Și misticii au facturi de plătit

Ș;i misticii au facturi de plătit ne furnizează instrumentele necesare pentru provocările acestui mileniu, ajutându-ne să concepem altfel sărăcia, abundența și bogăția. Fiecare secol aduce cu sine revelații care îi binecuvântează pe oamenii ce trăiesc în acea epocă. În prezent este necesară o nouă spiritualitate, pragmatică, dar totuși mistică, incitantă și cu o putere explicativă mai mare – exact ceea ce ne aduce la îndemână cartea lui Jim Rosemergy.

„În acest volum – pe care îl recomand cu putere tuturor –, Jim pune tot ceea ce are legătură cu subiectul avuției într-o perspectivă minunată, care îți poate reforma total modul în care concepi acest subiect.”

- Neale Donald Walsch

„Această carte despre prosperitate te invită să treci dincolo de vechile metode prin care reușeai să trăiești de azi pe mâine. Jim Rosemergy ne explică ceea ce au descoperit misticii lumii: cheia prosperității este întoarcerea către Dumnezeu. Autorul sugerează că misticii ar trebui să fie imitați pentru că ei și-au găsit echilibrul în viață. Misticii au învățat cum să pună la punct lucrurile lumești, căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și înțelegând faptul că Dumnezeu este Sursa noastră, iar conștientizarea lui Dumnezeu – rezerva noastră.”

- Goodreads

„Noi rezerve ne așteaptă, neatinse de condițiile economice mondiale. Sunt rezervele noului mileniu. Starea de bine și siguranța vin către aceia care au deja rezervele. Oameni de toate felurile prosperă și își găsesc adevărata siguranță când aplică principiile expuse în această carte.”

- Jim Rosemergy

Partea I : Fundația

Cap. 1 - Dar am și eu nevoi

Cap. 2 - Să știi ce să ceri

Cap. 3 - Care este centul tău?

Cap. 4 - Ești dispus să prosperi?

Cap. 5 - Călătoria spre starea în care nu mai există nevoi

Cap. 6 - Demonstrația prosperității

Cap. 7 - Și au venit prepelițe

Partea a II-;a: Pune-;le la încercare

Cap. 8 - Prosperitatea casei

Cap. 9 - Practici de afaceri în secolul XXI

Partea a III-;a : Viziunea viitorului

Cap.10 - Sărăcie, abundență și Paradis

Cap.11 - Emergența lui Homo simplicitus

Cap.12 - Începutul sfârșitului sărăciei

Partea a IV-;a :

Ghid de 40 zile pentru o viață prosperă

Concluzie

Ghidul profesorului

Capitolul 8

Prosperitatea casei

Prosperitatea casei nu este pur și simplu o chestiune ce ține de bani, totuși câți dintre noi nu s au gândit că nu există problemă pe care să n o rezolve cu un milion de dolari? La baza dorinței noastre de a avea bani se află aspecte mai puternice, pe care banii nu le pot cumpăra: siguranță, stimă de sine și, în cele din urmă, descoperirea a cine suntem și de ce ne aflăm aici.

Sursa infinită se află în noi, prin urmare nu avem nevoie să adăugăm nimic. Trebuie să găsim o cale pentru ca Sursa Primară, izvorul de apă vie, să își găsească drumul din adâncimile întunecoase ale dorinței noastre pământești în lumina unde poate stăvili marea noastră sete de semnificație, siguranță și descoperire.

Acesta este punctul culminant, întrucât cei mai mulți dintre noi își încep viața de adult cu speranța că vor prospera și cu aspirația că se vor bucura de o viață bună. Apoi trec anii. Le permitem circumstanțelor să ne năruie visurile. Ne zbatem să trăim de azi pe mâine sau ne temem pentru ziua de mâine. Deciziile neînțelepte luate în trecut par să ne limiteze prezentul și viitorul.

Situația arată și mai grav în gospodăriile în care oamenii nu reușesc să se descurce cu cât câștigă. Tensiunea crește. Ne punem sub semnul întrebării nu numai valoarea financiară, ci și valoarea de sine. Suferim; ne zbatem; ne simțim nesiguri. Nu mai avem curaj. În general, relațiile sunt încordate. Există multă durere pentru că nu știm care ne este sursa și care e adevărata natură a rezervei. S ar putea ca tot ceea ce avem să fie speranța și bunăvoința de a încerca nu numai principiile prosperității, ci și un stil nou de viață. Speranța și bunăvoința constituie un bun început.

Familia are nevoile ei, dar știm că ele nu reprezintă adevărata problemă. Întrebarea este: va răsări în noi conștientizarea lui Dumnezeu? Aceasta este treaba tuturor membrilor familiei. Și copiii, la fel ca adulții, trebuie să știe care e sursa lor și adevărata natură a rezervei. Adulții au tendința de a și privi serviciul ca sursă și banii ca rezervă. Copiii au tendința de a și privi părinții ca sursă. Și unii, și ceilalți se înșală.

Plan pentru prosperitatea casei

Niciun fel de planificare nu ne poate garanta că fiecare membru al familiei se va trezi spiritual și se va îmbogăți în spirit. Revelația este un act de grație și e lucrarea lui Dumnezeu; totuși, noi avem treaba noastră de făcut.

Niciunul dintre pașii pe care îi vom evidenția în continuare nu poate crea revelația, însă poate stârni conștiința actuală și ne poate deschide spre grația divină.

Etape și recomandări

Una dintre principalele probleme cu care ne confruntăm este aceea că le permitem gândurilor despre lipsuri să ne domine mintea. Susținem aceste gânduri însă ele nu ne susțin visurile. Gândul la lipsuri este unul dintre cenții amintiți în Capitolul 3. Să ne amintim principiul „Căci tot celui ce are i se va da și i va prisosi, iar de la cel ce n are și ce are i se va lua“ (Matei, 25, 29).

Conștiința centrată pe lipsuri produce mai multe lipsuri deoarece continuăm să pierdem și ceea ce avem. Acest tip de mentalitate trebuie să înceteze, însă e mai ușor de zis decât de făcut.

Primul pas pe care trebuie să l facem este să fim recunoscători; atunci când suntem recunoscători, gândurile pozitive încep să predomine. Recomandarea mea este ca toți membrii familiei să se adune și să facă o listă cu toate lucrurile pentru care sunt recunoscători. Lista poate să înceapă cu lucruri materiale, însă nu uitați să vă includeți unii pe alții și calitățile intangibile ale vieții pe care o duceți.

Practica recunoștinței ne întoarce gândirea de la ceea ce nu avem (conștiință centrată pe lipsuri) la ceea ce avem. Nu uitați că „tot celui ce are i se va da“, iar primul dar este conștientizarea lui Dumnezeu. Aceasta este rezerva noastră și, în cele din urmă, ea ne va asigura nevoile materiale.

Cea de a doua recomandare a mea este ca, ori de câte ori primiți un cec trimis din greșeală vouă, să l semnați ca de obicei, iar sub semnătură să scrieți cuvântul „Binecuvântare“. Acest gest simplu este o cale tangibilă de a fi recunoscător deoarece, prin sistemul nostru bancar, cecul anulat se întoarce la acela care l a emis. Important nu e faptul că cecul respectiv se întoarce, ci că atitudinea noastră se schimbă când primim o binecuvântare. O persoană prosperă nu trece prin viață orbește, ci își conștientizează binecuvântările primite. Ele sunt o manifestare a conștiinței persoanei. Prin urmare, există o conexiune între un cec primit și rezerva infinită. Înțelegerea acestui lucru produce recunoștință.

O familie poate fi nenorocită de gândirea negativă, însă și frica de viitor este o condiție ce îi limitează. Aceia care se tem de ziua de mâine își tezaurizează averea. Haideți să ne uităm în dulapurile și în debaralele noastre. Chiar avem nevoie de toate aceste lucruri? Se spune că unele au valoare sentimentală. Dacă e adevărat, atunci de ce ținem în pod sau în pivnițe asemenea bunuri de preț, care joacă un rol atât de mare în viața noastră? Cineva ar putea presupune că un lucru atât de prețios ar trebui expus, ca să l vedem și noi, ceilalți, sau ar trebui folosit în fiecare zi. Uneori gândim: „S ar putea să am nevoie de el într o zi.“ Poate că așa e, dar cum îl vom găsi oare dacă nu avem nicio listă de inventariere a obiectelor depozitate în pod, în fundul debaralei sau în pivniță? De cele mai multe ori, uităm ce ținem acolo.

