Această cărticică povestește viața marii și Sfintei Mucenițe Tecla. Este
lucrarea egumenei Mănăstirii Sfântul Efrem Sirul, maica Ecaterina.
Această egumenă, maica Ecaterina, a cutezat cu duh bărbătesc să străbată
marea și să vină în Siria și Liban, urmând pașii marilor Sfinți vechi
și noi din ținuturile noastre, ai Sfântului Efrem Sirul și ai muceniței
Tecla, după cum „orice cărturar cu învățătură despre Împărăția
cerurilor... scoate din vistieria sa noi și vechi” (Matei 13, 52).
Cum se menține omul viu în veci? Există multe legende, dar unul este adevărul: Hristos, singurul Care rămâne viu
în veci. Cel care trăiește cu El și-L cunoaște, acela va gusta din viața
veșnică. Apostolul Pavel este o pildă vie care răcorește inima și
mintea. Sfânta Tecla, ucenica lui, întâia muceniță și întocmai cu
Apostolii, L-a urmat pe Hristos până la sfârșit. Și în felul acesta a
devenit nemuritoare. Astăzi, cel ce vizitează mănăstirea ei de lângă
muntele Kalamon simte cu adevărat prezența sa vie. Cum a trăit două mii
de ani în adâncul conștiinței edincioșilor? Nu mă întreba, ci „vino și
vezi”. Vei vedea mulțimea credincioșilor care vin să se închine în acest
ținut, în care cea dintâi care s-a nevoit a fost Sfânta, după cum ne
spune Tradiția ortodoxă. Cum s-a despicat muntele când Sfânta Muceniță a
scăpat de oamenii nelegiuiți? Nu căuta să afli cum s-a întâmplat, ci
„vino și vezi” marea minune. Vezi
mâna puternică a lui Dumnezeu, care a despicat muntele ca pe o
prăjitură. Te vei întreba, nu cumva există și în zilele noastre acest
Dumnezeu?
Arhimandritul Efrem,
Egumenul Mănăstirii Arhanghelilor din Liban,
26 martie 2000
***
Această mare muceniță, biruitoarea cea bună și purtătoarea de Dumnezeu
Tecla, a săvârșit minuni multe și variate: „și foametea a oprit-o, și
ciuma a depărtat-o, și cetăți a izbăvit, și case a păzit, din naufragii
i-a scăpat pe oameni, pe cei damblagiți i-a făcut să umble, ochii celor
orbi i-a deschis, boli de toate felurile a vindecat”, și după
împrejurări spre cererea fiecăruia a alergat și le-a dăruit din belșug pe cele bune, pe cele înțelepte și de folos
sufletelor lor, ca o călăuzitoare adevărată și o ajutătoare harnică.
Lăudăm, mulțumim și Îl slăvim pe Preabunul Dumnezeu, Căruia îi datorăm
pelerinajul pe care l-am făcut în patria ocrotitorului mănăstirii
noastre, Sfântul Purtător de Dumnezeu Părinte al nostru Efrem Sirul,
călăuzind pașii noștri în Siria și îndeosebi în Selevkia, unde
păzitoarea fecioriei, fiica dăruită de Dumnezeu, poama cea bună, cea
întocmai cu Apostolii, întâia-muceniță și făcătoarea de minuni Tecla, a
vlăstărit în primii ani creștini.
Egumena,
Monahia Ecaterina |
Adevăr Divin
