Călători prin rânduiala divină

Cartea aceasta este un fel în care ne plecăm în fața tuturor celor care... sunt în această „rânduială” a vieții, lumină, călăuză și „mâini” prin care Dumnezeu lucrează, salvând viețile altora.
Este un omagiu pe care îl aducem în mod special - profesorului Irinel Popescu, realizatorul primului transplant hepatic din România, în urmă cu 20 de ani, și creatorului școlii de hepatologie modernă în România.
De asemenea, este un omagiu pentru toți cei care apar aici și au pus bazele transplantului în România, sau au sprijinit nașterea acestei metode terapeutice: Dan Tulbure, Mihai Lucan, Thomas Starzl (care a fost un prieten și un ajutor pentru Irinel Popescu, așa cum veți vedea în carte), Șerban Brădișteanu, prof. Proca, Alexandru Bucur. Cu ei a început transplantul, cu munca lor, cu ajutorul lor, cu sacrificiile lor. Cei care trăiesc grație muncii lor trebuie să știe măcar o părticică din ce au fost nevoiți să înfrunte pentru a ajunge să salveze vieți și prin transplant.
Sper ca această carte să-i inspire și pe cei bolnavi, pe cei care vor fi bolnavi în viitor, care nu cred că mai au o șansă la viață, pe viitorii transplantați și pe cei care-și pierd ființe dragi, dar le pot prelungi viețile altora prin „jertfa donării”. De asemenea, sper ca întregul conținut al cărții să fie o sursă de inspirație pentru tineri, pentru oamenii sănătoși, care vor găsi aici ingrediente ale succesului, ale luptei și suferinței, necesare uneori pe calea către împlinirea viselor. Pentru că poartă în ele amprenta realității vieții, experiențele personajelor cărții ar putea fi repere și modele pentru viață, pentru felul în care ar trebui să reacționăm în fața bolii, a crizelor de viață, a momentelor în care primim un diagnostic fatal și cum ar trebui să reacționăm în fața succesului, a câștigului, a izbânzii, căci uneori succesul e atât de greu încât nu știm cum să ne purtăm cu el și nici ce am putea face pentru a nu-l transforma în eșec.

