100 de remedii naturale pentru copilul tău :. Jared M. Skowron, dr. :. Lifestyle Publishing :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

100 de remedii naturale pentru copilul tău
Ghid complet de tratament pentru cele mai răspândite boli ale copilăriei

În această carte, autorul le arată părinţilor cum să prevină şi să trateze bolile copiilor, de la cele mai banale, ca indigestia, durerile de cap şi infecţiile minore, la unele mai grave, cum sunt alergiile alimentare, diabetul şi astmul.

Autor: Jared M. Skowron, dr.

Editura: Lifestyle Publishing

Colecţia: Citeşte sănătos

Afişat de 21994 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	45.00 RON

	•Reducere:	5%
	•Preţ site:	42.75 RON *
	Momentan indisponibil(ă)! În prezent nu cunoaştem dacă şi când acest produs va fi în stocul nostru. Puteţi însă să faceţi precomandă şi astfel veţi fi anunţat(ă) atunci când acesta devine disponibil. Pentru aceasta trebuie să fiţi autentificat(ă).

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

Adevărata putere a alimentelor

Joan, mamă a doi copii, m-a sunat intr-o zi să-mi spună că Hal, fiul ei de 10 ani, era apatic, slăbise şi avea note mici la şcoală. El fusese diagnosticat de mai multe ori cu depresie, deficit de atenţie şi hiperactivitate (ADHD) şi sindromul intestinului iritabil, urmând tratamentele prescrise de trei medici specialişti diferiţi. Joan îşi făcea griji că băiatului ei i se prescriau medicamente în exces de către medici şi voia să-mi ceară părerea în calitatea mea de terapeut naturist.

A ajuns la mine la cabinet arătând afectată, însoţită de Hal, rezervat şi posac. După ce au luat loc, Joan a spus:

– Am divorţat recent şi, în urmă cu şase luni, am rămas şi fără serviciu. Acum, am două joburi part-time, aşa că Hal trebuie să aibă singur grijă de el în cea mai mare parte a zilei. În timp ce mama lui vorbea, Hal mi-a evitat privirea, de parcă s-ar fi simţit stânjenit.

Joan continuă:

– Ieri-dimineaţă, mi-am dat seama că băiatul meu de 10 ani lua mai multe medicamente decât mama la 75 de ani şi am intrat în panică. În plus, nici nu pare să se simtă mai bine, ci mai rău.

Hal suferea de o listă întreagă de probleme de sănătate, cu care se confruntă mulţi copii americani: ADD, depresie şi sindromul intestinului iritabil. Se trata cu un cocteil puternic de medicamente, printre care metilfenidat (Ritalin) pentru ADHD şi paroxetină (Paxil), un inhibitor selectiv al receptorilor de serotonină, pentru depresie. Ambele. sunt puternice; în combinaţie, puteau avea efecte nu doar asupra stării de spirit şi comportamentului lui, ci şi asupra poftei de mâncare, nivelului de energie şi abilităţilor mentale.

Am întrebat-o pe Joan despre stilul de viaţă al copilului – în ce consta alimentaţia lui?

– Îi cumpăr hrană sănătoasă, dar nu-l pot convinge s-o şi mănânce, mi-a răspuns ea. Eu lucrez toată ziua, iar el e la) şcoală.

L-am întrebat pe Hal ce mânca într-o zi obişnuită, iar el mi-a spus aşa:

• mic dejun: produse de patiserie şi un suc de portocale cu zahăr adăugat;

• prânz: una sau două felii de pizza, doi biscuiţi şi o cutie de suc;

• cină: mâncare semipreparată congelată, încălzită la microunde, urmată de un castron de îngheţată şi de încă un suc.

Am putut să-mi dau seama imediat că lipsa de substanţe nutritive din alimentaţia lui Hal, precum şi dozele impresionante de zahăr adăugat şi de grăsimi erau cu siguranţă o problemă. De cele mai multe ori, Hal nu mânca nici măcar o porţie de fructe. Iar alimentele pe care le consuma erau pline de aditivi şi coloranţi sintetici, care puteau contribui la ADHD, printre altele.

Când am ajuns la calitatea vieţii în general, sindromul intestinului iritabil de care suferea Hal a fost cea mai supărătoare afecţiune. îl făcea să lipsească adesea de la evenimente sociale şi de la şcoală, în special de la sport. După starea lui sumbră de spirit, era clar că îi părea rău că nu putea să participe la astfel de activităţi alături de colegi şi că implicarea în activităţi fizice ar avea un impact pozitiv asupra sănătăţii sale.

Am hotărât să încercăm mai întâi o dietă de eliminare (vezi pe pagina următoare „Dieta de eliminare”), în care se renunţă la alimentele presupuse a declanşa o afecţiune (în acest caz, sindromul intestinului iritabil), apoi sunt adăugate la loc, unul câte unul, pentru a vedea care dintre ele este declanşatorul. Pentru a facilita acest proces, pacienţii ţin un jurnal al alimentelor şi simptomelor zilnice, notând ce anume mănâncă şi cum se simt după aceea. După câteva săptămâni de adunare de astfel de informaţii, eu şi pacienţii analizăm împreună jurnalele şi, de regulă, e evident ce alimente declanşează sau contribuie la boala lor.

În săptămânile care au urmat, a devenit evident că elementul declanşator, în cazul lui Hal, era glutenul din grâu, prezent practic în fiecare masă de-a lui. Am ajutat-o pe Joan să conceapă o alimentaţie fără gluten (vezi „Glutenul şi alte proteine din grâu” mai departe în acest capitol), din care au fost eliminate pâinea şi toate celelalte produse din cereale care aveau gluten, fiind înlocuite cu orez şi cu grâu spelta. întrucât Joan a presupus că avea aceeaşi alergie alimentară, a hotărât să urmeze şi ea acelaşi plan alimentar.

Când începi dieta personală de eliminare, s-ar putea să dureze o vreme până când simptomele se ameliorează sau dispar. Din acest motiv, s-ar putea să nu faci legătura între eliminarea unui aliment şi faptul că te simţi mai bine două săptămâni mai târziu. Consultă un terapeut naturist care ştie cum se leagă lucrurile.

O dietă de eliminare înlătură din alimentaţia copilului acele produse suspectate de a declanşa simptome de boală, ji adăugându-Ie apoi unul câte unul, pentru a vedea dacă aceh copil se simte bine sau rău. Declanşatorii cei mai obişnuiţi; sunt laptele de vacă şi glutenul.

Chiar dacă această procedură este uşor de urmat, respectarea indicaţiilor corespondente rezultatului poate fi dificilă şi pentru părinte, şi pentru copil. Nimănui nu-i place; să renunţe la mâncărurile preferate, chiar dacă asta-l face „i să se simtă mai bine.

Pentru dieta de eliminare, urmează instrucţiunile următoare. În cazul în care copiii sunt suficient de mari, pot să urmeze singuri această procedură, fără ajutorul tău.

1. Ţine un jurnal săptămânal al alimentelor pe care copilul tău le consumă în mod obişnuit.

2. Notează în paralel şi simptomele gastrointestinale sau schimbările de stare şi încearcă să faci legătura între acesta şi alimentele consemnate în jurnalul alimentar.

3. Vezi dacă există asemănări între alimentele care declanşează simptomele copilului, de exemplu dacă au ingrediente lactate, gluten, soia, leguminoase sau porumb.

4. Dacă se poate, evită alimentele declanşatoare de simptome minimum o săptămână, de preferinţă o lună.

5. După perioada de eliminare, reintrodu alimentul suspect timp de două zile.

6. Dacă acest aliment e cel care produce probleme, atunci s-ar putea ca simptomele să revină, uneori chiar mai grave decât înainte.

7. Dacă simptomele revin, elimină de tot acel aliment din dieta copilului.

8. Dacă simptomele nu reapar la trei zile după reintroducere, poţi presupune că nu acel aliment cauzează problemele.

9. La fiecare cinci-şapte zile, continuă să elimini şi să reintroduci câte un aliment până când descoperi produsele problemă.

10. După evitarea unui produs problemă timp de 6-12 luni, e posibil ca sistemul imunitar al copilului să fi continuat să se dezvolte, permiţându-i să tolereze un aliment care înainte îi făcea probleme. Încearcă să-l reintroduci. Totuşi, nu merge de fiecare dată; unele alimente trebuie evitate pentru totdeauna.

Chiar dacă alergiile alimentare sunt de obicei pe viaţă, sensibilităţile alimentare se pot modifica fără vreun motiv aparent. Sistemul imunitar lucrează în flux continuu, mai ales la copii. Am văzut dispărând sensibilităţi la un aliment pe măsură ce sistemul imunitar al copilului începea să-l tolereze.

Această schimbare de alimentaţie s-a dovedit a avea numeroase beneficii şi pentru Hal, şi pentru mama lui. Joan şi-a schimbat programul de muncă pentru ca ei doi să poată lua cina împreună pentru prima dată după ani de zile. S-au hrănit cu alimente sănătoase, integrale şi au economisit bani mâncând acasă. Această dietă fără toxine a dus la eliminarea din organismul lui Hal a aditivilor şi coloranţilor care puteau cauza ADHD.

În mod surprinzător, lui Hal i-a plăcut noua alimentaţie şi a fost chiar de acord să-şi ia la el pachetul pe care i-l preătea mama pentru prânz. De ce?

Pag. 25 – 29

A apărut în: 2014-02

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro