Cooperarea între sexe

pag. 14-15

...la natură, femeia este o ființă inferioară. Perspectiva asupra inferiorității femeilor este atât de răspândită încât pare că ar fi împărtășită de toate ființele umane. Pe lângă aceasta, bărbatul cunoaște o anumită neliniște, care izvorăște probabil din perioda luptei împotriva matriarhatului, când femeia reprezenta într-adevăr un factor de neliniște pentru bărbat.
În istorie și literatură întâlnim tot timpul indicii de acest fel. Astfel, un scriitor roman afirmă: ”Mulier este hominis confusio”. [Femeia este confuzia bărbatului.] La conciliile bisericești, problema dacă femeia are sau nu un suflet a făcut obiectul unor discuții aprinse și s-au scris tratate erudite pe problema dacă și ea este sau nu tot o ființă umană. Vânătoarea de vrăjitoare cu ale sale arderi pe rug a durat secole la rând și este o tristă mărturie a greșelilor, a uriașei nesiguranțe și a confuziilor acelor vremuri legate de această problemă.
Femeile sunt adesea prezentate drept cauza tuturor relelor din lume, ca în povestea biblică a păcatului originar sau ca în Iliada lui Homer, în care a fost de ajuns o femeie pentru a pogorî suferința peste popoare întregi. Legende și basme din toate timpurile vorbesc despre inferioritatea morală a femeilor, despre depravarea, răutatea, prefăcătoria și nestatornicia lor și despre faptul că nu te poți bizui pe ele. ”Frivolitatea feminină” este menționată chiar și în sprijinul legilor. În mod asemănător, femeile sunt devalorizate în ce privește competența și performanța. Figuri de stil, anecdote, proverbe și glume ale tuturor popoarelor sunt pline de critici și devalorizări la adresa femeilor. Acestea sunt acuzate că sunt puse pe harță, nepunctuale, meschine și proaste.
O extraordinară ascuțime a spiritului este pusă în slujba dovedirii inferiorității femeii, dacă e să ne gândim doar la persoane ca Strindberg, Moebius, Schopenhauer și Weininger. Rândurile lor sunt îngroșate de multe femei care, resemnate, au ajuns să împărtășească perspectiva asupra inferiorității femeii și a rolului subordonat pe care îl merită. Respectul scăzut față de femei este exprimat și prin salariile mult mai mici pentru femei decât pentru bărbați, chiar și atunci când munca lor este egală ca valoare cu munca bărbaților.
Este adevărat că testele de aptitudini au arătat că la anumite materii, ca matematica, băieții se descurcă mai bine, iar la alte materii, ca limbile străine, fetele se descurcă mai bine. Băieții au dovedit într-adevăr aptitudini mai bune decât fetele pentru materii care îi pregătesc pentru ocupații masculine. Însă aceasta indică doar aparent aptitudinile lor mai bune. Dacă ne uităm mai îndeaproape la situația fetelor, reiese că povestea cu abilitățile mai reduse ale femeilor nu e decât o fabulație, o minciună care doar arată a adevăr.
Un alt argument împotriva prejudecății despre inferioritatea femeilor este numărul mare de femei care s-au remarcat în cele mai diverse domenii, în special în literatură, artă, tehnologie și medicină, ale căror realizări le egalează întru totul pe cele ale bărbaților. Întâmplător, numărul bărbaților fără urmă de realizări, dar cu un grad ridicat de incompetență, este atât de mare încât se poate susține cu o cantitate egală de dovezi mitul inferiorității bărbaților — desigur, la fel de
nedrept.
O consecință gravă a acestui mit al inferiorității a tot ce ține de feminin este o ciudată dihotomie conceptuală. Masculinul este identificat pur și simplu cu tot ce e valoros, puternic și victorios, iar femininul, cu tot ce e obedient, servil și subordonat. Această manieră de a gândi s-a înrădăcinat atât de adânc în cultura noastră, încât tot ce e excelent are o nuanță de masculin, în timp...