Lumea comună, cu repetarea binecunoscutelor sale stereotipii, i-a condus pe cei mai mulți la ideea eronată și superficială conform căreia irealul este în afara a ceea ce se poate percepe cu cele cinci simțuri.
Iar dacă cineva avansează ipoteza că pot totuși exista și ființe pe care noi nu le sesizăm, se ivește dintr-o dată banala întrebare: Unde s-ar afla aceste ființe?
Într-adevăr, ca o consecință a unui mod de gândire superficial, în mintea majorității oamenilor s-a înrădăcinat prejudecata conform căreia ființe și lucruri ce nu pot fi văzute sau apucate ar trebui să se afle la o distanță uriașă, în sfere ale spațiului cosmic, în cerul conceptelor religioase, pe Lună, pe scurt, în "orice alt loc".
Fiecare persoană cât de cât cultivată știe că există sunete pe care nu le auzim, culori pe care nu le vedem, așadar și lucruri pe care nu le putem atinge: o altă lume care se află în același spațiu cu noi, material la modul grosier, și cu care se întrepătrunde. Fapt singular, cunoașterea acestor lucruri nu servește la nimic când vine vorba să te pronunți asupra posibilei existențe a entităților din lumea aceasta.
Că asemenea entități pot intra în contact cu noi și pot deveni vizibile întrucât puterea noastră de percepție a fost acutizată în acest scop, sau întrucât aceste ființe au aflat modalitatea și calea de a deveni "materiale", conform concepției noastre despre materialitate - și acest lucru este, desigur, contestat.
Mai degrabă ar exista disponibilitatea de-a crede în posibilitatea relațiilor cu locuitorii de pe Marte.
Încă și astăzi Teofrastus Paracelsus este considerat cel mai de seamă ocultist din Europa.
Multe elemente te duc cu gândul la faptul că Paracelsus a refăcut doctrinele kabbalistice și neoplatonice; cu toate acestea din scrierile sale - din păcate într-o mică măsură cunoscute - rezultă că el poate fi socotit în mod legitim drept persoana care vorbea pe baza experiențelor trăite efectiv.
El afirmă: "Natura, care înseamnă lumea și oricare dintre principiile sale, constituie o singură, amplă totalitate, organism în care toate părțile au corespondențe între ele. În ea nu există nimic lipsit de viață; totul este organic și viu; întreaga lume se prezintă ca o mare făptură vie. Aici nu există nimic de natură corporală care să nu închidă în sine un spirit nu există nimic aici care să nu ascundă în sine o viată nimic care să nu fie viu."
"Nu doar ființele care se mișcă, precum oamenii și animalele, au viață, ci și lucrurile corporale și substanțiale, în natură neexistând nicidecum moarte, moartea ființelor fiind o nouă cufundare în pântecele adevăratei naturi, în distrugerea nașterii dintâi și într-o evoluție spre o altă, nouă natură." |