pag. 25-26
CAPITOLUL 2
Microbii: Albinuțele muncitoare
Gândiți-vă la propriul organism ca la o fabrică. Organe precum
plămânii, rinichii și ficatul reprezintă mașinăria care menține
producția funcțională: extragerea oxigenului, filtrarea sângelui,
înlăturarea toxinelor, sintetizarea hormonilor și efectuarea tuturor
celorlalte sarcini complicate care ne mențin în viață. Unele operațiuni
sunt automate, dar majoritatea acestor linii de asamblare au nevoie de
monitorizare, mentenanță și ajustări permanente.
Adăpostim mașinăria, dar cine o face să funcționeze? Cum are loc un
proces simplu ca, de pildă, digestia? Cine ajută la descompunerea hranei
și hotărăște ce se absoarbe și ce se excretă? Cum deosebim o infecție
adevărată de o colonizare cu bacterii benefice? Cine îi spune sistemului
nostru imunitar când să-și trimită trupele și când să ignore intruși
benigni care nu reprezintă nicio amenințare?
Microbii noștri sunt cei care o fac! Am evoluat de-a lungul a mai
bine de milioane de ani ca să găzduim o incredibilă armată de microbi,
aibinuțele muncitoare, care se ocupă în mod benefic de asistarea tuturor
funcțiilor noastre corporale. Ei produc substanțe de care organismul
nostru are nevoie, dar pe care nu și le poate sintetiza singur. Ei duc
majoritatea bătăliilor în locul nostru. Ba chiar acționează și asupra
genelor noastre, activându-le pe cele de care este nevoie și
represându-le pe celelalte. În schimb, noi le oferim casă și masă.
Din moment ce le suntem gazde și ei se bazează pe noi pentru a
supraviețui, majoritatea microbilor noștri se ocupă de bunăstarea
noastră, deși în anumite situații ei se pot întoarce împotriva noastră
și pot determina apariția unor lucruri rele, cum ar fi infecțiile sau
chiar cancerul. Putem să-i încadrăm pe colegii noștri de cameră
microscopici în trei mari grupe:
1. Bacterii comensale care coabitează pașnic cu noi;
2. Organisme simbiotice (uneori denumite și mutualiste) care ne ajută să fim sănătoși;
3. Patogeni (cunoscuți și ca floră oportunistă) care ne pot face rău.
E o adevărată junglă acolo înăuntrul
Majoritatea bacteriilor întâlnite la om sunt grupate în patru
familii: Actinobacteria, Firmicutes, Proteobacteria și Bacteroides -
fiecare constând din mai multe specii diferite. Diferitele părți ale
corpului găzduiesc diferite comunități bacteriene în funcție de
variațiile conținutului de oxigen, umezeală și flux sanguin. Speciile
anaerobe care nu necesită oxigen predomină la nivel intestinal;
stafilococii se dezvoltă pe piele; aceiași streptococi care sunt
folosiți la fabricarea brânzeturilor elvețiene se găsesc în gură și în
tractul respirator superior. Există forme patogene (adică dăunătoare)
ale tuturor acestor bacterii, dar cele pe care le găzduim sunt cele mai
multe lipsite de agresivitate, în special atunci când sunt ținute sub
control de cantități adecvate de bacterii simbiote înrudite.
Un enterotip este o clasificare bazată pe ecosistemele intestinale
și o bună modalitate de a clasifica persoanele, în funcție de abundența
relativă a diferitelor specii. În 2011, cercetătorul Peer Bork a descris
trei enterotipuri umane specifice: nivelurile înalte de Bacteroides
caracterizează tipul 1, tipul 2 are mai puține Bacteroides și multe
Prevotella, iar tipul 3 are niveluri crescute de Ruminococcus.
Diferitele enterotipuri nu par să fie influențate de vârstă, sex sau
naționalitate, dar sunt profund afectate de dieta pe termen lung. O
dietă occidentală bogată în proteine și grăsimi animale este asociată cu
Bacteroides (tipul 1), în vreme ce speciile de Prevotella (tipul 2)
domină la cei care consumă mai mulți carbohidrați, în special fibre.
Diferitele enterotipuri sunt asociate cu predispoziții la diferite boli,
cum ar fi obezitatea și inflamația, confirmând faptul că ceea ce mâncăm
are o influență puternică asupra stării generale de sănătate. In
viitor, vom fi capabili să prescriem diete enterotip-specifice și
probiotice menite să aibă o eficiență maximă în funcție de abundența de
specii. |
Adevăr Divin
