4009 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Arta meditației |  » Coperta | Meditația este un proces de formare și de
transformare. Pentru a avea un sens, ea trebuie să se reflecte în întregul
nostru fel de a fi, în fiecare dintre acțiunile și atitudinile noastre. Dacă
nu, este doar o pierdere de vreme. | Afișat de 22223 ori. |
| Preț raft: | 25.00 RON | |
Reducere: | 20% | Preț site: | 20.00 RON
* | |
Contact
|
I. De ce să medităm?
Să ne examinăm cu sinceritate viața. Ce am făcut pana acum? Care ne-au fost, până în acest moment, prioritățile și ce dorim să facem în restul timpului care ne-a mai rămas de trăit?
Suntem un amestec de umbre și lumini, de calități și defecte. Este însă acesta modul nostru optim de a fi în lume, este o stare de lucruri inevitabilă? Dacă răspunsul este negativ, atunci cum putem remedia această situație? Merită să ne punem aceste întrebări, mai ales dacă avem sentimentul că ne dorim o schimbare și că ea este posibilă.
În Occident însă, din cauza activităților care, de dimineața până seara, ne consumă o mare parte din energie, avem mai puțin timp la dispoziție pentru a căuta cauzele fundamentale ale fericirii. Credem, mai mult sau mai puțin conștient, că, dacă vom spori numărul activităților pe care le facem într-o zi, vom avea parte de senzații mai puternice și starea noastră de nemulțumire va fi mai mică. Dimpotrivă, în realitate, sunt foarte mulți oameni decepționați și frustrați din cauza modului contemporan de viață. Se simt dezarmați și nu întrevăd o altă soluție întrucât tradițiile care vorbeau de transformarea de sine au căzut, cel mai adesea, în desuetudine. Tehnicile de meditație au ca scop transformarea spiritului. Nu este necesar să le punem o anume etichetă religioasă. Fiecare dintre noi dispune de o minte, asupra căreia poate lucra.
Este de dorit să ne schimbăm?
Puțini dintre noi pot afirma că nu merită osteneala să-și îmbunătățească felul de viață și experiența de a trăi în lume. Unii cred că toanele și emoțiile lor conflictuale le îmbogățesc viața și că numai această alchimie specială îi face așa cum sunt, adică niște persoane unice; că trebuie să învețe să se accepte astfel, să-și iubească defectele pe cât își iubesc și calitățile. Aceștia riscă să trăiască însă într-o nemulțumire cronică fără să-și dea seama că și-ar putea îmbunătăți viața cu un pic de efort și de reflecție.
Să ne imaginăm că cineva ne propune să trăim o zi întreagă într-o stare de gelozie. Cine ar accepta cu plăcere? Dacă, dimpotrivă, am fi invitați să petrecem aceeași zi stăpâniți de dragoste pentru ceilalți, cei mai mulți dintre noi ar considera această opțiune de o mie de ori preferabilă.
Spiritul nostru este adesea tulburat. Suntem afectați de gânduri dureroase, copleșiți de mânie, răniți de cuvintele dure pe care ni le adresează unii sau alții. Cine nu și-ar dori să-și controleze emoțiile în astfel de momente, pentru a fi liber și stăpân pe sine însuși? Nu trăim cu plăcere astfel de tulburări, dar, neștiind cum să procedăm, ne este mai ușor să gândim că, la urma urmei, aceasta este natura umană". Dar ceea ce este natural" nu este neapărat și dezirabil. Știm, spre exemplu, că boala face parte din viața tuturor ființelor; ceea ce nu ne împiedică să consultăm un medic atunci când suntem bolnavi.
Nu vrem să suferim. Nimeni nu se trezește dimineața sperând: De-aș suferi întreaga zi și, dacă ar fi posibil, chiar toată viața!" Orice am întreprinde, fie că îndeplinim o misiune importantă, că ne exercităm în mod obișnuit meseria, că ne angajăm într-o relație de durată sau pur și simplu ne plimbăm prin pădure, bem o ceașcă de ceai sau ne întâlnim întâmplător cu cineva, sperăm întotdeauna că din aceste acțiuni vom obține ceva benefic pentru noi înșine și pentru ceilalți. Dacă am avea certitudine a că din actele noastre nu ar rezulta decât suferință, atunci nu am mai acționa.
Ni se întâmplă să cunoaștem momente de pace interioară, de dragoste, de luciditate, dar, de cele mai multe ori acestea nu sunt decât sentimente efemere, care cedează repede locul unei alte stări de spirit. Înțelegem, totuși, cu ușurință, că, dacă ne-am antrena mintea să cultive aceste momente privilegiate, viața noastră s-ar transforma radical. Știm cu toții că ar fi preferabil să devenim ființe umane mai bune, să ne transformăm interior și să încercăm să ușurăm suferințele altora, contribuind la starea lor de bine.
Unii cred că existența este banală în absența conflictelor interioare. Cunoaștem cu toții toate tulburările produse de mânie, avariție sau gelozie. De asemeni, cu toții apreciem bunătatea, mulțumirea și bucuria de a-i vedea pe alții fericiți. Este evident că sentimentul de armonie care însoțește dragostea față de ceilalți dispune de o anume calitate proprie, care îl face suficient sieși. Dacă am învăța să dezvoltăm dragostea altruistă și pacea interioară, renunțând, în același timp, la egoism și la întregul său cortegiu de frustrări, existența noastră nu ar pierde nimic din bogăția ei, dimpotrivă.
Este posibilă schimbarea?
Adevărata întrebare nu este deci E de dorit să ne schimbăm?", ci Este cu putință să ne schimbăm?" Putem, într-adevăr, crede că emoțiile care ne tulbură sunt atât de intim asociate minții nostru încât este imposibil să scăpăm de ele fără să distrugem cel puțin o parte din noi înșine.
Sigur, trăsăturile noastre de caracter se schimbă în general foarte puțin. Observați la un interval de câțiva ani, rari sunt colericii care să fi devenit răbdători, agitații care și-au găsit pacea interioară sau pretențioșii care să fi devenit modești. Oricât de rare ar fi cazurile, există, totuși, persoane care se schimbă, iar schimbarea care se produce în interiorul lor demonstrează că nu este vorba despre un lucru imposibil. Trăsăturile noastre de caracter rămân aceleași atâta timp cât nu facem nimic pentru a le îmbunătăți și îngăduim dispozițiilor de moment și automatismelor noastre să se manifeste și chiar să pună stăpânire pe noi, gând cu gând, zi după zi, an după an. Dar ele nu sunt intangibile.
Reaua-voință, avariția, gelozia și celelalte otrăvuri ale minții fac indiscutabil parte din natura noastră, dar există moduri diferite de a face parte din ceva. Apa, spre exemplu, poate fi contaminată cu cianură, provocându-ne, astfel, moartea instantanee; amestecată cu un medicament însă, ea poate contribui la vindecarea noastră. Formula sa chimică nu s-a schimbat în niciunul din aceste cazuri, în ea însăși nu a devenit nici toxică, nici medicinală. Diferitele stări ale apei sunt temporare și de o importanță secundară, asemeni emoțiilor, dispozițiilor sau trăsăturilor noastre de caracter.
Prin ce mister spiritul ar putea să scape acestei
logici și ar putea să se transforme fără cel mai mic efort, pur și simplu,
pentru că așa am vrea? Acest lucru nu ar avea mai mult sens decât a spera să
poți interpreta la pian un concert de Mozart, doar trecând din când în când
degetele peste clape.
Depunem atât de multe eforturi pentru a ameliora condițiile
exterioare ale existenței noastre, dar, la urma urmei, întotdeauna spiritul
este cel care face experiența lumii și o traduce printr-o stare de bine sau de
suferință. Dacă schimbăm felul nostru de a vedea lucrurile, transformăm
calitatea vieții noastre. Și această schimbare e rezultatul unui antrenament al
minții pe care îl numim meditație".
Ce înseamnă a medita"?
Meditația este o practică ce permite
cultivarea și dezvoltarea anumitor calități umane fundamentale, la fel cum alte
forme de antrenament ne învață să citim, să cântăm la un instrument muzical sau
să dobândim orice altă aptitudine.
Etimologic vorbind, cuvintele sanscrite și tibetane traduse
prin meditație" sunt bhavana, care înseamnă a cultiva", și gom,
care înseamnă a se familiariza". În esență, e vorba
de a ne familiariza cu o viziune clară și justă asupra lucrurilor și a ne
cultiva calitățile, pe care le avem cu toții, dar care rămân în stare latentă
atâta timp cât nu facem niciun efort să le dezvoltăm.
Unii pretind că meditația nu e necesară, căci experiențele
constante ale vieții sunt suficiente pentru a ne forma creierul și felul nostru
de a fi și de a acționa. Este neîndoielnic faptul că, grație acestei
interacțiuni cu lumea, cele mai multe facultăți ale noastre, de exemplu
simțurile, se dezvoltă. Totuși, e posibil să facem acest lucru mult mai bine.
Cercetările științifice legate de neuroplasticitate" arată că orice formă
de antrenament induce reorganizări importante în creier, la nivel funcțional,
precum și la nivel structural.
Să începem, așadar, prin a ne întreba ce anume vrem cu
adevărat în existenta noastră. Ne mulțumim cu ideea de a improviza fiecare zi?
Nu vedem în adâncul nostru acea suferință difuză, prezentă mereu, în vreme ce
noi suntem însetați de fericire și de plenitudine?
Obișnuiți să credem că defectele noastre sunt ineluctabile,
ștergându-le de praf viața întreagă, ajungem să considerăm disfuncția noastră
ca un fapt dat o dată pentru totdeauna, fără a fi conștienți că e posibil să
ieșim din cercul vicios de care ne-am săturat.
A apărut în: 2018-07 |
Fii primul care își spune opinia! |
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|