Omagiu pentru cei ce ”călătoresc prin rânduiala divină” 6
Triumful în domeniul medicinei conține în el durerile uitate ale trecutului 19
Cei ce se jertfesc, cei ce duc lumea mai departe 20
înainte de 1989, Spitalul Fundeni - Laboratorul doctorului Safta - Primele experimente de transplant pe câini 22
Cum se face că poți muri strivit de visul de a salva viețile altora? 29
Regimentul 30/ Gardă - București: Batalionul Parade 31
Națiuni pasive și națiuni prinse de febra mișcării 36
Amintirea unei ierni - primul transplant din România, februarie - 1980 37
Să fii tu însuți, chiar dacă trebuie să te împotrivești tuturor 43
Berlinul de Est - Germania Democrată 45
Spitalul Charite - Berlinul de Est 51
Marile provocări ascunse în succes 56
ANUL 1990 Paris, Spitalul Paul Brousse 57
Cel mai sigur e că nimic nu e sigur 65
Septembrie - Ministerul Apărării Naționale 67
Eroul este puternic prin supunere, învingător prin iertare 70
ANUL 1991 - Cluj Napoca 71
Aparentul joc al hazardului 75
Pittsburgh, SUA 77
O noapte cu ”Ogarul Cenușiu” și-un breakfast cu Tom 77
Două luni la Pittsburgh 85
Cel ce deschide ușa... bucuriei 89
Ministerul Apărării Naționale - București 91
Ce ne face să iubim viața, pe cât ne copleșesc durerile ei? 96
ANUL 1992- 1994-Cluj Napoca 98
Să alegem din negură tot ce... strălucește 101
Pittsburgh 102
Spitalul Mount Sinai, 1992 - New York 104
Câteodată... oamenii mor și se reîntorc la viață 107
Batalionul Infanterie - Brigada Mecanizată, Cluj Napoca 109
Să nu disperi niciodată, orice schimbare începe cu un sfârșit 118
Irinel Popescu - chirurgul cu cel mai mare număr de prelevări de ficat la New York - Spitalul Mount Sinai 120
Rațiunea de a fi și curajul de-a ne duce crucea 127
ANII 1994 -1995 - Urologie - Cluj 129
Spitalul Fundeni 131
Liniștea care-ți vorbește în momentele critice 139
Cinci ani de trăit 141
”Am avut neșansa de a nu trăi în vremi cumpănitoare pentru urbe” 141
Sub orice vis prăbușit... se ascunde un ghiocel 147
Anul 1996 - Thomas Starzl în România 149
”Transplantații descoperă lucrurile frumoase din jurul lor” 149
Martie, 2017 Irinel Popescu... despre Thomas Starzl 156
Tot ce se naște din iubire... duce la evoluție 158
Prima prelevare de la donator cadavru în România 160
Daruri ascunse și-n eșecuri 164
Iunie 1997 - primul transplant de ficat în România făcut unui pacient medic 166
Tensiuni, scandaluri și bețe-n roate în anul 1997 - ”Dispar organe prelevate la Cluj” 170
Șansa se ivește din durere și din constrângere 174
Al doilea transplant de ficat - noiembrie, 1997 175
Cel ce te lovește, te face mai puternic 179
Anul 1998 - chinurile și frământările din sistemul medical românesc 180
Vara - Spitalul Fundeni 182
Fetița care visa să devină femeie 182
Faptele lasă urme ca picioarele goale pe nisip 186
24 octombrie 1999 - primul transplant de inimă din România, la Spitalul de Urgență Floreasca, din București 187
Dumnezeu vine lângă noi exact când am căzut 199
Atmosfera... între anii 1997-2000 201
Poziția Bisericii Ortodoxe față de transplant 201
și... o frântură din psihologia ”chirurgului” 201
Destinul ”divin” al omului vindecat miraculos 209
ANUL 2000 - Joi, 14 aprilie Primul transplant de ficat... reușit 211
Vineri, 5 mai, Anul 2000 Primul transplant de ficat... reușit, făcut de o echipă de chirurgi români 219
Viața ca o simfonie... deja scrisă 223
6 decembrie 2005 - Premieră medicală în cazul Marius Maxim - dublu transplant: de ficat și de celule stem pancreatice 225
Să-i iubim pe cei care trăiesc și pe cei care au murit din dragoste pentru alții 231
20 IANUARIE - ANUL 2014 Accidentul de avion din Munții Apuseni 233
Anul 2017 - Clinica de Hepatologie și Transplant de ficat a Institutului Clinic Fundeni 248
Ianuarie - ANUL 2017 Prof. Irinel Popescu - Contribuții importante la dezvoltarea transplantului de ficat în România 254
Anul 2017 Prof. Mihai Lucan - Contribuții importante la dezvoltarea transplantului renal 260
Viața nu admite niciodată... eșecul 262
Experiențele extraordinare ale pacienților care s-au născut a doua oară 265
Un cuvânt de mulțumire și recunoștință 266
Poem pentru îngerii care, murind, au salvat alte vieți 269
AURICA FECIORU - 9 ani de la transplant Femeia care s-a căsătorit și a născut un băiețel după transplantul de ficat 271
MARIN BURCEA - patru ani de la transplant Rugăciunea îți dă starea care te ajută să mergi mai departe 279
GAVRIL PARSCHIV - 17 ani de la transplant ”Lumina s-a răspândit, iar transplantul hepatic este realizat, în ciuda unor ostilități susținute...” 286
ION BADEA - 17 ani de la transplant ”S-a întâmplat ceva miraculos: m-am trezit a doua zi, operat...” 293
GHEORGHE PENE A - transplantat în urmă cu 17 ani Primul transplant reușit din România 298
CLAUDIA COJAN - 11 ani de la transplant Prima femeie din România care a născut după transplant 307
IONELA CUREA - 9 ani de la transplant Un destin fantastic - femeia care s-a căsătorit și a născut după transplant 316
ANA MARIA NARAI - 9 ani de la transplant Viața ca o colindă de Crăciun 323
GEORGIANA ȘERB AN - 12 ani de la transplant Fata care îl vede pe donatorul ficatului ei, în chip de înger 330
PETRICÃ DIMA - 9 ani de la transplant Omul care a murit de câteva ori înainte de transplant 336
ȘTEFAN BIRTALAN - 9 ani de la transplant ”Rămân pe veci cu gândul la familia donatorului, care a decis ca cineva să trăiască” 343
RALUCA MARIA PETRICÃ - 6 ani de la transplant După patru luni de la transplant a fost pe Transfâgărășan 350
DR. CRINA ȘTEFÃNESCU - 11 ani de la transplant ”Donatorii și medicii de transplant au făcut din noi niște miracole” 356
DANIL TULUGEA - 3 ani de la transplant 367
”Pentru mine îngerii au chipul doctorilor îmbrăcați în halate albe” 367
IOSIF BARABAȘ - 3 ani de la transplant ”De opt ori am fost pregătit pentru transplant și abia a noua oară am fost compatibil” 382
CORNELIU BUSUIOC - 3 ani de la transplant ”Nu am cuvinte să-i mulțumesc lui Dumnezeu și personalului extraordinar...” 384
NICUȘOR MARIAN COMAN - cinci ani de la transplant. ”După transplant am devenit mai altruist, mai înțelegător și mai săritor” 388
DORIN NAN - 2 ani de la transplant ”Dorința mea cea mai mare ar fi ca acești superchirurgi de transplant să fie remunerați mai bine” 393
ANTONEL FRIGIOIU - 3 ani de la transplant ”Cei care mi-au redat viața fac parte acum din familia mea” 397
ELENA SPIRIDON - 17 ani de la transplant ”Eu am avut tot timpul dorința de a trăi, n-am zis niciodată că am să mor” 410
MARIUS PETRE VARGA - 3 ani de la transplant ”Eu aveam vorbele mele cu Dumnezeu. Și-i ziceam: Dacă decizi să rămân în viață, Te rog Să-mi și spui care este scopul” 417
ANDREI DANIEL DUMITRU - 10 ani de la retransplant 432
”Aveam cinci ani când m-am îmbolnăvit, iar acum sunt elev în clasa a XII-a” 432
FLORIN MEȘCA - 16 ani de la transplant Sunt și eu pe-aici! (Omagiu marilor medici români) 438
ANCA ȘTEFANIA NANU - 7 ani de la transplant îl visez mai mereu pe copilul care mi-a donat ficatul: e un îngeraș care îmi mângâie partea dreapta și mă roagă să am grijă de ficățel 458
NICU GURÃLARGÃ - 10 ani de la transplant Cu plecăciune... le ”Mulțumesc” medicilor care m-au salvat 462
ADRIANA VELICA - 6 ani de la transplant Lista de așteptare pentru transplant e ca lista Sfântului Petru de la Porțile Raiului 467
MIRELA POPA - patru ani de la transplantul de ficat, 13 ani de la transplantul renal Eu sunt după al doilea transplant. Așadar, m-am născut... a treia oară! 473
VIOREL CIOBANU - 3 ani de la transplant Lupta mea pentru sănătate și viață 477

Marile provocări ascunse în succes

”Marile provocări ale vieții nu-și ascut săbiile în eșecurile noastre, ci în succese. Succesul în dragoste, în afaceri, în viața publică sau în viața de familie este adevărata încercare a fiecărui om. A ajunge la succes este o adevărată aventură a inimii și a minții. Dar a păstra succesul este aventura întregii ființe. Căci succesul provoacă râul din noi mult mai subtil decât o face eșecul.
Eroul disprețuit este, înainte de toate, iubit. Omul aflat în centrul atenției publice va fi disprețuit la fel de mult câta fost iubit. Ceea ce el nu știe, se ascunde în cifrul aproape nesesizabil al succesului și al eșecului. Eroul se creează singur, prin propria-i armonie interioară. Nu a face bine este semnul armoniei, ci a gândi ”bine”. Nu a dărui, ci a face aceasta cu bucurie.
Omul călcat de norocul în dragoste, în afaceri sau în prestigiul său trebuie să știe să rămână delicat și să convoace din sine forța înaltă a simplității. Când te simți superior, vei cunoaște formele desăvârșite ale suferinței venite din sentimentul inferiorității. Viața te pune să îngenunchezi exact în fața celor mici.
Când succesul este prea mare, omul are nevoie să învețe știința de a rămâne simplu, desăvârșit și mare în suflet, dar numai acolo. Marile uși ale norocului se deschid uneori o singură dată în viață. Și ușile acestea deschise sunt semnul marii noastre încercări în viață. Pentru a r-zista, avem nevoie să știm totul despre ”mic și mare”, căci fiecare se transformă în propriile lor contrarii. (Jurnalul autorului)

ANUL 1990 Paris, Spitalul Paul Brousse

Irinel Popescu și profesorul Dan Tulbure se întorceau seara, de la spital. De la Spitalul Paul Brousse, din Franța, unde lucrau cu echipa de chirurgie a profesorului Bismuth. Erau lefteri, ca orice român... în cămăruța lui Irinel Popescu îi aștepta - seară de seară - o comoară. Comoara era... o sticlă de țuică. De la începutul lunii septembrie și până la începutul lunii noiembrie, sticla a rezistat asalturilor lor... economicoase. își permiteau un păhăruț în fiecare seară. Sticla se plimba din camera lui Irinel Popescu în camera lui Dan Tulbure. O ducea fiecare în camera celuilalt. Cine venea ultimul, plimba sticla. Care fusese adusă cu un alt scop. Pentru cineva care ar fi vrut să bea o țuică. Așa e-n România, te gândești să-i dai și tu cuiva... ceva! Dar n-aveau cui s-o dea. Atmosfera părea complet diferită de aceea din România și, parcă, mai crispată decât aceea din Germania.
Profesorul Bismuth era un bărbat bine făcut, cu un chip sobru, cu o privire decisă și o statură plină de eleganță. Dar toate acestea îi dădeau un aer suficient de înfumurat pentru a privi măcar o clipă către ”rudele mărunte”, venite tocmai din România. La început, Popescu și Tulbure se prezentaseră, dar Bismuth se uitase prin ei, ca printr-o foaie de hârtie transparentă. Nici măcar printr-o clătinare a capului nu confirmase că-i văzuse. Nici o întrebare, nici un semn.