Fenomenul Trump și America profundă

Miliardarul excentric – Sistemul corupt – Omul abandonat

Citește prima carte despre Președintele Trump scrisă de un autor român.
Mihai Neamțu a coborât în arenă și a prognozat victoria gladiatorului republican împotriva dinastiei Clinton și a propagandei globale.
Cum au taxat tribunele aroganța lui Barack Obama? Au contat instinctele de antreprenor în strategia de luptă? Cum le-a luat Trump fața vedetelor de la Hollywood și marilor trusturi de presă? Unde s-a situat FBI în această luptă? Din ce motiv a pariat poporul american pe un outsider? De ce se tem astăzi Islamul radical, China comunistă și Rusia lui Putin?
România: câștigă sau pierde?

Citește această carte și află povestea eliberării unei națiuni prin votul îndrăzneț a milioane de oameni liberi.

„Este victoria unui gladiator: singur împotriva establishmentului de la Washington”, i-am spus, în dimineața zilei de 9 noiembrie 2016, unui prieten. S-a uitat sceptic către mine. Trump, un gladiator? Un multimiliardar detestat, adesea caracterizat drept un bufon misogin, votat de niște „pesediști americani”?

Privind în urmă, cred că am avut dreptate, iar prietenii mei sceptici vor recunoaște că s-au înșelat. La început, Trump a fost singur. Singur împotriva propriului partid, singur în fața uriașei mașinării birocratice din Washington, singur împotriva unei propagande formidabile, care includea CNN, New York Times și chiar și câteva redute ale presei republicane. Dar, la final, americanii au fost de partea sa. Trump a primit votul „Omului Uitat” care s-a săturat să tot piardă pe mâna lui „Davos Man” (pentru a relua aici formula lui Samuel Huntington).

Ce anume a declanșat furia mulțimilor care au taxat corupția Dinastiei Clinton, aroganța lui Barack Obama și mașinăria propagandei globale? Cine a propulsat mișcarea lui Trump? Care au fost loviturile de knock-out ale candidatului împotriva a două familii prezidențiale? Au contat instinctele de antreprenor în strategia de luptă? Cum le-a luat fața vedetelor de la Hollywood? Ce frici și spaime au făcut poporul american să parieze pe un outsider? Susține Donald Trump doar interesele Statelor Unite sau avem de-a face cu apărarea civilizației iudeo-creștine a Occidentului? De ce se tem astăzi Islamul radical, China comunistă și Rusia lui Putin? România: câștigă sau pierde?

Donald Trump e un personaj spectaculos care a șocat o lume întreagă. Miliarde de locuitori ai planetei au privit uimiți parcursul vertiginos al unui businessman care a luptat feroce pentru funcția de Președinte al Americii. Ș;i a câștigat-o. Reputați jurnaliști și analiști politici, comici sau vedete la Hollywood, diplomați și specialiști în relații internaționale, filozofi, clerici și cărturari au vorbit despre Donald Trump ca despre o glumă.

Publicația conservatoare National Review a cerut intelectualilor Dreptei americane să boicoteze ascensiunea magnatului american. Jonah Goldberg a văzut în Trumpism o radiație toxică. David Brooks l-a socotit „nebun” și i-a prevăzut o suspendare în douăsprezece luni de la inaugurare. Filozoful Andrei Pleșu l-a numit „un mahalagiu oblu”. Politologul Vladimir Tismăneanu l-a acuzat de latențe fasciste. Poetul Mircea Cărtărescu a pariat pe renumărarea voturilor în favoarea doamnei Clinton. Publicistul Sorin Ioniță l-a comparat pe Donald Trump cu… moldoveanul rusofon Igor Dodon (sic). Sebastian Lăzăroiu a sugerat că Vladimir Putin ar fi dejucat serviciile secrete aflate sub comanda lui Barack Obama, avându-l pe Donald Trump drept … „cârtiță a rușilor”.

Personal, am ales să părăsesc acest bulevard aglomerat cu argumente năprasnice, dar și cu o mulțime de prejudecăți, silogisme frânte, enormități stilistice și fraze propagandistice.

Cu douăzeci și patru de ore înaintea scrutinului din 8 noiembrie 2016, am pariat pe eșecul candidatei Hillary Clinton în fața lui Trump The Outsider. N-a fost o prognoză științifică, ci doar o intuiție consolidată empiric.

Dornic să înțeleg revolta Americii profunde, am ascultat în ultimii ani sute de monologuri sau intervenții radiofonice ale unor formatori de opinie precum Mark Levin, Rush Limbaugh, Sean Hannity, Ben Shapiro sau Julia Hahn. Am citit zeci de articole din presa alternativă indexate de DrudgeReport și scrise pentru FoxNews, Breitbart, DailyWire sau LifeZette. Ca analist informat, înțelegeam potențialul exploziv al spiralei tăcerii.

Ziua votului a venit. Nimeni n-a pronosticat amplitudinea cutremurului de la Washington DC. Clasa cuvântătoare și noua nomenklatură au amuțit în fața cifrelor.

Peste 2600 de districte și 306 colegii electorale l-au declarat învingător pe Donald Trump. Un număr de 62 milioane de americani i-au oferit votul. Miliardarul a câștigat cu cea mai largă margine văzută de republicani vreme de aproape trei decenii. A surprins triumful din Wisconsin (stat pierdut de candidații republicani care i-au urmat lui Ronald Reagan), victoria din Michigan și Pennsylvania (ultima oară câștigate de George Bush Sr. în 1988) sau Ohio (cucerit de Barack Obama în 2008 și, respectiv, 2012).

