Sensul iubirii (carte tipărită) :. Sue Johnson, dr. :. ACT şi Politon :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Sensul iubirii (carte tipărită)
Revoluţia ştiinţifică a relaţiilor de dragoste

Descoperă ce spune teoria ataşamentului şi ce rol a jucat ea în această revoluţie a iubirii, cum reuşesc cuplurile să îşi refacă legătura emoţională cu ajutorul Terapiei Centrate pe Emoţii create de Dr. Sue Johnson.

Autor: Sue Johnson, dr.

Editura: ACT şi Politon

Afişat de 653 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	49.00 RON

	•Reducere:	20%
	•Preţ site:	39.20 RON *

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

PIERDEREA Şl REDOBÂNDIREA IUBIRII

    Unii dintre noi suntem destul de norocoşi că am avut în părinţii noştri un model al felului în care arată iubirea sigură. Caz în care acesta e mai uşor de reprodus. Dar unii dintre noi, ca Marcie, trebuie să avem încredere în instinctele noastre şi să învăţăm toate acestea de la zero, alături de persoanele iubite la maturitate.
    În oricare dintre situaţii, toate relaţiile ajung la conflict sau tulburări la un moment dat şi legătura dintre parteneri începe să se destrame. Ţinând seama de cât de puţin am înţeles despre iubire şi relaţionare, este uimitor pentru mine cât de mulţi dintre noi au ajuns să îşi creeze relaţii pozitive şi cât de mult luptăm încercând să reparăm relaţiile care şchioapătă.
    Faptul că ştim cum funcţionează ataşamentul înseamnă ca nu ne aflăm pe un teritoriu străin atunci când ne trezim înstrăinaţi sau înfuriaţi de persoana despre care eram convinşi că este Cea Aleasă şi pe care o vedem acum ca pe un Străin sau chiar ca pe un Duşman. Putem să înţelegem că avem de-a face cu panica şi suferinţa despărţirii şi că o resimţim la fel cum o resimt copiii. Simţindu-ne respinşi şi abandonaţi, insistăm, căutăm şi ne agăţăm cu aceeaşi furie şi disperare. Bowlby ne reaminteşte că „prezenţa şi absenţa sunt termeni relativi". El atrage atenţia asupra faptului că persoana iubită poate fi prezentă din punct de vedere fizic, dar absentă din punct de vedere emoţional. Atât în copilărie, cât şi ca adulţi, avem nevoie de o persoană iubită uşor accesibilă şi receptivă, ca să ne simţim siguri în cadrul legăturii noastre. Această idee este surprinsă într-un schimb de replici obişnuit între partenerii romantici: „Sunt aici, nu? Nu fac lucruri pentru tine?" „Atunci de ce mă simt atât de singur?"
    Durerea despărţirii trece de obicei prin patru etape: prima este furia şi protestul. Sarah, o fetiţă de 4 ani, îi cere mamei: „Nu pleca, mami, vino înapoi!" Sarah, femeie adultă de 32 de ani, îşi atacă soţul spunând: „Chiar trebuie să te duci să o vezi pe maică-ta, Peter, chiar acum când sunt atât de ocupată cu copiii? Munceşti mereu. Nu vorbeşti niciodată cu mine. Eşti egoist. Uneori cred că nu ai deloc nevoie de mine!" În relaţiile dintre adulţi, furia făţişă poate să îl tacă pe partener să nu înţeleagă că dedesubt se află o suferinţă foarte reală. Ceea ce partenerul aude sunt criticile şi ostilitatea; adesea, reacţia lui este să întoarcă spatele pentru a se proteja.
    A doua etapă este agăţarea şi căutarea. S-ar putea ca micuţa Sarah să spună: „Vreau să mă iei în braţe. Nu vreau să mă joc. Vreau să stau la tine în poală". Sarah, femeia adultă, îi spune soţului ei: „Te-am rugat să vii acasă devreme de o mie de ori. Dar acum, în clipa asta, nici nu mă asculţi. Spui că mă iubeşti, dar nu mă ţii niciodată în braţe. Vreau sâ mă ţii în braţe". După care începe să plângă. Dacă el îi răspunde cu răceală: „Păi, ai un mod ciudat de a cere asta. Eşti mereu supărată pe mine. Cine ar putea să audă asta tot timpul?". Ca atare, nefericirea ei se adânceşte.
    A treia etapă este marcată de depresie şi disperare. Pe Sarah, femeie adultă, s-ar putea să o apuce furia în acest moment şi să ameninţe că îşi părăseşte soţul, în încercarea de a-l face să îi răspundă, sau ar putea să se închidă în ea, cu un sentiment de neputinţă, principalul simptom al depresiei.

