–
Mai spune-ne, de fapt, ce este dincolo de iluzie? Își reaminti Spiritul aceeași veșnică întrebare a Omuleților…
–
Nemărginirea… Nimicul… Esența… își răspunse, de această dată, sieși, Spiritul nostalgic, simțind chemarea lumii
sale, de unde coborâse odată pe pământ, încrezător, pus pe fapte mari.
Da,
mai trebuia să rămână, da, mai trebuia să vorbească…, tot mai mulți Omuleți trebuiau să afle
că mai există Acolo
o altă realitate, Dincolo de Iluzie… O altă realitate care, de fapt, este în
ei… Un Acolo…
care este, de fapt, Aici. Doar că ei nu văd… dar poate că unii vor începe să
vadă…
Adevărul
ultim este însă doar unul: doar Sinele există, sau Dumnezeu, sau Brahma, sau Înțelepciunea infinită Tripura, sau cum vrei tu să-i spui…
Acest Dumnezeu care este, după cum spun hindușii, Sat-Cit-Ananda,
Existență-Conștiință-Beatitudine… Aceasta este Esența a tot; și aceasta este și esența ta, Omule… Universul,
“lumea” este doar o simplă manifestare a Sa, o emanație, o dezvoltare… Astfel privite lucrurile, “lumea” nu are o existență inerentă, ea există doar prin acest Sine, și din – acest Sine. Lumea are astfel “consistența” unui vis, este visul Creatorului, este visul lui
Brahma: Dumnezeul visează lumea, lumea există doar prin și din – acest vis…
Dar
privită dinăuntrul acestui vis, lumea pare reală… Aceasta este Iluzia, maya…
Sinele
este Dumnezeul, este Cel care Visează, cel care visează Universurile, ființele, viețile…
Tu
ești înăuntrul acestui vis; și la rândul tău, îți visezi și tu lumea, viața…
Înlăturând
iluzia ego-ului, înlăturând visul, sau înțelegând că
visezi, vei ajunge la Marele Visător, la Cel care Visează… Tu devii astfel Cel
care Visează și înțelegi, în sfârșit, că
întregul Univers, că viața ta, cu toate
“problemele” ei, au doar consistența unui vis…; și că totul, toate, sunt doar “manifestări” ale Sinelui…
“Tu”, de fapt, nu exiști – decât pentru
acel ego, care se crede real, separat, de sine stătător. Iluzia de a fi…
Ieșirea din
iluzie este sinonimă cu ieșirea din
dualitate, cu ieșirea din
“eu sunt”, cu ieșirea din
acea minte care a construit acea realitate a existenței “tale”, cu ieșirea din visul în care trăiești…
Iar
toată această mare paranteză a “discuțiilor
antahkaranei”, înspre asta ar trebui să te conducă: spre această înțelegere-simțire-ieșire-din-iluzia lui “eu sunt”…
Toate
doar se întâmplă, doar se creează, doar se dizolvă… și așa zisa “evoluție” este
doar un rafinament de energie, un rafinament de Conștiință, o rafinare de stări de manifestare ale Potențialități. Dintr-un Nimic
apare o conștiință amorfă, care devine o conștiință de, apoi se transformă într-o altă structură
interesantă, pe care am numit-o ego… Apoi conștientizarea se rafinează, devine conștientizare-prezență-simțire, devine o
oglindire a propriei conștientizări în ea
însăși…, devine o oglindă. Ș;i toate acestea se vor dizolva în Conștiința primordială, aducându-i noi valențe, încheind acel drum pornit din Ea prin Ea-însăși… Precum o respirație, o respirație a Universului, o respirație a Conștiinței…, care se va scufunda Ea în Ea însăși după ce a străbătut miliarde de lumi și de forme… O respirație, o emergență din Vacuitate,
apoi o dizolvare în aceeași Vacuitate, după
ce a trecut prin experimente, frecvențe,
rafinamente, stări, culori, înțelegeri, înțelesuri… Doar o manifestare a Vacuității care se va dizolva în aceeași Vacuitate…
Întrebarea
ta vine din ego, răspunsul meu vine din acea Vacuitate… Ce ți-ar rămâne ție totuși “de făcut”?! Poate că ar fi minunarea, starea de
miracol, deschiderea și abandonul în fața Miracolului, pe care niciodată nu-l vei putea cuprinde
sau explica, cu acea minte a ta… Este singura “atitudine”… Mai știi, ananda?
|
Adevăr Divin