​Cine l-a votat pe Donald Trump? Patronul unui restaurant de cartier, sătul de controale abuzive ale Fiscului; polițistul onest care dimineața își sărută copiii pe frunte, fără să știe dacă se mai întoarce viu acasă; inginerul constructor, obosit de reglementările birocratice ale guvernului; mama pasionată de homeschooling; antreprenorul din Texas care își dorește să reinvestească profitul; familia cu trei copii, afectată de creșterile asigurărilor obligatorii de sănătate (Obamacare); preotul misionar, dezgustat pentru că Statul federal spune despre Biblie c-ar fi un text politically incorrect; dirijorul de la Operă căruia criticii îi spun că Flautul Fermecat de W.A. Mozart ar fi o producție… rasistă; muncitorul unei fabrici de strunguri din Midwest, care știe că Trump luptă pentru interesele industriei americane; jurnalistul care documentează corupția din Washington DC sau traficul de droguri la granița cu Mexic; tatăl unei fetițe de șapte ani, îngrijorat că băile transgender ar putea încuraja pedofilia; pensionarul octogenar, nemulțumit de străzile murdare și parcurile neîngrijite ale unui sanctuary city…

Iată portretul unei țări ieșite în stradă pentru a cere schimbarea din temelii a unui sistem inuman, corupt și falimentar.

Înaintea alegerilor, majoritatea oamenilor au privit dezbaterile între Hillary Clinton și Donald Trump ca la o întrecere sportivă. În loc să studieze atent loviturile pugiliștilor din ringul de box, mulți au căzut în capcana comentariului marginal. Maestru al controversei și agent provocateur, Donald Trump și-a ascuns tactica de-a lungul întregii competiții. În loc să vadă eficiența mișcărilor de picior, „experții” au comentat culoarea chiloților sau coafura lui Donald Trump.

Într-un context saturat de intoxicări, câțiva analiști și gazetari au spart consensul ideologic al timpului. Doresc să-i menționez aici pe Dragoș Paul Aligică (profesor la George Mason University), Radu Moraru (ziarist indepedent și patron la Nașul.tv), Dr Cătălin Avramescu (conferențiar la Universitatea București), Traian Ungureanu (europarlamentar), Gabriel Purcăruș (scriitor și antreprenor), Ionuț Popescu (fost ministru al Finanțelor) și George Mioc (om de afaceri rezident în Texas). Îi felicit pentru îndrăzneală și perseverență!

Ceilalți oameni inteligenți n-au prognozat victoria pentru că și-au dorit, cu orice preț, să aibă dreptate. Donald Trump a utilizat strategii de intimidare a corectitudinii politice, scheme retorice de abatere a atenției dinspre ceilalți candidați către propria persoană, dar o veritabilă ofensivă de atragere a voturilor celor abandonați, din comoditate și superbie, de Hillary Clinton.

Sunt trei elemente-cheie care explică succesul Președintelui Trump: (1) viziunea strategică, etica muncii și instinctele unui businessman; (2) revolta oamenilor abandonați, trădați și sufocați de corectitudinea politică; (3) orbirea ideologică și corupția morală a unui sistem birocratic și administrativ care a pierdut orice legătură cu fricile, nevoile și visele poporului american. Fenomenul Trump și America profundă este prima analiză care adună laolaltă câteva elemente-cheie ale unei biografii puțin cunoscute, direcțiile de gândire ale antreprenorului Trump, temele favorite ale mișcării Tea Party, expunerea valorilor creștine, erorile administrației Obama și filozofia politică a conservatorilor de la Casa Albă.

A curs deja multă cerneală în jurul întrebării: cine l-a făcut pe Donald Trump cel de-al 45-lea Președinte al Americii? Care a fost gestul determinant care a anticipat victoria acestui personaj inclasabil? Ne lipsesc multe detalii dintr-un puzzle complex. Săptămâni la rândul, presa de stânga a atacat legitimitatea alegerilor prezidențiale pe baza colegiilor electorale. Unii, pesemne, își doresc ca locuitorii aglomerațiilor urbane să decidă soarta milioanelor de cetățeni din America tradițională.

Alți jurnaliști și oficiali de la Washington DC au declarat, fără prea multe probe, că Rusia a influențat rezultatul alegerilor. Cum? Nu știe nimeni. Care sunt cetățenii din Wisconsin sau Michigan persuadați de Vladimir Vladimirovici Putin? N-am aflat niciun nume sau prenume. Ș;tim doar atât: liderul de la Kremlin este foarte iritat pentru că Donald Trump a lovit Siria lui Bashar Al-Assad, pentru că a întărit arsenalul militar al Statelor Unite, pentru că a susținut dezvoltarea industriei energetice americane și pentru că a sancționat aspru Republica Islamică Iran.

După 20 ianuarie 2017, lumea s-a trezit într-o nouă eră. Un miliardar excentric a ajuns liderul celei mai puternice țări occidentale. Susținând o candidatură anti-sistem, națiunea fondată de geniul politico-militar al lui George Washington și Thomas Jefferson s-a reîntors la excepționalismul american. Alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA rescrie manualul democrației și readuce în prim plan expresia: „We the People”.