EXPERIMENTUL 2

Acest experiment explorează nivelul de empatie şi capacittatea de a citi intenţiile partenerului.

    A. Imaginează-ţi că vrei să vorbeşti cu partenerul despre interviul de angajare pe care l-ai avut acum câteva ore. Eşti îngrijorat în privinţa asta. Dar partenerul tău pare neatent. Începeţi să vorbiţi despre ce s-a întâmplat, iar el începe să îţi dea sfaturi despre lucrurile pe care ai fi putut să le faci la începutul interviului ca să faci impresie bună. Spui:
    1. „Poate că nu vrei să vorbeşti cu mine despre asta. Ce-ar fi să lăsăm baltă subiectul deocamdată?"
    2. „Sunt foarte îngrijorat din cauza felului în care m-am descurcat. Am nevoie doar de alinare şi sprijin."
    3. „Îmi spui tot ce am făcut greşit şi nici măcar nu mă asculţi. Nu asculţi."

    Care dintre aceste trei posibilităţi vă îmbunătăţeşte relaţia şi are şanse să smulgă empatie şi un răspuns afectuos de la partenerul tău?
    Imaginează-ţi acum că, indiferent de răspunsul tău, partenerul îţi spune: „Ah, îmi pare rău. Poate că nu sunt chiar pe aceeaşi lungime de undă cu tine. Probabil că nu vrei decât să te sprijin. Interviurile astea sunt dificile."
    Ce spui în continuare?
    Chiar dacă partenerul te-a dezamăgit la început, ai răspuns pozitiv la oferta ulterioară afectuoasă? Discută cu el cât de uşor sau de greu a fost pentru tine să accepţi această încercare de a repara ruperea legăturii dintre voi.
    B. Partenerul recunoaşte că a uitat să vorbească cu meseriaşul de care aveţi nevoie ca să vină săptămâna viitoare, cum l-ai rugat. Aşa că oftează şi spune: „Astăzi mi s-a părut că totul merge prost în viaţa asta. M-am simţit deprimat." Tu spui:
    1. „Asta mă îngrijorează foarte tare. Mă bazez pe tine să faci lucrurile pe care spui că le vei face. Dar arăţi cam deprimat. Poate că ar trebui să începi să mergi la sală. Te-ai simţi mai bine."
    2. „Meseriaşii au nevoie de timp ca să stabilească o programare. Cred că ar trebui să suni cât mai repede."
    3. „Pari supărat. Totul a mers aiurea? Vrei să vorbim despre asta? Pari tare deprimat."

    Dacă nu ai reuşit să dai răspunsul cel mai empatic - ştii care este! - reflectează la motivele pentru care ţi-a fost greu să dai acest răspuns.
    Să presupunem că neuronii tăi oglindă s-au activat. Nu te-ai conectat emoţional cu informaţia transmisă de ei? Ai fost cuprins şi distras de propriile sentimente şi nu ai putut să te concentrezi pe semnalele partenerului? Te-a împiedicat o convingere sau părerea că „îţi îndeplineşti sarcinile indiferent cum te simţi"? Te simţi anxios sau nesigur în legătură cu ce să spui atunci când partenerul îţi vorbeşte despre un sentiment vulnerabil?
    Nimeni nu poate fi empatic tot timpul, dar dacă vrem să construim o legătură plină de iubire, trebuie să ştim ce ne blochează empatia şi să învăţăm cum să ne punem pe aceeaşi lungime de undă şi să răspundem.

A apărut în: 2020-07

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro