„Sfântul Munte este un loc de taină, unde tăcerea, adică însăși veșnicia,
vorbește cu putere – căci tăcerea este graiul vieții ce va să vină. Așa cum
sfinții îngeri au o putere înțelegătoare de negândit pentru noi, prin care-și
împărtășesc dumnezeiești noime, în același fel îngerii pământești – ce trăiesc
în Sfântul Munte și se întrec cu cei cerești și netrupești în viață și în
rugăciune – au o altă putere pentru a împărtăși ceea ce trăiesc…
Rugăciunea lui Iisus, când se savârșește cu buzele și cu
mintea, pune pe fugă gândurile rele și împăciuiește mintea, iar atunci când se
pogoară în inimă și lucrează acolo, îl naște din nou pe om, pune foc în lumea sa
lăuntrică și-;l face theolog – căci atunci theologia ajunge „istorisire”,
fiindcă omul învață-;povestește cele pe care le-;a auzit, le-;a văzut, le-;a
învățat, le-;a trăit. Atunci el cunoaște nerătăcit că una este mintea și alta
este rațiunea, și se uimește de lărgirea inimii (2 Cor. 6:11), de adâncimea
acesteia și de lumea ei tainică și intensă.
Negreșit însă, Rugăciunea lui Iisus, ca să fie de folos omului,
trebuie neapărat însoțită de theologia Bisericii Ortodoxe (dogmă) și de o viață
îmbisericită (Tainele-;nevoință) – și în chip anume de dumnezeiască
împărtășanie, căci Rugăciunea aprinde dorul pentru dumnezeiasca împărtășanie,
iar împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos sporește setea de rugăciune.
Rog pe oricare dintre cititorii ce se vor folosi de această carte să se
roage la Dumnezeu să nu-;i dezamăgesc pe atâția pustnici nevoitori, care m-;au
iubit și mi-;au descoperit comorile inimii lor."
• † Ierotheos al
Nafpaktosului și Aghio-;Vlasiului |
Adevăr Divin
