pag. 15-16
Capitolul I
Premisă: bărbați fără defecte nu există, iar dacă există, cu siguranță i-au suflat alteie.
CHESTIUNE DE COMODITATE?
Dacă ne-ar fi plăcut paradisul, am fi rămas acolo; cu aceasta suntem
toate de acord, nu există niciun dubiu. însă am pierdut paradisul și
încă ne întrebăm dacă a meritat. Totodată, se știe că noi, femeile, nu
suntem mulțumite niciodată.
Prea tipicare, prea concentrate asupra aspectului nostru fizic,
mereu ocupate cu evaluarea capacității noastre de seducție, nu am fi
vrut să ne privăm de plăcerea înnăscută de a fi intime mai mult decât
este permis cu acel șmecher care alerga toată ziua în Eden prin fața
noastră cu accesoriile în aer, și iată rezultatul. Pe scurt, pierderea
păcii eterne în schimbul instigării la acte obscene într-un loc sacru.
S-o spunem pe șleau, pentru femei paradisul era plictisitor: nu
aveam pentru cine să gătim, nu aveam niciun scutec de schimbat și nici
măcar un amărât de vecin cu care să ne certăm. Nu trebuia să căutăm
locuri de parcare, nu trebuia să facem cumpărături sau să spălăm vasele,
nu aveajn nici măcar oaspeți de primit, de la care să primim
complimente pentru friptura bine făcută; nici măcar un instalator pe
care să-l chemăm atunci când chiuveta se înfundă cu păr.
Ce viață ar fi fost aceea? O viață plictisitoare; dintre numeroasele
caracteristici misterioase ale femeilor, doar două au fost până acum
demonstrate științific: pasiunea pentru jonglarea cu cât mai multe
activități și predispoziția pentru reclamații. Nimic nu îi place mai
mult unei femei decât să-și țină ocupate simultan brațele, picioarele și
capul, în cinci activități separate, a se complăcea cu gândul că este
indispensabilă și, în sfârșit, de a se lamenta pentru că este constrânsă
să existe.
Cui îi convine conviețuirea? Fiți atente să nu cădeți în capcana
bărbaților care repetă întruna: ”Voi, femeile, sunteți cele care doriți
să vă căsătoriți”, îndepărtând astfel obținerea obiectivului mult râvnit
și acesta devenind un trofeu neprețuit. Probabil că dorința de
căsătorie sau de simplă conviețuire este operațiunea de marketing cea
mai potrivită pe care șarlatanul a pus-o în funcțiune vreodată, iar
datele istorice o confirmă. Înainte de apariția sufragiilor, care acordă
femeilor dreptul la vot, și a așa-numitei egalități a drepturilor,
femeia din structura socială și din afara zidurilor casei a contat puțin
sau deloc. în cazul în care ea putea avea un cuvânt de spus, a fost
ascunsă în spatele unui om mare sau în interiorul propriei familii, în
care multe decizii legate de educația copiilor erau luate fără știrea
soțului, cu complicitatea copiilor. Nu mai vorbim de religie, în care
chiar și astăzi le este interzis femeilor să avanseze ierarhic; nu din
motive legate de hărțuire sau prejudecată, ci pur și simplu pentru că nu
este prevăzută în cutume. Astfel, în trecut, multe femei au apelat la
vrăjitorie pentru că, cel puțin în ”domeniul” concurenței, aveau ceva de
spus.
Acestea fiind zise, cum se poate crede că o instituție importantă,
precum căsătoria, ar putea fi impusă de o categorie de persoane atât de
puțin influente?
CHESTIUNE DE BANI?
Ați mai auzit vorbindu-se de bestselletul american The Rules?
Este vorba de un mic manual, pe care spectatoarele serialului ”Totul
despre sex” îl cunosc bine, prin intermediul citatelor continue ale lui
Charlotte, și al cărui titlu, tradus, înseamnă literalmente ”regulile”.
În carte, cele două autoare împart o serie de sfaturi (de fapt,
adevărate avertizări) al căror scop este de a ajuta cititoarele să
găsească un soț genial, bogat și foarte îndrăgostit, care să nu
îndrăznească să le înșele sau să le părăsească pentru secretara de 20
de... |
Adevăr Divin
