Dualitatea si contrastele sale
Matricea minții încearcă mereu să intelectualizeze și să înțeleagă.
Se concentrează întotdeauna pe bine versus rău, corect versus greșit. De
fapt, bine, rău, corect și greșit sunt pietrele de temelie ale
matricei. Ea privește totul din punctul de vedere al dualității, al
separării. Compartimentează lumea în categorii, punând etichete pe
oricine și orice din jurul nostru, într-o anume măsură, aceste etichete
ne permit să experimentăm viața umană, dar atunci când ele devin
singurul nostru mijloc de percepție și când le luăm drept adevăr
absolut, pierdem inocența ce îndulcește minunea existenței.
Percepția noastră despre universul fizic este plină de contraste și
disocieri. Vedem abundența, dar și foametea. Vedem atrocitățile
războiului, dar și darul altruist al vizionarilor precum Gandhi sau
Maica Tereza. Vedem tot felul de lucruri ce creează separare și
inegalitate, precum și tragedii, dar și bucurii. Plină de contraste,
lumea creează un incredibil peisaj de diversitate și minunății.
Dar atunci când percepem toată această bogăție prin matricea
intelectului, toate diviziunile ne fac să ne simțim vulnerabili,
separați, mărunți. Ne identificăm atât de puternic cu diferențele, încât
pierdem din vedere frumusețea vibrantă a imaginii de ansamblu. Ca
atare, devenim superficiali. Suntem blocați în intelect, îngropați în
constrângerile minții. Fiind înnămoliți în matrice, plutim la suprafața
vieții în loc de a intra profunzimile ei și, prin urmare, eșuăm în a
găsi împlinirea pe care o căutăm.
Confortul limitării
Deși percepția încețoșată pe care ne-o oferă matricea intelectului
ne face inerți în fața plenitudinii pe care o conține fiecare moment,
ne-am găsit un oarece confort în cadrul granițelor sale. Este un spațiu
definit de toate fricile și limitările noastre, dar în interiorul
constrângerilor sale se găsește tot ceea ce știm, tot ceea ce credem,
acel tot în care am ajuns să ne încredem. Acolo, experiențele trecute ne
conduc fiecare mișcare.
întrucât acest loc pe care ni l-am revendicat ne oferă un oarecare
confort, îmbrățișarea propriei măreții - a crede că merităm să trăim la
nivelul celui mai înalt potențial propriu - este cel mai greu lucru de
realizat. Chiar și atunci când avem visuri pe care ne dorim să le
îndeplinim, ne este dificil să ieșim din zona noastră de confort. Vrem
rezultate, sperăm la lucruri deosebite, chiar căutăm oportunități - dar
suntem oare dispuși să renunțăm la ceea ce suntem obișnuiți să avem și
să fim pentru a ne atinge dorințele inimii?
Aceia care caută schimbarea își dau voie să zboare. Aceia care se simt inadecvati se agață de creangă. Tu cum ești?
Dacă te agăți de creangă, la ce anume nu dai drumul, ce te împiedică să zbori? De ce anume nu te eliberezi?
Să tăiem creanga
Suntem pe cale să învățăm prima fațetă Isha, primul dintre cele
patru instrumente extrem de puternice care ne vor ajuta să tăiem creanga
obiceiurilor întemeiate pe frică ale trecutului, pentru a ne regăsi
aripile și măreția zborului.
Este necesar să ne angajăm într-o practică regulată pentru a
beneficia de întreaga putere a acestor fațete. Dacă plătim abonamentul
la o sală de fitness, dar nu ne ducem niciodată, nu vom ajunge mai ”în
formă”. în același mod, dacă nu practicăm fațetele, ele nu vor
funcționa. Ideal este să practici timp de 1 oră pe zi cu ochii închiși.
Poți împărți acea oră în două seturi de câte o jumătate de oră sau trei
seturi de câte 20 de minute.
|
Adevăr Divin