Adevărul este că strângem obiecte compulsiv deoarece ne simțim nesiguri, credem în rezerva limitată și ne temem de ceea ce ne poate aduce ziua de mâine. Acumulăm lucruri deoarece considerăm, în mod greșit, că ele ne dau siguranță, însă acumularea compulsivă contribuie, în realitate, la sentimentul de limitare și la senzația de nesiguranță. Ieșirea 16, 13–30 ilustrează ceea ce se întâmplă atunci când strângem compulsiv. După ce au ieșit din Egipt, evreii s au hrănit cu mană cât timp au rătăcit prin pustie. Ea le a fost pâinea cea de toate zilele – un dar de la Dumnezeu care i a susținut ani de zile, cât au rătăcit spre Tărâmul Făgăduinței. Porunca lui Dumnezeu cu privire la mană a fost clară: fiecare familie trebuia să strângă atât cât îi trebuia pentru o zi. Numai în ziua de dinainte de Sabat aveau voie să adune de două ori mai mult decât de obicei, această rezervă garantându le că ziua sfântă avea să fie cu adevărat o zi de odihnă.

La început, oamenii nu au ascultat porunca lui Dumnezeu: frica lor pentru ziua de mâine i a determinat să strângă mai mult decât le trebuia. Când s au trezit, mana acumulată compulsiv se stricase și făcuse viermi. Asta se întâmplă atunci când credem într o rezervă limitată și ne temem pentru viitor. Frica și mentalitatea lipsurilor ne strică și ceea ce avem. Poate fi vorba de bunuri sau de starea de spirit, dar tot se produce o stricăciune.

Să nu uităm că Dumnezeu ne este sursa, iar conștientizarea lui Dumnezeu ne este rezerva și, la fel ca mana, ne e accesibilă în fiecare zi. Nimeni nu o poate acumula compulsiv. Și nici nu e nevoie: conștientizarea lui Dumnezeu ni se află la îndemână în fiecare clipă, în fiecare zi.

Este recomandabil ca familia, indiferent dacă e compusă dintr un singur membru sau mai mulți, să „curețe“ casa. Verificați dulapurile, sertarele, podul, pivnița și spațiile de depozitare pentru a repera obiecte pe care nu le mai folosiți. O regulă generală bună de urmat este aceasta: dacă un obiect nu a mai fost folosit un anotimp întreg (de exemplu, o haină de iarnă), atunci e vremea să renunțați la el. Dați l de pomană sau vindeți l la mâna a doua.

Eliberarea este importantă. Marele Lac Sărat din Utah și Marea Moartă, situată între Iordania și Israel, sunt exemple de ceea ce se întâmplă atunci când nu avem supape. Aceste două acumulări de apă sunt lipsite de viață pentru că stochează apa care le intră în bazine.

Curățarea casei ne deschide sufletul către o mai mare siguranță și ne ajută să învățăm lecția pe care și evreii au învățat o de la mană. Desigur, pâinea cea de toate zilele a fost o binecuvântare pentru viața lor pământească, însă cea mai mare binecuvântare a fost aceea că au înțeles care le este sursa.

Să ne plătim facturile

Când suntem bogați în Spirit, ne plătim facturile cu bucurie. Când suntem săraci, ne plătim facturile – atunci când reușim să le plătim – mormăind cu necaz. Compania de electricitate ne a aprovizionat cu energie timp de o lună, permițându ne să trăim relativ în confort și să facem lucruri asociate cu viața modernă, dar nu ne place când trebuie să ne plătim factura. Avem atât de multe nevoi curente... Și ce să mai spunem de ziua de mâine? Expediem fără prea mare tragere de inimă plicul ce conține cecul cu plata, însă ne am fi dorit să folosim banii în alt scop. Această atitudine și acest comportament sunt semne ale unei conștiințe centrate pe lipsuri, ale unei credințe în rezerva limitată și ale fricii pentru ziua de mâine.

Mulți oameni au început să și plătească facturile în mod diferit. În colțul din stânga jos al cecului, acolo unde trebuie să completeze destinatarul plății, sau pe facturi ei scriu „Binecuvântări“ sau „Îți mulțumesc, Doamne“. Au beneficiat de un serviciu, așa că mulțumesc pentru el. Prin aceasta, ei fac trei lucruri: Îl recunosc pe Dumnezeu ca Sursă, își exprimă bucuria mai curând decât resentimentele atunci când plătesc facturi și stabilesc o stare de spirit în care domină dăruirea. Acestea sunt ingredientele principale din inima unei persoane prospere. Cel bogat cunoaște importanța atitudinii atunci când are de a face cu banii. Când resentimentele și repulsia sunt înlocuite de dorința de a binecuvânta, marea binecuvântare pe care numai Dumnezeu o poate da izvorăște din sursa ce se află în lăuntrul nostru. […]