bune modalități de a o transpune în fapt. Așadar, dacă dorești să te rogi cu succes, ceea ce contează este să consideri că dorința ți-a fost deja îndeplinită. Un om perfect disciplinat se află întotdeauna în starea de spirit care corespunde dorinței sale îndeplinite. El știe că singura realitate este conștiința și că ideile și sentimentele sunt aspecte ale conștiinței, fiind la fel de reale ca și obiectele din lumea fizică. De aceea, el nu cultivă niciodată sentimente care nu contribuie la fericirea lui, conștient că emoțiile sunt cauzele acțiunilor și circumstanțelor din viața sa. La antipod, omului nedisciplinat nu îi vine să creadă ceea ce nu îi arată simțurile, așa că acceptă sau respinge diferite lucruri exclusiv în funcție de ceea ce îi spun aceste simțuri. Datorită acestei tendințe de a se baza exclusiv pe dovezile oferite de simțurile sale, înainte de a începe să se roage el trebuie să își blocheze simțurile, pentru a putea simți astfel ceea ce acestea contestă. Dacă te afli într-o stare de spirit care îți spune: „Mi-ar plăcea, dar nu pot”, cu cât vei încerca mai abitir, cu atât mai puțin vei reuși să te pui în starea de spirit care corespunde dorinței tale îndeplinite. În acest fel, tu nu vei atrage niciodată ceea ce îți dorești, ci opusul dorinței tale (de care ești conștient). Rugăciunea este arta cultivării sentimentelor asociate cu împlinirea dorințelor. Dacă simțurile tale confirmă absența lucrului pe care ți-l dorești, orice efort conștient de a contracara această sugestie este inutil și tinde să intensifice sugestia. Rugăciunea este arta punerii la unison cu dorința ta, nu a forțării ei. Dacă emoțiile tale sunt în conflict cu ceea ce îți dorești, cele care vor prevala vor fi emoțiile. Sentimentele dominante devin invariabil manifeste. Rugăciunea trebuie să fie complet lipsită de efort. Deși încearcă să regleze o atitudine mentală negată de simțuri, efortul se dovedește fatal. Pentru a te pune la unison cu dorința ta îndeplinită, ceea ce trebuie să faci este să îți creezi o stare pasivă, un fel de reverie sau de reflecție meditativă similară stării care precede somnul. În această stare de relaxare, mintea își întoarce atenția de la lumea obiectivă și percepe cu ușurință realitatea stărilor subiective. Deși rămâi conștient, putând să îți deschizi ochii și să te miști, tu nu ai nici o dorință să faci acest lucru. O modalitate ușoară de a-ți crea această stare pasivă constă în a te relaxa într-un fotoliu confortabil sau pe pat. Dacă stai pe pat, întinde-te pe spate, cu capul la nivelul restului corpului, închide ochii și imaginează-ți că ți-e somn. Simte: mi-e somn, atât de somn, sunt foarte, foarte, somnoros. În scurt timp, vei experimenta o stare de detașare totală, pierzând orice dorință de a te mișca. Starea de relaxare care rămâne este plăcută și confortabilă, și nu mai simți nevoia de a-ți schimba poziția, deși în alte circumstanțe nu te-ai simți deloc atât de confortabil. Odată intrat în această stare pasivă, imaginează-ți că dorința ta s-a îndeplinit – nu cum s-a îndeplinit ea, ci doar faptul că acum îți este îndeplinită. Imaginează-ți într-o manieră vizuală ceea ce îți dorești să realizezi în viață, apoi simte ce ai simți dacă te-ai bucura deja de lucrul respectiv. Gândurile produc mici mișcări ale buzelor care pot fi auzite în starea pasivă de rugăciune ca și cum ar fi vorbe rostite din exterior. Acest grad de pasivitate nu este însă esențial pentru îndeplinirea rugăciunilor tale. Singurul lucru cu adevărat necesar este să îți creezi o stare pasivă și să simți că dorința ți-a fost îndeplinită. Tot ce ți-ai putea dori vreodată îți aparține deja. Tu nu ai nevoie de cineva care să te ajute să primești lucrurile respective, căci ele sunt deja ale tale. Invocă-ți dorințele și transformă-le în realitate prin imaginarea împlinirii lor, susținută de ceea ce simți. Dacă accepți împlinirea finală a dorințelor tale, tu devii indiferent la un posibil eșec, căci acceptarea destinației finale creează mijloacele necesare pentru atingerea ei. Atunci când ieși din starea de rugăciune, tu te simți ca și cum ai fi văzut finalul fericit al unei piese de teatru, dar nu și maniera în care s-a ajuns la el. Indiferent cum s-a ajuns însă la el, tu îți păstrezi calmul și te simți absolut sigur în cunoașterea ta că destinația finală a fost perfect definită.
Capitolul 4 Spiritul – Ceea ce simțim „Nu prin forță, nu prin putere, ci prin Spiritul Meu, a spus Domnul oștirilor.” Intră în spiritul stării dorite prin asumarea sentimentelor pe care le-ai simți dacă dorințele tale ți-ar fi deja îndeplinite. Prin cultivarea acestor sentimente, tu te eliberezi de orice efort, conștient că dorințele tale îți sunt deja îndeplinite. Există un sentiment clar definit asociat cu orice idee care îi poate trece omului prin minte. Descoperă sentimentul asociat cu împlinirea unei dorințe și pornește de la premisa că trăiești deja acest sentiment, deoarece te afli chiar acum în posesia obiectului dorinței tale. Dacă vei face acest lucru, dorința ta va fi obiectivată în lumea fizică. Credința nu este altceva decât simțire. „Ți se va da după credința (simțirea) ta.” Tu nu atragi niciodată ceea ce îți dorești mental, ci doar ceea ce ești deja. Omul vede ceea ce este. „Celui care are i se va mai da și celui care nu are i se va lua chiar și ceea ce are…” Tu ești ceea ce simți că ești, și ți se dă ceea ce ești. De aceea, asumă-ți emoțiile pe care le-ai simți dacă te-ai afla deja în posesia obiectului dorinței tale, iar aceasta îți va fi îndeplinită. „Și Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa, în imagina Lui.” „Gândul acesta să fie în voi care era și în Hristos Iisus, care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El una cu Dumnezeu…” Tu ești ceea ce crezi că ești. În loc să crezi în Dumnezeu sau în Iisus, crede că tu însuți ești Dumnezeu sau Iisus. „Cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea.” Lui Iisus nu i s-a părut ciudat să facă lucrarea lui Dumnezeu, căci el se considera una cu Acesta. „Eu și Tatăl suntem una.” Nimic nu este mai natural decât să faci lucrările celui cu care te identifici. De aceea, trăiește cu sentimentul că ești una cu ceea ce îți dorești, și astfel lucrul respectiv se va îndeplini. Atunci când omul crede în valoarea sfatului primit și îl pune în aplicare, el creează în sine realitatea succesului. |