Atunci când o femeie simte că partenerul ei este
preocupat de ceva și îl întreabă dacă totul e în regulă, răspunsul e mereu
același: ”Da, da, totul e în regulă!” Nu numai că bărbatul nu vrea
să-și deranjeze partenera cu preocupările lui, dar, mai mult, el nu vrea să-i
dea acesteia impresia că nu controlează situația și că nu e capabil să găsească
singur soluția la problema lui. Unele femei îl numesc orgoliu absurd,
neînțelegând că, pentru bărbat, această strategie este pe deplin întemeiată.
Bărbatul a învățat să fie puternic, să se bizuie mai mult pe propria persoană
și să se valorizeze găsind el însuși soluția și nu căutând ajutor din partea
anturajului. Bărbatul care refuză să vorbească despre emoțiile lui nu este o
ființă insensibilă, incapabilă de tandrețe și de afecțiune. Problema e că,
pentru el, e mai dificil să identifice emoția resimțită și să o pună în
cuvinte. Și că mulți dintre bărbații de azi consideră că a cere ajutor este un
semn de slăbiciune.
Femeia care îi spune partenerului ei: ”Dragă, ar trebui să
vorbim” obține adeseori un răspuns de genul ”Dar cu ce am mai
greșit?”, care demonstrează cât de ușor se pot simți bărbații responsabili
și chiar vinovați de reacțiile emoționale ale partenerei lor. Vinovăția se
prezintă, în același timp, ca emoție și ca sentiment; ea poate fi o reacție la
evaluarea unui comportament inacceptabil sau un sentiment, dacă devine o stare
permanentă ce-1 determină pe bărbat să se evalueze încontinuu de o manieră
negativă. Nu-l numim oare, cel mai adesea, sentiment de vinovăție și mai rar
altfel? Acest sentiment de vinovăție masculin se manifestă nu numai prin
încercările bărbatului de a corespunde așteptărilor partenerei sale, dar și cu
ocazia unui divorț, în tendința lui de a-și cumpăra divorțul, considerând că
astfel se va răscumpăra pentru neputința sa de a se ridica la înălțimea
așteptărilor partenerei. Contrar credinței populare, sentimentul de
responsabilitate îi face pe bărbați să se simtă pe nedrept vinovați față de
parteneră. Cel puțin aceasta este una dintre concluziile la care am ajuns eu,
asemenea psihologului american Herb Goldberg49, după treizeci de ani de
practică în terapia conjugală.
Femeia care vrea să fie fericită în dragoste trebuie să înțeleagă
și să accepte că, spre deosebire de ea, partenerul ei nu poate trece ușor și
rapid de la o emoție la alta, capacitate care, în psihologie, este numită
”labilitate emoțională”. Bărbatul nu are această ușurință de a-și
percepe emoțiile, de a și le exprima verbal și de a trece apoi la o altă emoție.
Tocmai de aceea bărbatul rămâne în general mai multă vreme supărat decât
partenera lui. Ceea ce nu înseamnă că bărbatul nu poate învăța să se conecteze
mai bine la emoțiile sale și să și le exprime, doar că nu o va putea face decât
dacă se va simți acceptat ca atare. Făcând o comparație între cele cinci
categorii de emoții și un imobil cu cinci etaje, să spunem că bărbatul
folosește scara acolo unde femeia urcă cu liftul. Acesta este motivul pentru
care e important ca femeia să-și dezvolte răbdarea, așa cum vom vedea în
curând, și să respecte modul bărbatului de a gestiona emoțiile. Evident, cu
toții am vrea să ne aflăm întotdeauna la cel de-al cincilea etaj, acela al
bucuriei. |