Vindecarea lăuntrică a omului

Sun­tem noi capa­bili să-i aflăm pe cei ce suferă și să-i re­în­tregim sufletește cu dragostea iubitorului de oameni Dum­nezeu? Avem noi curajul de a interveni în viețile ce­lor singuratici și adânc traumatizați de felurite tare pentru a-i împiedica să-i traumatizeze și pe alții? Ne pricepem cu adevărat să identificăm pro­ble­mele cu care se con­frun­tă enoriașii parohiei noas­tre în casele și în familiile lor sau ne com­pla­cem în igno­­­ranță, considerându-i pe toți „buni creș­tini”? Putem să înfruntăm orice formă de vio­len­ță și abuz în societate, în familie, între prieteni și în­lă­un­trul nostru? Suntem în stare să percepem ră­ni­le pe care le purtăm în adâncul sufletului? Dorim cu ade­vă­rat să ne vindecăm pe noi înșine pe deplin? Cât de in­ten­să e râv­na noastră de a fi mântuiți? Suntem oare su­fi­ci­ent de cin­stiți pentru a des­chi­de noi înșine discuția de­spre as­pec­te­le nefericite ale vieții, abordând subiecte ca, de pildă, abu­­zul și autoritatea în cercurile ecleziale și teo­lo­gice?

Cartea părintelui John Chryssavgis, apărută într-o primă ediție sub titlul Reîntregirea sufletului, este un în­drep­­­tar de inspirație patristică pentru cel care vrea să afle un răspuns autentic la întrebările de mai sus.