Cum să
îti schimbi viitorul
Intră în
scenă epigenetica
Aspectele
care le permit genelor să fie exact opusul a ceea ce este fix fluide, maleabile
și interconectate se încadrează într-un nou domeniu numit „epigene-tica''.
În componența sa intră cuvântul grecesc epi, care înseamnă „deasupra'',
deci epigenetica este studiul a ceea ce se află deasupra geneticii. Din punct
de vedere fizic, epi se referă la învelișul de proteine și substanțe chimice
care amortizează și modifică fiecare lanț de ADN. Întreaga cantitate de
modificări epigenetice ale ADN-ului din corp este cunoscută sub numele de
„epigenom''. Cercetarea privind epigenomul este probabil cea mai
interesantă parte a geneticii în acest moment, deoarece aici genele sunt
pornite și oprite (precum întrerupătorul de lumină) și urcate și coborâte
(precum termostatul). Ce s-ar întâmpla dacă am reuși să controlăm aceste
întrerupătoare în mod voluntar? Perspectiva îl încântă pe orice genetician
aventuros vrăjit de posibilități.
În anii 1950, înainte de a se bănui existența epigenomului, biologul englez
Conrad Waddington a propus pentru prima dată ideea că dezvoltarea umană, de la
starea de embrion până la cea de vârstnic, nu este în întregime programată în
ADN. A fost nevoie de zeci de ani pentru ca noțiunea de „programare soft''
genetică să prindă contur, din motivul acum cunoscut al credinței că genele
sunt fixe. Dar, în cele din urmă, a devenit imposibilă ignorarea anumitor
anomalii. Gemenii identici reprezintă exemplul clasic, deoarece se nasc cu gene
identice. Întrucât sunt conectați prin ADN, gemenii identici ar trebui să fie
predes¬tinați biologic să fie exact la fel toată viața.
Dar nu se întâmplă astfel. Gemenii identici cu practic același ADN genomic pot
fi foarte diferiți, în funcție de modul în care percep lumea și cum se traduce
acest lucru în activitatea genelor. Dacă știi o pereche de gemeni, i-ai auzit
fără îndoială spunând cât de diferiți se simt unul față de celălalt. Este
necesar mai mult decât același genom pentru a crea o persoană. Chiar și două
clădiri identice construite cu aceleași schițe vor fi locuri foarte diferite în
funcție de activitățile din interior. Se știe, de exemplu, că schizofrenia are
o componentă genetică; însă dacă un gea-măn este schizofrenic, există doar 50% șanse
ca și celălalt să fie la fel. Acest mister necesită discuții suplimentare, dar
se observă dilema ideii de „biologie ca destin''. Epigenetica s-a născut
când geneticienii s-au concentrat asupra controalelor din spatele exprimării
genelor. Se pare că flexibilitatea acestor controale este unul dintre cele mai prețioase
daruri ale vieții. |
Adevăr Divin
