Alimentația taoistă în medicina chineză

pag. 24-25

...de sevă vitală, asociată deloc întâmplător cu primăvara; Lemnul, așadar, reprezintă potențialul maxim de yang, care nu s-a exprimat complet deocamdată, dar conține în sine toate potențialitățile pentru a se exprima. Să ne gândim la forța primăverii, când toate se îndeamnă să crească. De aceea Lemnul e sinonim cu mișcarea, cu schimbarea, cu dorința de a crește și crea lucruri noi, cu o viață nouă, cu dorința de a ne exprima propria identitate. De aceea Lemnul este creativitate, elaborare de planuri, proiecție în viitor.
De cealaltă parte, Metalul, asociat cu toamna, reprezintă mișcarea complementară și opusă de retragere în sine, de reculegere, introspecție și observație tăcută. E anotimpul culegerii recoltelor după ”explozia” din timpul verii, e capacitatea de a privi și cerceta ”ce avem în hambar”, care sunt resursele pe care le deținem și cum le putem folosi cel mai bine pentru a trăi acel elan vital asociat cu Lemnul. Metalul conservă, iar Lemnul vrea să folosească rezervele; de aceea între cele două poate izbucni conflictul; însă din cooperarea lor armonioasă se dezvoltă procesul vieții, care în esență înseamnă știința de a ne utiliza cât mai bine propriile resurse pentru a ne trăi viața.
Avem astfel un fel de opoziție complementară între Lemn și Metal, între cele două anotimpuri intermediare, și o altă opoziție între cele două anotimpuri extreme, iarna și vara. Focul, asociat cu organul Inimă, reprezintă și pasiunile care ne ”încălzesc”, ne însuflețesc viața, ceea ce definim filosofic ca ”destinul nostru”, misiunea noastră, ceea ce dă sens existenței noastre și care, evident, tinde să se schimbe pe parcursul fazelor vieții. Pe de altă parte, Apa, asociată cu organul Rinichi, reprezintă resursele pe care ni le-a dat Infinitul pentru a putea împlini acest destin, pentru a realiza această sarcină sau misiune a vieții noastre. Și aici avem, ca în cazul Metalului și Lemnului, o componentă, cea yin, Apa, care vrea să ”tezaurizeze”, spun textele clasice, și una care vrea să folosească, să trăiască resursele dăruite de viață. Uneori simțim că avem o grămadă de energie (resursele Apei), dar nu ne e clar ce anume să facem cu aceste resurse, ce direcție să dăm vieții noastre. Alteori știm limpede încotro vrem să ne îndreptăm (Focul și ”pasiunile” noastre), însă ne temem că nu avem suficiente resurse pentru a ne trăi viața. în medicina chineză clasică, raportul Apă-Foc sau Inimă-Rinichi e considerat axa fundamentală pe care trebuie să o activăm și să o armonizăm pentru a duce o viață sănătoasă și conștientă; ei i se alătură cealaltă axă, Metal-Lemn.
Pentru a se putea desfășura armonios, toată această dinamică a mișcării, schimbării, transformării impune un puternic simț al centrării, o mare capacitate de a ne simți solizi și înrădăcinați. Sentimentul stabilității e cel care ne permite să ne mișcăm. Dacă ne simțim stabili putem fi dispuși să pierdem, să riscăm această stabilitate pentru a ne mișca. Să ne gândim pur și simplu la actul mersului: fiecare pas e un dezechilibru ce ne poartă spre un echilibru nou care creează premisele unui nou dezechilibru; așa putem merge, și pe stradă, și în viață. În schimb, atunci când stăm pe loc ne simțim nesiguri și fragili, nu reușim să pășim; la nivel fizic, aceasta se poate manifesta sub forma amețelilor. Al cincilea element care ne permite trecerea de la o stare la cealaltă e Pământul. Pământul reprezintă soliditatea, înrădăcinarea noastră, capacitatea de a fi în centru și a reporni mereu mișcarea din acest centru.
Din acest motiv, reprezentarea clasică a celor 5 Energii Elementare plasează Focul sus (asociat și cu direcția sud, care pe hărțile chineze e inversată față de cele occidentale) și Apa jos (nord), cele două definind așa-numita axă verticală a echilibrului, iar Metalul și Lemnul pe orizontală în lateral, asociate Cu estul și vestul, Pământul găsindu-se în centru.