Mi-a
luat ani întregi ca să ajung la el. Vina nu o poartă neapărat stilul de
meditație, și nici măcar tehnica, deși aceasta din urmă ne poate influența
profund. Problema constă în atitudinea cu care intrăm în meditație. Dacă
abordăm meditația cu o atitudine de control și manipulare - ca și cum am urma
să stăpânim o disciplină - atunci atitudinea va constitui o barieră. În acest
caz, mintea sau egoul este cel care meditează. Bineînțeles, atunci când vorbim
despre iluminare sau trezire spirituală, vorbim despre trezirea dincolo de
minte, dincolo de ego. În ceea ce numesc Adevărata meditație, tendința minții
de a controla, de a manipula și de a fi disciplinată este abandonată de la bun
început. Renunțarea la control și manipulare reprezintă însăși temelia
Adevăratei meditații. Oricât de straniu ar suna, începutul extrem de simplu al
meditației este abandonarea controlului și a manipulării.
Majoritatea persoanelor, atunci când se pregătesc să mediteze, se întreabă mai
întâi: „Cum îmi pot controla mintea?" Aceasta este ceea ce numesc
manipulare. Manipulare este un cuvânt dur, însă îl folosesc pentru a vă atrage
atenția, pentru a evidenția faptul că atunci când ne pregătim să medităm și ne
întrebăm: „Cum îmi voi controla mintea? Cum voi găsi pacea? Cum voi găsi
liniștea?", mintea se întreabă de fapt: „Cum mă pot controla ca să mă simt
bine?" Astfel, îți poți controla și liniști mintea și corpul prin
intermediul unei tehnici de control. Este posibil să te simți bine o perioadă.
Însă a ne controla mintea pentru a obține o anumită stare de pace sau liniște
este asemănător cu a face pe cineva să tacă acoperindu-i gura cu bandă adezivă.
Am reușit să facem persoana respectivă să tacă, însă modalitatea a fost o
tehnică manipulativă. La ce ne va folosi faptul că acea persoană a tăcut pentru
că i-am acoperit gura? De îndată ce vom înlătura banda adezivă, persoana va
avea câte ceva de spus, nu-i așa?
De fapt, va avea foarte multe de spus! Cred că oricine a meditat până acum, a
avut experiența de a intra în meditație și a atinge un anumit control asupra
minții și a corpului. Aceasta poate fi o senzație extrem de plăcută. Însă odată
ieșit din meditație - de îndată ce te ridici de pe pernă sau scaun - mintea își
reîncepe discursul. Prin intermediul controlului, putem experimenta un soi de
liniște meditativă, însă de îndată ce renunțăm la control, mintea galopează din
nou. Totul se întoarce la starea anterioară. Majoritatea celor care practică
meditația cunosc prea bine această dilemă. Putem atinge o anumită stare de pace
în timpul meditației, dar când părăsim meditația, pierdem acea liniște.
Adevărata meditație nu se referă la a stăpâni o tehnică, ci înseamnă renunțarea
la control. Aceasta este meditația. Orice altceva este de fapt o formă de
concentrare. Meditația și concentrarea sunt două lucruri complet diferite.
Concentrarea este o disciplină, o modalitate prin care ne ghidăm, controlăm sau
direcționăm experiența. În schimb, meditația înseamnă renunțarea la control,
renunțarea la a ne mai ghida experiența în orice mod cu putință. Baza
Adevăratei medita¬ții o reprezintă renunțarea la control.
Pentru o ființă umană, renunțarea la control este ceva colosal. Este ușor să
spui: „Renunță la control." Însă pentru majoritatea ființelor umane,
întreaga noastră structură psi-hologică, întregul nostru psihic, egoul nostru
este constituit în mare parte din control. Astfel, a cere unei minți sau unui
ego să abandoneze controlul este o idee revoluționară. Atunci când ne
abandonăm, chiar și pentru o clipă, apar tot felul de frici ascunse și ezitări.
Mintea se întreabă: „Dacă renunț la control și nu se întâmplă nimic? Dacă mă
pregătesc de meditație, dând voie ca totul să fie așa cum este, și nu se
întâmplă nimic?" |
Adevăr Divin
