pag. 34-35
ADEVÃRUL NR.2
Incompatibilitatea e baza căsniciei
HARVILLE
De ce va fi plin de provocări efortul vostru de a vă salva mariajul?
Nu numai că persoana cu care v-ați căsătorit e asemenea părinților
voștri, dar voi doi sunteți și incompatibili. E ca și cum ar exista un
design universal și, în mod misterios, incompatibilitatea voastră pare
să fie piesa-cheie a acestui plan. Așa cum veți vedea,
incompatibilitatea joacă un rol crucial în pregătirea voastră și a
partenerului pentru a îndeplini fiecare nevoile celuilalt.
Iată de ce spunem noi că incompatibilitatea constituie fundamentul
căsniciei. Și, sincer vorbind, compatibilitatea e premisa pentru
plictiseală.
Am văzut asta de nenumărate ori. Oamenii vor să creadă că s-au
îndrăgostit de cineva care le seamănă foarte bine. Dar adevărul e că
suntem atrași de oameni care sunt, în anumite feluri, complet opuși
nouă. Acesta e motivul pentru care Dragostea Romantică are nevoie să fie
o forță atât de puternică. Fără ea, am vedea realitatea
incompatibilității noastre imediat - și am fugi mâncând pământul în
cealaltă direcție!
Helen și cu mine suntem, într-adevăr, incompatibili. Eu am crescut
în ferma unui arendaș din Georgia rurală. Ea a crescut într-un conac ce
se ridica pe malul unui lac din Dallas. Eu eram sărac lipit pământului.
Ea se număra printre texanii îmbogățiți din petrol. Tatăl meu a murit la
scurtă vreme după nașterea mea, lăsând-o pe mama singură cu nouă copii
și cu o fermă de 100 de acri, ipotecată. Iar mama a murit când aveam 6
ani. Unul dintre puținele lucruri pe care Helen și cu mine le aveam în
comun era acesta: eu am crescut ca orfan aflat în grija surorii mele mai
mari; ea a crescut ca "orfană" într-o casă cu un personal de
întreținere foarte ocupat și cu părinți și mai ocupați.
Helen e statornică. Eu sunt hoinar. Ea este interiorizată, iar eu
sunt orientat către lumea exterioară. într-o excursie cu mașina, eu aș
spune: "Nu-i așa că peisaju-i grozav?" Numai atunci și-ar ridica și ea
ochii din broderia pe care o coase. Helen abia dacă dă atenție timpului,
însă eu sunt obsedat de punctualitate. Dacă bate la ușă, iar ușa nu se
deschide, ea ciocane în continuare. Eu mă-ndrept spre altă ușă. Ei îi
plac legumele moi. Mie îmi plac abia gătite sau chiar crude.
Helen e intuitivă și înțelege complexitatea unei situații imediat.
Eu mă bazez pe logică. Dar până când ajung eu să întrevăd o soluție, ea
se află deja la linia de sosire, așteptându-mă și pe mine să vin din
urmă. Helen este excepțională când vine vorba de sarcini simultane.
(Asta mă înnebunea, de obicei!) Eu sunt, totuși, mai bun când mă
focalizez asupra unui singur lucru.
Există un vechi cântec în filmul My Fair Lady: "De ce nu poate o
femeie să semene mai mult cu un bărbat?". Nici nu vă pot spune de câte
ori m-am lamentat: "De ce nu poate Helen să semene mai mult cu mine?".
Din păcate, un asemenea gen de regret poate conduce numai la un singur
lucru...
INTRÃ ÎN SCENÃ LUPTA PENTRU PUTERE
"Tu niciodată..."
"Tu ÎNTOTDEAUNA..."
"Tu ești ca un..." |