Mindware

pag. 36-37

Fără aceste scheme mentale, viața ar fi, ca să cităm cuvintele celebre ale lui William James, ”un haos mirific și zumzăitor”. Dacă ne-ar lipsi schemele mentale pentru ceea ce înseamnă nuntă, funeralii sau vizită la doctor - cu regulile lor tacite în privința comportamentului necesar în fiecare dintre situațiile respective -, totul ar fi o permanentă încurcătură.
Această generalizare se aplică și în cazul stereotipurilor, scheme mentale pe care le concepem pentru a-i clasifica pe oameni. Stereotipurile includ etichetări de tipul ”introvertit”, ”petrecăreț”, ”polițist”, ”elitist”, ”doctor”, ”țăran” sau ”preot”. Stereotipurile presupun anumite reguli despre modul în care ne comportăm - sau ar trebui să ne comportăm - cu oamenii caracterizați de aceste stereotipuri.
În vorbirea curentă, termenul ”stereotip” este unul peiorativ, dar am avea parte de încurcături permanente dacă ne-am comporta cu un doctor așa cum ne comportăm cu un polițist sau dacă am discuta cu o persoană introvertită așa cum discutăm cu o persoana convivială, care adoră distracția. Stereotipurile sunt problematice din două puncte de vedere: pot fi eronate în unele privințe sau în toate privințele și pot exercita influențe inadecvate asupra judecăților noastre despre oameni.
Psihologii de la Princeton le-au cerut studenților să se uite la o înregistrare video a unei eleve de clasa a IV-a pe care au numit-o ”Hannah”. Într-o versiune a filmului, se afirma că părinții elevei erau specialiști într-un anumit domeniu, iar Hannah era arătată jucându-se într-un mediu specific clasei superioare. O altă versiune a filmului afirma că părinții fetei sunt salariați obișnuiți din clasa de jos și o arăta pe Hannah jucându-se într-o zonă săracă din oraș.
În continuare, filmul o arăta pe Hannah răspunzând la douăzeci și cinci de întrebări din domeniile matematică, știință și literatură. Performanța fetei era ambiguă: ea răspundea bine la unele întrebări dificile, dar uneori părea neatentă și greșea răspunsurile la întrebări simple. Cercetătorii i-au întrebat pe studenți cât de bune consideră că sunt rezultatele școlare ale elevei în comparație cu colegii ei de clasă? Studenții care au văzut versiunea filmului în care Hannah făcea parte din clasa superioară au estimat că rezultatele ei școlare sunt deasupra mediei, în timp ce studenții care au văzut versiunea în care Hannah aparține claselor de jos au presupus că s-ar situa sub media clasei.
E trist, dar este adevărat că avem șanse mai mari să interpretăm corect informațiile despre Hannah dacă știm din ce clasă socială face parte. În general, copiii din clasele bogate au rezultate școlare mai bune decât cei din clasele sărace. Oricând avem informații ambigue despre o persoană sau despre un obiect, informațiile mai extinse, sub forma unei scheme mentale sau a unui stereotip, pot face să crească acuratețea judecăților noastre atât de mult, încât am putea spune că stereotipurile chiar au o bază reală.
Adevărul și mai trist e că acea Hannah din clasa de jos e dezavantajată încă de la început. Așteptările oamenilor în privința ei vor fi mai mici și i se va cere mai puțin în viață; în plus, realizările ei vor fi percepute ca fiind de calitate inferioară comparativ cu ale persoanelor din clasa de mijloc sau superioară.
Schemele și stereotipurile sunt problematice și pentru că pot fi declanșate de fapte accidentale, în fond irelevante sau chiar eronate. Un stimul va genera activarea unei întregi rețele de alte concepte mentale corelate. Stimulul radiază de la conceptul activat inițial până la conceptele legate de el în memoria noastră. Dacă auzim cuvântul ”câine”, se vor activa simultan conceptul de ”a lătra”, schema pentru ”labrador” și reprezentarea mentală a lui ”Rex”, câinele vecinului tău.
Cunoaștem efectul de activare a rețelei pentru că psihologii cognitivi au observat că, atunci când întâlnim un anume cuvânt sau concept, recunoaștem cu rapiditate și alte cuvinte sau...