Fără limite :. John C. Maxwell :. Amaltea :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Fără limite
Cum să îţi atingi potenţialul maxim

1. Schimbările nu trebuie să fie neapărat drastice ca să fie eficiente.
2. Schimbarea este necesară dacă vrei să îţi atingi capacitatea maximă.

Autor: John C. Maxwell

Editura: Amaltea

Afişat de 22543 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	39.00 RON

	•Reducere:	20%
	•Preţ site:	31.20 RON *
	Momentan indisponibil(ă)! În prezent nu cunoaştem dacă şi când acest produs va fi în stocul nostru. Puteţi însă să faceţi precomandă şi astfel veţi fi anunţat(ă) atunci când acesta devine disponibil. Pentru aceasta trebuie să fiţi autentificat(ă).

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

    Ce anume îţi stă în cale? Ce te limitează? Ştii cu exactitate? Dacă nu ştii ce anume te limitează, cum vei scăpa de aceste blocaje?
    Poate că ai auzit la un moment dat spunându-se: „Dacă vrei ca un lucru să fie terminat, dă-i-l unei persoane ocupate". Poate părea contradictoriu, dar, cu toate acestea, este adevărat. Oamenii care duc la bun sfârşit o mulţime de lucruri par să fie capabili să preia şi mai mul¬te şi să fie în continuare productivi. Care este explicaţia? Unele persoane au oare o capacitate mai mare şi altele nu?
    Ai avut momente în care să reflectezi la propria capacitate? Cei mai mulţi oameni cred că mai mult de atât nu pot. Ai auzit probabil spunându-se despre o anumită persoană că are o capacitate ridicată, iar altele una foarte scăzută, iar tu ai acceptat pur şi simplu acest lucru. Tu ce capacitate ai? Ai defini-o ca fiind una ridicată, scăzută sau medie? Crezi că aşa este şi nu mai poţi face nimic? Poate că ţi-ai pus deja o etichetă, centrată însă în jurul lucrurilor de care te crezi tu însuţi capabil.
    Aici este problema.
    Foarte mulţi oameni aud cuvântul „capacitate" şi se gândesc automat că este vorba despre o limitare. Sunt convinşi că, în general, capacitatea lor a atins o limită - în special dacă au trecut de o anumită vârstă. Oamenii renunţă la ideea că îşi pot dezvolta capacitatea sau potenţialul şi tot ceea ce fac este să gestioneze doar ceea ce sunt convinşi că au.
    O mulţime de oameni gândesc în acest fel. Activistul Roberto Verzola a observat că economiştii sunt recunoscuţi pentru acest mod de gândire limitat. Mai mult, ei încearcă şi să îşi convingă susţinătorii să îl adopte. Iată ce spunea:
    Premisa fundamentală de la care se porneşte în economie este lipsa - ceea ce, în realitate, nu face decât să ignore ideea de abundenţă. Astfel, cei mai mulţi economişti nu sunt pregătiţi să gestioneze abundenţa, drept pentru care au şi foarte puţine concepte care să o explice. Nu există ecuaţii care să o descrie. Dacă se confruntă cu ea, recurg la teorii inadecvate, bazate tot pe noţiunea de lipsă.
    Cu alte cuvinte, definesc lumea din punct de vedere al limitărilor. Şi la fel şi oamenii. Este destul de restrictiv, căci lumea ar trebui definită din punct de vedere al posibilităţilor.
    Deşi cred cu tărie că toţi oamenii pot evolua, pot să îşi schimbe capacitatea, să îşi mărească potenţialul şi să îşi dea seama că fiecare dintre noi întâmpinăm blocaje care ne afectează capacitatea. Unele sunt fixe, dar cele mai multe nu. Şi nu putem permite acestora din urmă să ne împiedice să evoluăm şi nici să ne definească potenţialul. Trebuie să vedem dincolo de ele şi să ne evaluăm exact capacitatea, astfel încât ea să poată fi mai mare.

„Viaţa este ca o bicicletă cu zece viteze. Mulţi dintre noi avem rotiţe pe care nu le folosim niciodată." — Charles Schulz

Charles Schulz, creatorul benzilor desenate Peanuts, scria: „Viaţa este ca o bicicletă cu zece viteze. Cei mai mulţi dintre noi avem rotiţe pe care nu le folosim niciodată." Vrea să spună, de fapt, că oamenii au in general o capacitate pe care nu şi-o accesează sau de care nici măcar nu sunt conştienţi. Însă putem schimba acest lucru.

2. Poţi ajunge să fii conştient de oportunităţile care te pot ajuta să evoluezi

    Este principalul subiect asupra căruia aş vrea să ne aplecăm în acest capitol. Îmi doresc foarte tare să ne concentrăm asupra conştientizării. Orice evoluţie de durată presupune conştientizare. Din nefericire, dacă nu reuşeşti să fii conştient de propria persoană, atunci nici măcar nu ştii că nu eşti conştient, ceea ce chiar reprezintă un punct slab. Nu ştii ce anume nu ştii şi nu vezi ce eşti incapabil să vezi. Este un raţionament destul de ilogic.
    Călătoria mea către conştientizarea de sine a fost una destul de simplă, dar care a durat destul de mult. Totul a început din momentul în care cei din jur m-au ajutat să devin din ce în ce mai conştient. Am avut nevoie de alţii care să ştie să mă ajute să văd. Această experienţă m-a făcut să îmi doresc să fiu şi mai conştient. Am început să mă întreb ce anume trecusem cu vederea. Ce altceva nu ştiam? Eram extrem de curios dacă mă mai aştepta şi altceva pe viitor.
    În acest capitol vom discuta despre procesul pe care l-am dezvoltat. Nu susţin defel că am ajuns la capăt de drum, căci încă mă mai întreb dacă nu cumva mi-a scăpat ceva.

    Dacă tot sunt la acest capitol, aş vrea să te încurajez să îţi găseşti un loc în care să îţi regăseşti gândurile. Ce vreau să spun mai exact? Trebuie să te obişnuieşti să gândeşti în anumite locuri. în prima parte a vieţii, mă duceam lângă o piatră mai mare din împrejurimi. Mai târziu, mi-am dorit un loc puţin mai confortabil, aşa că am ales un anumit fotoliu de la mine din birou. Nu contează unde se află - alege pur şi simplu un loc, petrece timp acolo şi vei vedea că apar şi ideile bune.
    Îmi amintesc de o povestioară pe care am auzit-o la un moment dat despre Charles Kettering, fondatorul Delco, care a făcut pariu cu un prieten, pe o sută de dolari, că îl poate face să cumpere o pasăre. Prietenul s-a gândit că ideea e absurdă, aşa că a fost de acord cu pariul.
    De Crăciun, Kettering i-a cumpărat prietenului său o colivie foarte frumoasă, excepţional lucrată şi foarte scumpă, pe care a trimis-o direct acasă la acesta. A rugat curierul să i-o lase la uşa din faţă, astfel încât să o poată vedea toţi oaspeţii.
    Omul i-a înţeles strategia lui Kettering, însă nu avea nici cea mai mică intenţie să ia şi o pasăre. Cu toate acestea, de fiecare dată când venea cineva în vizită la el, persoana respectivă îi admira colivia şi se minuna cât de frumoasă este. Urma inevitabil şi întrebarea: „Dar unde e pasărea din ea?"
    Într-un final, acesta, exasperat de întrebare, a cedat şi şi-a cumpărat o pasăre. Morala? În momentul în care ai un loc special pentru un anumit lucru - oricare ar fi el - ai sentimentul că trebuie să umpli acel loc. Şi te trezeşti că faci tot ce îţi stă în putinţă să îl umpli. Acest lucru este valabil şi atunci când vine vorba despre gânduri.

4. Analizează-ţi ideile - evaluează-ţi modul de gândire

    Următorul pas este probabil cel mai important din tot procesul de gândire, fiindcă este momentul în care renunţi la ideile proaste şi ţi le pui în ordine pe cele bune, astfel încât să se transforme în proiecte extraordinare. Ţi s-a întâmplat vreodată să te trezeşti în toiul nopţii cu o idee în minte? Mie mi se întâmplă tot timpul. Înainte de apariţia telefoanelor inteligente, aveam un caiet de notiţe pe noptieră, cu o mică lanternă şi un pix încorporate. Când scoteai pixul din suport, se aprindea automat lanterna, care lumina hârtia. Mi se părea o soluţie extraordinară, fiindcă îmi puteam nota ideile fără să o trezesc pe Margaret. Acum mi le scriu în notiţele din iPhone.
    Deşi îmi place foarte mult faptul că am un sistem care mă ajută să nu îmi uit ideile care îmi vin în toiul nopţii, există totuşi o problemă, care apare atunci când le citesc dimineaţa. De foarte multe ori, ideea nu e chiar atât de bună pe cât credeam. La lumina zilei, o mare parte dintre ideile care îmi vin noaptea nu merită urmate. Este în regulă însă. Singurul lucru mai rău decât să nu ai un mod de a-ţi centraliza ideile bune - şi, prin urmare, de a nu profita de ele, este să ai o idee proastă şi să încerci să o faci să funcţioneze. Dacă nu e bună, uită de ea. De cele mai multe ori, instinctul meu funcţionează destul de bine în a-mi spune dacă o idee e bună sau nu. Cele bune îmi „umblă" încă prin cap şi după 24 de ore. Cele proaste nu. Dacă nu ştii sigur cum să evaluezi o idee, pune-ţi următoarele întrebări. În cazul meu funcţionează:
    • Ideea îmi spune în continuare ceva?
    • Ideea le va spune celor din jur ceva?
    • Cum, unde şi când voi putea folosi această idee?
    • Pe cine voi putea ajuta dacă implementez această idee?
    Dacă răspunsurile nu sunt pozitive, probabil că ideea nu merită să parcurgi următorii paşi ai procesului.

5. Formulează ideea – exprimarea gândurilor

Pentru a avea cât mai multe beneficii de pe urma unei idei, trebuie nu numai să o analizezi bine, ci şi să o exprimi. Ambele etape sunt esenţiale, însă ordinea lor depinde de felul în care eşti programat să gândeşti. De exemplu, mie personal îmi place să judec lucrurile mai întâi. S-ar putea să fii destul de surprins, mai ales că sunt specialist în comunicare. Însă mereu mi-am propus să evaluez o idee înainte de a o prezenta şi altora. Acest lucru mi-a adus ceva probleme la începutul căsniciei mele cu Margaret, care îşi dorea să discutăm şi să rezolvăm problemele împreună. Eu voiam să rezolv problemele şi apoi să îi povestesc şi ei. Am fost nevoit, într-o oarecare măsură, să îmi transpun în vorbe gândurile.
La începutul carierei mele de lider, ţineam cu dinţii de ideile mele şi nu discutam despre ele decât în momentul în care ştiam că am găsit toate soluţiile.

A apărut în: 2019-01

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro