Protocolul Wahls :. Terry Wahls, dr. Eve Adamson :. Adevăr Divin :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Protocolul Wahls
Cum am învins scleroza multiplă progresivă utilizând principiile Paleo şi medicina funcţională

O modalitate inedită şi radicală de tratament al tuturor bolilor autoimune cronice prin aplicarea principiilor dietei Paleo.

Autor: Terry Wahls, dr.
Autor: Eve Adamson

Editura: Adevăr Divin

Colecţia: Vindecă natural

Afişat de 22769 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	65.00 RON

	•Reducere:	10%
	•Preţ site:	58.50 RON *

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

Capitolul 1

Ştiinţa vieţii, boala şi tu

Atunci când îţi auzi doctorul spunând scleroză multiplă, te întrebi dacă viaţa ta va mai fi vreodată aceeaşi. Poate că nu ştii exact ce înseamnă aceste cuvinte, dar ai văzut oameni în cărucioare cu rotile care nu par să îşi mai amintească trecutul, ba chiar abia mai reuşesc să se folosească de mâini. Poate că te afli deja în stadiul în care mobilitatea ta se află în declin. Poate că eşti deja convins că o revenire nu va mai fi niciodată posibilă pentru tine. Nu în starea în care te afli.

Poate că ai o boală autoimună diferită, precum artrita reumatoidă sau lupusul. Poate că suferi de obezitate sau de alergii foarte severe, de intoleranţe alimentare sau de boala celiacă, de diabet sau de o boală a inimii. Zilele bune de altădată, în care te simţeai bine în pielea ta, par să fi dispărut pentru totdeauna. Corpul tău nu mai funcţionează aşa cum ar trebui, şi nici creierul tău.

Probabil că ai consultat deja un medic, iar acesta ţi-a pus un diagnostic. Medicii tratează simptomele, dar nu pot vindeca bolile cronice precum scleroza multiplă, depresia, hipertensiunea, diabetul sau chiar obezitatea. Poate că doctorul tău ţi-a prescris o listă de intervenţii farmaceutice pentru a-ţi uşura simptomele, dar acestea nu au făcut decât să îţi exacerbeze şi mai tare problema pe termen lung, din cauza efectelor secundare ale medicamentelor şi înrăutăţirii deficitelor nutriţionale asociate cu consumul de medicamente pe termen lung. Medicamentele pentru bolile autoimune nu vindecă boala. Singurul lor scop este să te facă să te simţi puţin mai bine, şi în cel mai bun caz să îţi încetinească progresul bolii. Unele dau rezultate, altele nu.

Poate că ţi-ai pierdut deja speranţa. Dorinţa mea este să îţi reactivez speranţele.

Această carte este despre speranţă. Mesajul meu este cât se poate de direct: nu trebuie să fii o victimă. Boala de care suferi este o realitate, dar există foarte multe lucruri pe care le poţi face pentru a-ţi încetini, opri şi chiar inversa simptomele. Medicamentele nu te pot vindeca de o boială autoimună, dar corpul tău se poate vindeca singur – dacă îi oferi instrumentele necesare.

Boala nu este o condiţie simplă de tip cauză-efect, ci o combinaţie complexă de forţe, în egală măsură genetice şi de mediu. Din fericire pentru noi, factorii de mediu sunt mult mai importanţi decât cei genetici, iar tu poţi face ceva în privinţa mediului tău chiar începând de astăzi. Stilul de viaţă pe care îl alegi îţi poate repara mecanismele biochimice deteriorate şi îţi poate restaura vitalitatea. Această veste este extraordinară pentru orice om care suferă de o boală autoimună sau cronică. Tu îţi poţi schimba viaţa. Nu doctorul tău. Nu farmacistul tău. Nu cutare sau cutare medicamente. Tu. Puterea stă în mâinile tale.

Dacă o boală cronică este rezultatul unui deficit, medicamentele nu vor rezolva problema. Aşa cum sunt convinsă că înţelegi deja, scleroza multiplă nu reprezintă un deficit al medicamentului de ultimă oră Copaxone (prescris ca tratament al sclerozei multiple), la fel cum oboseala nu reprezintă un deficit al unor medicamente precum Provigil sau chiar cafeina (care promovează starea de veghe), iar depresia nu reprezintă un deficit de Prozac (sau orice alt antidepresiv). Nu, aceste probleme nu sunt generate de deficite ale medicamentelor, ci de deficite celulare care conduc la deteriorarea mecanismelor biochimice şi a celor de transmisie a semnalelor dintre celule. Dacă privim bolile cronice din această perspectivă, devine evident că ceea ce trebuie să facem este să tratăm deficitele celulare care stau la baza apariţiei bolilor, şi nu doar simptomele (aşa cum procedează tratamentele farmaceutice convenţionale).

Atât timp cât nu vei înţelege de ce anume are nevoie organismul tău pentru a funcţiona şi pentru a se vindeca, tu nu vei putea lua deciziile cele mai bune pentru el. Poate că te-ai decis deja să urmezi sfaturile dietetice ale altui specialist, fie pentru a slăbi, fie pentru a-ţi recăpăta vitalitatea, sau poate chiar din motive politice, spirituale, etice ori legate de mediu. Atât timp cât nu vei înţelege însă de ce anume are nevoie organismul tău, tu nu vei şti ce sfaturi merită să urmezi şi pe care este bine să le eviţi. Cu alte cuvinte, nu vei şti ce alimente trebuie să consumi, ce dietă este cea mai adecvată pentru condiţia ta medicală şi de ce combustibil au nevoie celulele tale pentru a funcţiona optim.

Invitaţia mea este să nu mai crezi tot ceea ce citeşti şi tot ce îţi spun alţii, ci să înveţi câte ceva despre biologie şi biochimie, astfel încât să iei singur cele mai bune decizii pentru tine. Dacă dorim să înţelegem nutriţia la nivel celular, există foarte multe studii ştiinţifice care ne stau la dispoziţie. Este adevărat, nu ştim nici pe departe totul despre nutriţie, dar ştim totuşi destule pentru a uşura o bună parte din reparaţiile biochimice de care avem nevoie. Ştiinţa a demonstrat deja că dacă le oferi celulelor tale substanţele de care au nevoie, acestea înfloresc, ba chiar se vindecă. Dacă le privezi însă de substanţele nutritive esenţiale de care au nevoie, ele se vor deteriora. Chiar dacă nu vor muri imediat, ele vor începe să dea rateuri în funcţionalitatea lor, şi acesta este începutul problemelor.

Ca medic şi ca om de ştiinţă, dar şi ca pacientă, eu îmi bazez deciziile legate de sănătatea mea şi a altora pe ştiinţă. Nu aş cere niciodată cuiva să „mă creadă” pur şi simplu. Dorinţa mea este să înţelegi de ce am conceput Protocolul Wahls aşa cum am făcut-o. Dacă nu vei înţelege de ce trebuie să introduci în viaţa ta schimbările dietetice şi ale stilului de viaţă pe care ţi le voi recomanda, este posibil să nu te poţi ţine de ele. De bună seamă, rezultatele pe care le vei experimenta urmând Protocolul Wahls vorbesc de la sine, dar un pacient bine informat şi proactiv este mult mai puţin neputincios decât unul neinformat. Dorinţa mea este să îţi recapeţi puterea personală. De aceea, înainte de a începe, respectiv înainte de a-ţi spune ce anume trebuie să mănânci, să bei şi să faci, haide să vedem ce se întâmplă de fapt în interiorul corpului tău.

Ce anume dă naştere stării de sănătate?

Noi suntem alcătuiţi din celule. O celulă este o unitate dintr-o totalitate care reprezintă un organism viu. Unele organisme sunt alcătuite dintr-o singură celulă, precum amibele. Altele, precum corpul uman, sunt alcătuite din trilioane de celule. Celulele au forme şi mărimi variate, şi fac lucruri diferite, dar în esenţă reprezintă cărămizile din care este alcătuit corpul nostru.

Relatări ale Luptătorilor Wahls

Primul meu episod asociat cu scleroza multiplă s-a petrecut la vârsta de 33 de ani şi a implicat senzaţii de amorţeală facială şi de vertij. În următorii şapte ani am experimentat o oboseală din ce în ce mai mare şi o intoleranţă la căldură. Am luat Copaxone timp de cinci ani, dar am fost nevoit să renunţ la el când nu mi-a mai rămas nici un spaţiu injectabil tolerabil pe corp. În următorii opt ani am experimentat un declin al stării de energie, un declin masiv al toleranţei la căldură şi o amplificare a ceţii mentale şi a senzaţiei de oboseală. În final, nu am mai reuşit să lucrez decât două zile pe săptămână.

Am descoperit accidental Dieta Wahls, după ce am ascultat prelegerea TEDx a dr. Wahls. Am început să aplic dieta în iulie 2012. După doar două săptămâni mi-am sunat fiul şi i-am spus că mă simt de parcă aş avea ochelari noi: totul mi se părea mai clar şi mai viu. Am experimentat o îmbunătăţire atât de masivă la nivelul clarităţii mentale şi al oboselii încât îmi venea să mă ciupesc pentru a mă convinge că nu visez! Încă nu mi-am revenit din şoc văzând de câtă energie dispun şi faptul că nu mai trebuie să dorm în cursul zilei. Calitatea somnului meu s-a îmbunătăţit la rândul ei considerabil, iar atunci când dorm în timpul zilei, nu mai am nevoie de mai mult de 10 minute pentru a mă trezi la fel de odihnit ca dimineaţa. Cred că înţelegi acum de ce acest protocol mi se pare miraculos!

- Jan W., Steamboat Springs, Colorado

Celulele nu pot funcţiona în orice condiţii. Ele au nevoie de anumite substanţe nutritive pentru a te menţine în viaţă şi într-o stare de sănătate optimă. Fără aceste substanţe nutritive, ele încep să se deterioreze, iar în final mor. De unde provin aceste substanţe nutritive? De bună seamă, din alimentele pe care le consumăm. Dacă nu le furnizăm substanţele nutritive şi mediul de care au nevoie, celulele nu mai funcţionează la fel de bine, iar disfuncţiile care apar la nivel celular pot influenţa starea generală de sănătate a organismului. Genetica poate determina ce anume nu funcţionează corect, dar dacă celulele nu îşi primesc combustibilul necesar, corpul nu poate funcţiona corect, şi anumite mecanisme din interiorul lui încep să o ia razna.

Oamenii se întreabă adeseori dacă starea de sănătate este în principal o chestiune de genetică. Depinde buna funcţionare a celulelor de ADN? Dacă ar exista un astfel de determinism, nu ar mai conta foarte mult ce mâncăm şi cum ne trăim viaţa. La ora actuală se ştie însă că nu este cazul.

Dat fiind că locuim în Iowa, pe la noi se vorbeşte foarte mult despre porumb. De aceea, doresc să folosesc acest exemplu asociat cu originea mea din regiunea Midwest pentru a ilustra importanţa combustibilului pentru mitocondrii, şi prin extensie pentru celule, organe şi întregul organism, inclusiv pentru creier. Boabele de porumb conţin acelaşi ADN, dar dacă sădeşti un pumn de boabe în pământul negru fertil din Iowa şi altul într-o groapă de gunoi toxică acoperită de mizerii, plantele care vor rezulta vor fi extrem de diferite. Boabele cultivate în gunoi fie nu vor germina, fie vor fi fragile şi vor produce foarte puţini coceni (dacă îi vor produce), întrucât nu au avut la dispoziţie suficiente substanţe nutritive pentru a se hrăni în mod adecvat. Avem aşadar de-a face cu acelaşi ADN, dar cu rezultate extrem de diferite.

Celulele şi organismul tău nu diferă prea mult de aceste plante. Dacă celulele tale nu primesc substanţele nutritive de care au nevoie pentru a funcţiona corect şi nu sunt protejate de anumite toxine nocive, tu te vei ofili. Mitocondriile tale nu vor produce suficientă energie (vom mai vorbi în scurt timp despre mitocondrii), sau nu într-o manieră eficientă, dând astfel naştere unei cascade de reacţii biochimice disfuncţionale care vor conduce în final la o boală cronică. (Vom mai vorbi despre maniera în care se acumulează toxinele în organism în capitolul 8, „Reducerea toxinelor din corp”.)

Nu doresc să fiu înţeleasă greşit: genetica joacă într-adevăr un anumit rol. Celulele noastre se bazează pe enzimele care facilitează procesele biochimice vitale, iar producerea acestor enzime este determinată de gene, adică de ADN. Se ştie astăzi că există sute de gene diferite (poate mai mult) care pot amplifica şansa ca cineva să sufere de scleroză multiplă. Acestea pot influenţa o serie de factori relevanţi: ineficienţa anumitor enzime, interferenţa anumitor procese cu controlul inflamaţiilor, eliminarea eficientă a toxinelor, absorbţia substanţelor nutritive, eficacitatea hormonilor şi cea a producţiei de neurotransmiţători.

Foarte puţine boli sunt cauzate însă exclusiv de o mutaţie singulară la nivelul ADN-ului. Marea majoritate a bolilor sunt generate de o interacţiune între mai multe gene – uneori 50, sau chiar 100 – care modifică eficacitatea enzimelor ca reacţie la mediul exterior, inclusiv la deficitele nutriţionale şi la expunerea la toxine. Mediul exterior determină în mare măsură ce gene vor rămâne tăcute (adică „inhibate”) şi care vor deveni active. Spre exemplu, este posibil să ai o predispoziţie genetică pentru a te îmbolnăvi de cancer, dar dacă organismul tău este hrănit corect şi nu este expus la foarte multe toxine, există o şansă foarte mică să te îmbolnăveşti efectiv de această boală. Chiar dacă te îmbolnăveşti, este posibil ca celulele tale albe din sânge să fie suficient de puternice pentru a ucide celulele canceroase de îndată ce apar, astfel încât să nu experimentezi niciodată simptomele propriu-zise şi să nu fi diagnosticat cu cancer. Alternativ, dacă eşti diagnosticat totuşi, există o şansă mult mai mare să te vindeci. Prin intermediul alegerilor legate de un stil de viaţă optim, tu îţi poţi „inhiba” genele cele mai nocive şi le poţi activa pe cele care promovează starea de sănătate.

Universul Wahls

Epigenetica este ştiinţa care îşi propune să înţeleagă în ce fel determină mediul exterior genele care se activează şi cele care rămân inactive (sau „inhibate”). La ora actuală sunt cheltuite sute de milioane de dolari pentru studii de epigenetică, întrucât se crede că această ştiinţă deţine răspunsurile referitoare la apariţia bolilor cronice precum cancerul şi a bolilor procesului de îmbătrânire. Cu siguranţă vor continua să apară foarte multe informaţii în acest domeniu, dar ce rost are să aştepţi până când oamenii de ştiinţă vor dezvolta medicamente noi şi scumpe bazate pe epigenetică, în condiţiile în care poţi afla cum să îţi optimizezi chiar acum mediul pentru genele tale, prin folosirea Protocolului Wahls?

Pe scurt, ADN-ul joacă un rol remarcabil de minor în dezvoltarea unei boli particulare precum scleroza multiplă, chiar dacă aceasta a făcut ravagii în familia ta. Cea care determină ce gene devin activate, influenţând decisiv riscul de îmbolnăvire, este epigenetica. Oamenii de ştiinţă cred că mediul determină între 70-95% din riscul dezvoltării bolilor autoimune, obezităţii, bolii cardiace şi problemelor de sănătate mentală. Prin „mediu” înţelegem ceea ce mănânci, ce bei, aerul pe care îl respiri, apa în care te îmbăiezi, felul în care te mişti şi chiar felul în care gândeşti şi interacţionezi cu ceilalţi oameni. Ceea ce contează cu adevărat este maniera în care interacţionează genele cu alegerile tale cumulate. De această interacţiune depinde dacă te vei bucura de o stare de sănătate bună sau dacă vei suferi de o boală cronică. Secretul constă în a şti ce poţi face pentru a schimba şansele probabilistice, mărindu-le pe cele de a te bucura de o sănătate optimă (ţinând cont de genele cu care te-ai născut) prin transformarea mediului tău intern (celular) într-unul cât mai favorabil posibil.

Universul Wahls

Termenul ştiinţific pentru o mutaţie la nivelul ADN-ului este polimorfism nucleotid singular sau SNP[1]. Se ştie că oamenii cu SNP-uri specifice, care afectează producţia de enzime pentru prelucrarea vitaminelor B şi a sulfului sunt mai predispuşi către boala cardiovasculară, bolile creierului, tulburări emoţionale şi/sau probleme autoimune. Această situaţie poate fi compensată însă printr-un regim nutriţional specific, dacă ştim care sunt enzimele afectate şi ce vitamine sau alimente pot ajuta persoana să depăşească un SNP particular. Dacă o boală a făcut ravagii în familia ta, acest lucru ar putea indica faptul că tu şi rudele tale aveţi un SNP particular. Un doctor de medicină funcţională poate face anumite predicţii referitoare la SNP-uri pornind de la istoricul familiei şi de la testele genetice, şi poate recomanda un plan de acţiune personalizat. (Pentru informaţii suplimentare, vezi capitolul 12, „Recuperarea”.)

Oamenii de ştiinţă continuă să acumuleze informaţii referitoare la maniera în care factorii stilului de viaţă precum infecţiile anterioare, dieta, poluanţii din mediu, cantitatea şi tipul exerciţiilor fizice practicate, nivelul vitaminei D, echilibrul hormonal, ba chiar şi atitudinea faţă de viaţă – pot activa genele nocive, pot interfera cu uzina noastră biochimică şi pot conduce la transformări negative la nivelul absorbţiei substanţelor nutritive, producţiei de hormoni, funcţiei neurotransmiţătorilor, etc. Ceea ce se ştie însă cu siguranţă este că o înclinaţie genetică nu va conduce niciodată la o boală sau alta atât timp cât organismul rămâne sănătos şi hrănit în mod corespunzător. Disfuncţia celulară cauzată de deficitul de substanţe nutritive şi/sau de prezenţa toxinelor (inclusiv de cele generate de organism în perioadele de stres excesiv) pot fi suficiente pentru a genera o astfel de schimbare genetică.

Cu alte cuvinte, genele nu îţi modelează destinul. Tu ai libertatea de a decide în ce fel doreşti să trăieşti, şi astfel deţii un control foarte mare asupra genelor tale care vor deveni active. Chiar dacă suferi de o boală cronică precum SM, nu este niciodată prea târziu pentru a interveni. Prin corectarea stilului tău de viaţă, tu poţi nu doar să opreşti progresul bolii, dar de multe ori o poţi chiar inversa. Alegerile mai sănătoase pot inhiba genele nocive şi le pot activa pe cele care promovează starea de sănătate. Revenim astfel la celule. Combustibilul celular provine din alimentele pe care le consumi. Acesta este unul din cele mai importante lucruri pe care doresc să le reţii în urma lecturii acestei cărţi: combustibilul folosit de celulele corpului tău pentru susţinerea chimiei vieţii provine direct de la alimentele pe care le ingerezi. Hrana pe care o consumi este direct legată de maniera în care funcţionează corpul tău, de activarea sau nu a susceptibilităţilor tale genetice şi de apariţia sau nu a unei boli cronice, inclusiv de recuperarea în urma unei boli cronice care te-a lovit deja.

Dacă pui zahăr în rezervorul de benzină al unei maşini, aceasta nu va merge bine. Dacă îţi lipsesc jumătate din părţile unei jucării ce trebuie asamblată, aceasta nu va funcţiona. Acest concept nu este deloc nou, dar dintr-un motiv sau altul oamenii au tendinţa să nu îl aplice celulelor lor. Ei au o viziune de ordin general care îi face să creadă că „omul este ceea ce mănâncă” sau că anumite alimente sunt „sănătoase” ori „nesănătoase”, dar realitatea este mult mai concretă decât atât. Dieta alimentară este corelată direct cu capacitatea celulelor de a funcţiona.

Doresc să repet: nutriţia celulelor este cel mai important lucru din lume pentru sănătate. Ea reprezintă însuşi fundamentul stării de sănătate. Totul se rezumă la celule, căci atunci când acestea funcţionează incorect, organele ajung şi ele (mai devreme sau mai târziu) să funcţioneze incorect, şi astfel, tu însuţi ajungi să funcţionezi incorect. Boala de care suferi la ora actuală a început la nivel celular, şi chiar dacă susceptibilitatea la boala respectivă are o componentă genetică, activarea sau inhibarea genelor respective depinde direct de ceea ce le oferi sau nu celulelor tale. Nu este niciodată prea târziu să inversezi o disfuncţie celulară, dar dacă nu ştii exact cum să faci acest lucru, pornind de la necesităţile reale ale celulelor tale, tu nu faci decât să ghiceşti.

Probabil că ai auzit expresia că trebuie să îi oferi corpului tău ceea ce are nevoie, dar eu îţi propun o întrebare mai bună: tu le oferi mitocondriilor tale ceea ce au nevoie? Aici începe totul – de la sănătatea celulară. Dacă îţi doreşti să fi sănătos, puternic şi în formă, celulele tale trebuie să fie sănătoase, şi ele nu vor fi sănătoase decât dacă mitocondriile lor sunt sănătoase. Acesta este nivelul pe care începe orice disfuncţie a corpului, şi tot pe el îţi poţi recupera starea de sănătate.

Relatări ale Luptătorilor Wahls

Diagnosticul de scleroză multiplă care mi-a fost pus a fost un veritabil semnal de trezire pentru mine. Din fericire, dr. Wahls a creat un manual perfect prin care predă importanţa nutriţiei. Îmbunătăţirea mea a fost dramatică! Nu numai că mi-a revenit energia fizică, într-o măsură pe care nu o pot sublinia îndeajuns, dar am experimentat inclusiv o îmbunătăţire fantastică în ceea ce priveşte echilibrul, oboseala, claritatea mentală, reducerea durerilor neurologice, şi lista poate continua. Este într-adevăr uluitor ceea ce mi s-a întâmplat. Nu am mai folosit bastonul din aprilie 2011. Ce-i drept, încă mai am probleme asociate cu scleroza multiplă. Continui să îmi pierd uneori echilibrul şi să cad, mai am episoade de nevrită optică, mi se mai întâmplă să obosesc, dar una peste alta mă simt de o sută de ori mai bine decât în trecut! Dr. Wahls a dovedit cât de profund ne afectează alimentaţia corpul, boala, perspectiva şi claritatea mentală. Dieta Wahls reprezintă cea mai bună dovadă a vechiului dicton care spune: „Tu eşti ceea ce mănânci”.

- Pam J., Pecatonica, Illinois

Mitocondriile nu sunt un subiect comun în cărţile despre dietă, ci mai degrabă în lucrările ştiinţifice medicale. Cuvântul nu este uşor de rostit, aşa că nu are cine ştie ce priză la public. Metaforic vorbind, mitocondriile nu sunt sexy. Şi totuşi, ele sunt caii-putere ai celulelor noastre, jucând un rol incredibil de important pentru viaţa şi sănătatea noastră. Fără mitocondrii, o celulă ar fi precum caroseria unei maşini. Ea ar arăta ca o celulă, dar fără un motor intern nu ar putea face mare lucru. O astfel de celulă nu te-ar ajuta să funcţionezi şi ar fi incapabilă să expulzeze substanţele nocive prin ţeava de eşapament. La fel ca orice motor însă, mitocondriile au nevoie de combustibil, şi nu de orice combustibil, ci din cel mai bun tip.

Pentru a înţelege mai bine cum funcţionează acest proces, doresc să îţi explic ce este o celulă, şi îndeosebi cum este alimentată ea de organitele din interiorul ei numite mitocondrii.

Poate că îţi mai aminteşti de lecţiile de biologie din liceu, în care trebuia să desenezi o celulă, dar nu şi cum arăta aceasta. În general, o celulă conţine un nucleu, care conţine ADN-ul, sau instrucţiunile genetice ale organismului. Nucleul este inima unei celule, în care sunt concentrate toate informaţiile de care are nevoie aceasta. Există însă şi alte lucruri care plutesc prin acest spaţiu celular, inclusiv motoarele care conferă energie celulei. Aceste motoare sunt numite mitocondrii. La singular, termenul este: mitocondrie.

Evoluţia mitocondriilor

În urmă cu aproximativ 1,5 miliarde de ani, când singurele forme de viaţă de pe pământ erau bacteriile, micile bacterii le-au invadat pe cele mai mari, dar în loc să le facă rău, ele au început să le asiste prin generarea de energie într-o manieră mai eficientă.

Efectul acestor bacterii „invadatoare” mai mici a constat într-un proces de specializare, fapt care le-a permis bacteriilor mai mari să evolueze în organisme pluricelulare încă şi mai mari, care au devenit mai târziu animale. La rândul lor, bacteriile mai mici au evoluat în mitocondrii. Interesant este faptul că un proces similar pare să se fi petrecut inclusiv în lumea plantelor, unde cianobacteriile au înghiţit bacteriile mai mici care erau capabile de fotosinteză, evoluând astfel în plante cu cloroplaste – organite care realizează procesul fotosintezei. Aceste cloroplaste extrem de puternice, pline de substanţe nutritive şi capabile să genereze energie sunt unul din motivele pentru care verdeţurile sunt atât de sănătoase pentru noi.

Marea majoritate a celulelor din organismul uman conţin mitocondrii. Unele dintre ele conţin însă mult mai multe decât altele. Cu cât o celulă particulară are nevoie de mai multă energie, cu atât mai multe mitocondrii necesită ea pentru a produce această energie. Spre exemplu, celulele creierului, retinei, inimii şi ficatului conţin mult mai multe mitocondrii decât majoritatea celulelor din alte părţi ale corpului, întrucât gândirea, vederea, pomparea sângelui şi procesarea toxinelor sunt activităţi cu un mare consum de energie.

Celulele au nevoie de combustibil pentru numeroasele funcţii pe care le îndeplinesc, precum cele de construcţie, întreţinere, reparare şi eliminarea substanţelor toxice. Toxinele pot proveni din medicamente, pesticide, erbicide şi poluare, precum şi din produsele secundare derivate din funcţionarea de bază a celulelor însele (orice motor produce deşeuri). O toxicitate prea mare poate copleşi celulele şi organele. Din fericire, versatilele mitocondrii muncesc din greu pentru a alimenta cu energie celulele care procesează toxinele solubile în grăsimi, convertindu-le în substanţe solubile în apă care pot fi eliminate prin activitatea depusă de ficat şi rinichi, care lucrează la fel de intensiv.

Între altele, mitocondriile sunt cele care orchestrează moartea celulelor. Toate celulele mor mai devreme sau mai târziu, iar moartea la timp a acestora este absolut crucială pentru sănătatea organismului în ansamblul lui. Atunci când mitocondriile dau semnalul, celula se deschide şi este inundată cu calciu, care o ucide. Este un fel de „sinucidere” pre-programată la nivel celular. (Termenul tehnic este: apoptoză.) Celulele care nu mor atunci când le vine timpul vor continua să crească pe socoteala celorlalte celule, sfârşind prin a deveni tumori canceroase.

Ilustraţie

Rolul mitocondriilor în derularea vieţii şi în moartea celulelor

Mitocondriile ca generator de energie al celulei

Mitocondriile ca factor de declanşare a morţii celulei

Zahăr

Oxigen

Mitocondrie

Nucleu

ATP

Energie

Celula funcţionează normal atunci când mitocondriile produc ATP/energie

Semnal extern care declanşează moartea celulei

Leziuni interne

Mitocondrie

MORI!

Nucleu

Nu mai produc ATP sau energie

Celula se pregăteşte să moară atunci când mitocondriile secretă anumite molecule cheie care induc procesul de apoptoză

De asemenea, trebuie să ştii câte ceva despre ATP. Mitocondriile produc o substanţă numită ATP (adenozin trifosfat), care stochează energia în legăturile dintre moleculele sale. ATP-ul ajută organismul să producă proteine şi anticorpi. El este combustibilul folosit pentru a alimenta procesele chimice ale celulelor pentru toate activităţile lor. Fără el, celulele nu ar putea funcţiona corect şi ar muri prematur. Aşa cum unele maşini au nevoie de un combustibil fără plumb, în timp ce altele au nevoie de combustibil diesel, iar avioanele de kerosen, celulele au nevoie de un tip particular de combustibil pentru a putea funcţiona, iar substanţa care li-l furnizează este ATP-ul.

Pentru a produce în mod eficient ATP, mitocondriile au nevoie de anumite ingrediente particulare, dintre care cele mai importante sunt glucoza sau cetonele din grăsimi (mai multe informaţii în capitolul 7) şi oxigenul. Mitocondriile se pot descurca exclusiv cu aceste substanţe, dar nu vor putea produce foarte mult ATP. În acest scop, ele au nevoie inclusiv de tiamină (vitamina B₁), riboflavină (vitamina B₂), niacinamidă (vitamina B₃), acid pantotenic (vitamina B₅), minerale (îndeosebi sulf, zinc, magneziu, fier şi mangan) şi antioxidanţi. În plus, mitocondriile au nevoie de L-carnitină, acid alfa-lipoic, creatină şi ubichinonă (cunoscută şi sub nume precum coenzima Q, coenzima Q10, CoQ sau CoQ10), toate din abundenţă, pentru a atinge o eficacitate maximă. În sfârşit, ele trebuie să fie protejate de toxine precum plumbul, mercurul şi arsenicul.

Dacă nu dispui de toate aceste substanţe nutritive sau dacă eşti expus la prea multe toxine, producţia ta de ATP va fi mai puţin eficientă, fapt care va genera două categorii de probleme:

1. Celulele tale vor produce mai puţină energie şi nu vor reuşi să îşi îndeplinească perfect toate funcţiile.

2. Ele vor genera mai multe deşeuri decât este necesar, sub forma radicalilor liberi.

Fără sursele corecte de substanţe nutritive capabile să alimenteze producţia de ATP din mitocondrii – care să producă apoi energia necesară proceselor celulare necesare pentru a susţine viaţa – mitocondriile vor deveni înfometate, iar celulele nu îşi vor putea îndeplini corect funcţiile. Mai mult, dacă mitocondriile sunt prea tensionate, ele vor începe să se dezintegreze. Atunci când numărul mitocondriilor dintr-o celulă devine prea mic, presiunea asupra celor rămase de a produce energie creşte. Această presiune poate transmite un semnal nucleului că a sosit timpul să moară, caz în care celula se „sinucide” prematur. Acest lucru conduce la o îmbătrânire prematură a organelor şi a organismului în ansamblul lui, îndeosebi a creierului, unde acţiunea mitocondriilor este cu deosebire importantă. Aşa se ajunge la aşa-numita „ceaţă mentală” (o stare de confuzie, tulburări ale memoriei şi senzaţia că „nu te integrezi”) sau chiar la micşorarea creierului.

Iar acum, haide să sintetizăm ce am învăţat până în prezent: atunci când mitocondriile lucrează la apogeu, celulele dispun de energia de care au nevoie pentru ca organismul să funcţioneze la capacitate maximă, fără a fi nevoite să compenseze pentru deficitele de energie şi de substanţe nutritive. Celulele produc mai puţini radicali liberi, minimizând astfel deteriorarea celulară. O dietă corectă facilitează acest proces, în timp ce una incorectă îl dă peste cap, conducând la tensiuni la nivelul mitocondriilor, la accelerarea procesului de îmbătrânire şi la boli cronice (sau la înrăutăţirea acestora).

Universul Wahls

Toate procesele chimice implică eliminarea de deşeuri. În această categorie intră radicalii liberi pe care îi produce corpul pentru a obţine energia de care are nevoie. Radicalii liberi sunt molecule cu un electron lipsă, fapt care le face extrem de reactive din punct de vedere chimic. Ei pot cauza probleme în interiorul celulelor prin faptul că încearcă în permanenţă să oxideze ceva (cu alte cuvinte, să distrugă), pentru a scăpa astfel de legătura lor instabilă. Radicalii liberi generează probleme prin schimbarea formei proteinelor, a membranei celulare sau chiar a ADN-ului, schimbându-le astfel funcţiile. Dacă o celulă devine prea deteriorată de radicalii liberi, ea nu mai funcţionează corect şi poate chiar muri prematur. Prea multe celule moarte prematur conduc la îmbătrânirea rapidă a organelor interne, şi implicit a organismului.

Cei care ne vin în ajutor sunt antioxidanţii! Compuşii antioxidanţi din plante acţionează prin stimularea producţiei de enzime din interiorul celulelor pentru neutralizarea acestor electroni liberi înainte ca ei să apuce să producă daune în interiorul celulei. Ei fac astfel ca procesele biochimice să fie mult mai eficiente, protejând astfel celulele de radicalii liberi.

Imaginează-ţi cum ar arăta casa ta dacă nu ai face niciodată curăţenie sau dacă nu ai arunca gunoiul. Mai devreme sau mai târziu, acesta ţi-ar înfunda ventilaţia şi canalizarea, ar interfera cu reţeaua electrică şi ar degrada întreaga structură până când ţi-ar fi imposibil să mai locuieşti în casa ta. Antioxidanţii sunt echipa ta de curăţenie, care te ajută să îţi întreţii casa şi să ţii la distanţă radicalii liberi. Ei mătură gunoiul cauzat de producţia de ATP. (Vom discuta mai târziu despre cele mai bune surse de antioxidanţi.)

Semne ale înfometării mitocondriilor

Probabil că ai înţeles cât de importante sunt mitocondriile pentru sănătatea ta, şi pe bună dreptate! Probabil că te gândeşti de asemenea că ai nevoie de mai multe substanţe nutritive pentru ca mitocondriile tale să dispună de tot ceea ce le este necesar pentru a putea produce ATP – substanţe nutritive precum vitaminele B, mineralele, coenzima Q şi antioxidanţii. Ai dreptate şi de această dată: cei mai mulţi dintre oameni nu obţin o cantitate suficientă din substanţele nutritive de care au nevoie.

Cum poţi şti însă dacă mitocondriile tale sunt hrănite corect sau nu? Nu te poţi uita în oglindă pentru a-ţi vedea mitocondriile sau pentru a le evalua starea de sănătate. Din fericire, există o serie de indicii pe care le-am descoperit în practica mea medicală, care arată în ce măsură primesc sau nu mitocondriile tot ce au nevoie pentru a menţine buna funcţionare a sistemului, la o capacitate optimă:

· Experimentezi o stare de oboseală. Dacă te simţi tot timpul epuizat şi lipsit de energie, chiar dacă dormi suficient, este posibil ca mitocondriile tale să nu primească vitaminele, mineralele şi antioxidanţii de care au nevoie pentru a produce energie la nivel celular. Lipsa de energie la nivel celular se poate traduce prin lipsa de energie pe care o resimţi tu.

· Ai o dietă prea bogată în glucide şi amidon. Prea multă făină albă, zahăr şi sirop de porumb bogat în fructoză îţi pot „înfunda” mitocondriile, reducându-le eficacitatea. Zaharurile şi amidonul rafinat au două tipuri de efecte nocive asupra organismului: 1) sunt bogate în calorii, dar sărace din punct de vedere nutriţional, astfel încât te satură, dar nu îţi oferă substanţele nutritive de care ai nevoie, înfometându-ţi astfel celulele; şi 2) stimulează dezvoltarea bacteriilor şi drojdiilor nesănătoase din intestine, care pot conduce la foarte multe alte probleme. (Vom mai vorbi despre acestea în cartea de faţă.)

· Ai peste 50 de ani. Capacitatea de a produce coenzima Q, un nutrient important pentru sănătatea şi eficienţa mitocondriilor, se reduce încetul cu încetul pe măsură ce avansăm în vârstă. Dincolo de vârsta de 50 de ani, eficacitatea mitocondriilor intră la rândul ei în declin, îndeosebi dacă aportul nutriţional nu este optim.

· Iei medicamentele statine. Statinele reduc colesterolul, motiv pentru care foarte mulţi medici le recomandă pacienţilor cu risc de boală cardiovasculară sau care au colesterolul prea mare. Unii le recomandă chiar ca un remediu preventiv. Din păcate, această clasă de medicamente menite să reducă colesterolul îngreunează producţia de coenzima Q. Dat fiind că colesterolul creşte de regulă la oamenii mai vârstnici, ei sunt cei mai predispuşi să ia medicamente statine. În plus, foarte mulţi oameni cu vârsta peste 50 de ani au deja probleme în producerea coenzimei Q, fapt care complică şi mai mult lucrurile. Mai multe studii au arătat că îmbunătăţirea nivelului coenzimei Q reduce simptomele la pacienţii care suferă de boala neurodegenerativă a creierului. Dacă medicul tău ţi-a prescris statine, nu renunţa la ele fără a discuta cu el, dar ţine totuşi cont de aceste informaţii şi sporeşte-ţi consumul de coenzima Q pentru a compensa.

· Iei în mod regulat medicamente cu sau fără prescripţie medicală. Foarte multe medicamente comune care sunt prescrise de medici sau cumpărate direct de oameni reduc rezervele organismului de vitamina B, minerale şi coenzima Q. Cu cât iei mai mult timp aceste medicamente, cu atât mai golite devin rezervele tale. Între medicamentele care interferează cu coenzima Q se numără:

o antidepresivele triciclice

o benzodiazepinele

o sulfonilul

o tiazida

o diureticele

o beta blocantele

o acetaminofenul (Tylenol)

Între medicamentele care pot interfera cu absorbţia vitaminei B şi cu metabolismul se numără:

· diureticele

· metforminul şi alte medicamente comune pentru diabet

· pastilele anticoncepţionale

· medicamentele care reduc aciditatea stomacului

· unele antibiotice

· benzodiazepinele

· antidepresivele triciclice

· NSAIDs (medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene, precum ibuprofenul)

· aspirina

· inhibitoarele pompei de protoni, precum Prilosec

· Diureticele şi medicamentele care reduc aciditatea stomacului pot interfera inclusiv cu absorbţia mineralelor. Golirea rezervelor de substanţe nutritive asociată cu consumul de medicamente pe termen lung poate explica de ce atât de multe boli continuă să progreseze deşi sunt tratate cu medicamente.

· Suferi de migrene cronice sau de dureri de cap generate de tensiune. Există o corelaţie între durerile de cap cronice cauzate de tensiune şi disfuncţia mitocondriilor.

· Suferi de o boală cronică. Lista problemelor de sănătate asociată cu mitocondriile creşte de la o zi la alta. La ora actuală, ea include: diabetul, insuficienţa cardiacă, hepatita C, fibromialgia, schizofrenia, tulburările emoţionale, epilepsia, atacul cerebral, neuropatia, problemele de memorie şi bolile autoimune.

Bolile cronice sunt cea mai evidentă manifestare a disfuncţiei mitocondriale pe termen lung. Atunci când mitocondriile nu alimentează corect corpul cu energie, totul este dat peste cap, producând o spirală negativă a unor reacţii în lanţ care conduce la îmbătrânire celulară, disfuncţii ale organelor şi boli cronice. Ştiinţa prezintă de la o zi la alta din ce în ce mai multe dovezi că problemele la nivelul mitocondriilor stau la baza celor mai multe dintre bolile cronice care afectează societatea modernă. Îţi doreşti să devii mai sănătos? Dacă da, restaurează-ţi mitocondriile astfel încât să funcţioneze la un nivel optim.

Dacă te-ai regăsit în simptomele sau în categoriile enumerate mai sus, cu siguranţă ai avea foarte mult de câştigat de pe urma unei regenerări a mitocondriilor tale. Toate aspectele Protocolului Wahls au în vedere acest scop, de a asista direct sau indirect funcţia mitocondrială, dar cel mai important între toate rămâne dieta. Dieta recomandată de Protocol îţi va inunda organismul cu vitamine B, minerale, antioxidanţi şi aminoacizi de care are nevoie organismul tău pentru a-şi alimenta aşa cum se cuvine mitocondriile, astfel încât toate celelalte aspecte ale sănătăţii tale, de la nivelul celular în sus, să înceapă să se repare singure.

Relatările Luptătorilor Wahls

Am fost diagnosticată cu scleroză multiplă în ianuarie 2003, la vârsta de 46 de ani, deşi am avut boala timp de foarte mulţi ani până la primirea diagnosticului. Ani la rând, am rămas cantonată în medicina convenţională. Am luat medicamentele Avonex, Tysabri şi Copaxone, dar declinul meu a continuat. Neurologul mi-a sugerat să iau Gilenya, dar am refuzat, întrucât a cauzat numeroase decese şi avea efecte secundare periculoase, aşa că am început să caut alternative. Astfel am ajuns la dr. Terry Wahls.

Practic deja de şase luni Dieta Wahls şi terapia e-stim. Îmi simt mintea mult mai clară, declinul meu fizic s-a oprit şi mi-a revenit o parte din puterea fizică. Picioarele mele au o culoare mai bună şi fac 20-30 de minute de exerciţii fizice în fiecare zi, meditez, fac exerciţii de respiraţie profundă şi îmi petrec o parte din timp în aer liber. Dr. Wahls este modelul meu în viaţă. O consider o eroină din multe puncte de vedere. (Şi eu sunt o mamă gay cu doi copii deveniţi adulţi.) Le-am pus ani la rând doctorilor întrebări despre dietă, exerciţii fizice şi stres, dar m-au tratat cu indiferenţă. Apreciez incredibil de mult profunzimea cercetărilor dr. Wahls şi dorinţa ei de a-şi împărtăşi experienţa personală. O consider o salvatoare de vieţi!

- Ann P., Houston, Texas

Noua ta reţetă prescrisă: alimentaţia

Celulele tale au aproximativ 4000 de sisteme enzimatice diferite şi peste 1000 de semnale chimice diferite, care realizează trilioane de reacţii chimice în fiecare secundă. Au fost identificate 250 de substanţe chimice diferite (şi probabil că mai există alte câteva mii neidentificate) importante pentru o sănătate optimă. Tu crezi că le obţii pe toate din alimentaţia ta? Cel mai probabil nu.

Mai mult decât atât, sunt intestinele tale capabile să digere corect alimentele pe care le consumi şi să absoarbă substanţele nutritive de care ai nevoie în fluxul de sânge, asigurându-le astfel celulelor tale cantităţi suficiente din vitaminele, mineralele, acizii graşi esenţiali şi antioxidanţii de care au nevoie pentru a înflori? Şi aceasta ar putea fi o problemă pentru tine.

Biochimia este un domeniu elaborat, iar activităţile organismului uman sunt inimaginabil de complexe şi de interconectate. Deşi ne-am făcut o idee în privinţa cerinţelor nutriţionale ale mitocondriilor, noi nu înţelegem încă pe deplin la ora actuală toate necesităţile acestora ca să nu mai vorbim de toate nevoile nutriţionale ale tuturor tipurilor de celule ale organismului uman. Atunci când vorbim despre „nutriţia globală” sau despre necesităţile de ansamblu ale organismului nostru, este bine să înţelegi că deşi se ştie că avem nevoi nutriţionale pentru mii de funcţii diferite, noi nu le înţelegem încă pe toate.

Natura le înţelege însă. Acesta este principalul motiv pentru care nu ne putem baza în totalitate pe vitamine şi pe suplimentele nutriţionale pe care le luăm. Alimentele reale conţin toate secretele pe care nu le înţelegem încă, motiv pentru care Protocolul Wahls este special conceput pentru a folosi alimentele reale într-o manieră extrem de specifică, cu scopul de a împlini amplele nevoi nutriţionale ale celulelor, inclusiv miile de cerinţe pe care nu le înţelegem încă.

Ceea ce se ştie cu siguranţă este că atunci când nivelul vitaminelor, mineralelor şi antioxidanţilor din organism scade sub un anumit nivel optim, rezultatul este un declin evident în starea de sănătate. Aceasta nu este o simplă teorie. Dr. Bruce Ames, un biochimist care studiază nutriţia la nivel celular, a adus dovezi care ilustrează cât de mult se accelerează procesul de îmbătrânire şi dezvoltarea cancerului atunci când nivelul vitaminelor şi mineralelor din corp este prea mic, chiar dacă pe termen scurt omul se simte bine. Spre exemplu, atunci când nu dispune de suficientă vitamina K, organismul îşi stabileşte o ordine de priorităţi pentru cantitatea limitată de care dispune. El produce proteine care creează cheaguri de sânge atunci când te tai, dar nu şi proteinele necesare pentru menţinerea flexibilităţii vaselor de sânge şi valvelor cardiace. În consecinţă, chiar dacă nu vei sângera până la moarte din cauza unei răni produse în prezent, dacă deficitul va continua pe termen lung, vei suferi de o rigiditate a valvelor cardiace şi/sau de hipertensiune. Rezultatul va fi că vei avea nevoie de o operaţie pentru înlocuirea valvelor tale cardiace sau de medicamente pentru reducerea tensiunii arteriale.

A existat un studiu foarte interesant care a măsurat nivelele diferitor vitamine, minerale, acizi graşi esenţiali şi antioxidanţi în sângele unor persoane mai vârstnice, pentru a analiza astfel impactul asupra sănătăţii creierului, inclusiv asupra mărimii acestuia şi capacităţii de gândire. Studiul din Oregon referitor la Îmbătrânirea Creierului a analizat datele pentru 104 adulţi (cu vârsta medie de 87 de ani). Astfel, cercetătorii au analizat nivelele diferitelor substanţe nutritive în sânge, au măsurat mărimea creierului cu ajutorul aparatelor RMN şi capacitatea de gândire prin diferite teste neuropsihologice, după care au realizat o analiză prin regresie pentru a măsura relaţia dintre nivelele substanţelor nutritive, mărimea creierului şi performanţa cognitivă. Rezultatele au fost extrem de revelatoare. Cei mai puternici factori de predicţie a unei stări de sănătate mentală au fost nivelele ridicate de vitamine B₁, B₂, B₆, B₉, B₁₂, C, D şi E, precum şi de acizi graşi. În plus, nivelele ridicate de vitamina A şi K, precum şi de antioxidanţi, au corespuns cu un volum mai mare al creierului şi cu o capacitate de gândire mai performantă.

De asemenea, studiul a examinat substanţele nocive sau aşa-numiţii „anti-nutrienţi”. Ei au remarcat astfel că cu cât cantitatea de grăsimi trans (ulei vegetal hidrogenat) în sânge este mai mare, cu atât mai mic devine creierul şi cu atât mai redusă este capacitatea de gândire, potrivit testelor cognitive realizate. Cu alte cuvinte, ingerarea tuturor caloriilor de care ai nevoie din alimente care conţin substanţele nutritive de care are nevoie creierul tău este probabil cel mai bun lucru pe care îl poţi face pentru a-ţi proteja acest organ important. Dacă îţi doreşti un creier mai mic care gândeşte inadecvat, consumă mai mulţi anti-nutrienţi precum alimentele procesate pline de grăsimi trans. Consumă zi de zi alimente fast-food (sau cel puţin de trei ori pe săptămână) şi poţi fi convins că avansezi cu paşi repezi către o demenţă senilă prematură!

Ce-i drept, alimentele nu pot face absolut totul pentru starea de sănătate. Doresc să precizez acest lucru de la bun început. Personal, încă mai sufăr de scleroză multiplă şi încă mai am leziuni la nivelul măduvei spinării în zona cervicală. Unele cicatrice şi degenerări sunt permanente. Multe altele nu sunt însă. De pildă, leziunile mele nu mă mai împiedică să merg. Le pot vedea pe fotografiile RMN, dar nu mă mai afectează la fel de mult ca altădată. Alimentele pot influenţa în mare măsură ravagiile produse de incendiul din interiorul corpului. Tu pentru ce optezi: pentru alimentarea focului, sau pentru stingerea lui prin alimentarea organismului tău cu substanţele nutritive de care are nevoie pentru a combate efectele debilitante ale unei boli autoimune, recuperându-şi astfel starea de sănătate şi vitalitatea?

Micronutrienţii de care are nevoie creierul tău în momentul de faţă

Nutriţia celulară este absolut crucială pentru starea de sănătate a întregului organism. Cât despre bolnavii care suferă de SM şi de alte boli care afectează creierul, încă şi mai importantă este nutriţia care are ca scop starea de sănătate a acestui organ. Creierul este un organ uimitor şi complex, care are nevoie de foarte multe resurse pentru a putea funcţiona corect. Una dintre cele mai importante structuri care trebuie reparate şi menţinute în interiorul creierului este mielina, care este atacată de sistemul imunitar la oamenii cu SM.

Mielina este un strat alcătuit din grăsimi care izolează celulele nervoase. Există zece miliarde de celule ale creierului, care formează zece trilioane de conexiuni. Toate aceste legături conective trebuie izolate cu mielină. Ceea ce nu îţi va spune probabil doctorul tău sunt substanţele nutritive de care au nevoie celulele creierului tău pentru a funcţiona într-o manieră optimă, ca să nu mai vorbim de repararea stricăciunilor produse. De altfel, este puţin probabil ca doctorul tău să ştie el însuşi aceste lucruri, căci medicii sunt foarte puţin educaţi în privinţa nutriţiei. Din fericire, eu am descoperit aceste lucruri. Pentru a putea produce o mielină sănătoasă, tu ai nevoie să consumi tiamină (vitamina B₁), folaţi (vitamina B₉), cobalamină (vitamina B₁₂), acizi graşi omega-3 (îndeosebi cel docosahexaenoic sau DHA) şi iod. (Mai târziu în această carte îţi voi dezvălui alimentele pe care trebuie să le consumi pentru a beneficia de toate aceste substanţe esenţiale.)

Creierul tău depinde inclusiv de neurotransmiţători. Este vorba de nişte molecule de care se folosesc celulele creierului pentru a comunica unele cu celelalte. Atunci când neurotransmiţătorii nu funcţionează cum trebuie, rezultatul poate fi depresia, anxietatea, iritabilitatea şi durerile. Mulţi medici le dau pacienţilor lor cu probleme emoţionale medicamente precum Prozac, pentru a le stimula producţia anumitor neurotransmiţători, dar uşurarea pe care o simt aceştia este de regulă redusă, în parte tocmai pentru că nu consumă substanţele nutritive de care au nevoie celulele creierului lor pentru a produce respectivii neurotransmiţători. Prozac-ul nu dă rezultate foarte bune atât timp cât creierul nu dispune de cărămizile necesare pentru a-şi derula procesele chimice. Pentru ca neurotransmiţătorii să funcţioneze corect, celulele creierului au nevoie îndeosebi de anumiţi aminoacizi, de sulf şi de piridoxină (vitamina B₆).

Celulele creierului: cum operează substanţele nutritive în interiorul acestora

Informaţii biologice de bază:

· Corpul tău este alcătuit din multe tipuri de celule

· Alimentele încărcate cu substanţe nutritive furnizează energie celulelor, pentru ca acestea să îşi poată desfăşura funcţiile specifice

· Celulele au nevoie de hrană (energie) pentru:

o a funcţiona corect

o a elimina toxinele sau deşeurile acumulate în ele

o a-şi repara stricăciunile

o a proteja organismul

o a vorbi cu alte celule din corp

Coenzima Q

Omega-3

Iod

Vitamine B

Vitamina D

Magneziu

Izolarea cu mielină

Vitamine B

Omega-3

Iod

Fructe şi legume colorate

Antioxidanţi

Eliminarea deşeurilor

Consumă toate culorile curcubeului

Alege fructe şi legume cu o varietate cât mai mare de culori

Comunicarea între celule

Neurotransmiţători

Vitamine B

Sulful este necesar pentru comunicarea celulară

Când am început pentru prima oară să cercetez substanţele nutritive care alimentează biochimia corectă a celulelor, îndeosebi a celor ale creierului, am identificat micronutrienţii despre care oamenii de ştiinţă au declarat că sunt extrem de importanţi pentru eficacitatea mitocondriilor şi pentru o funcţionare optimă a celulelor creierului. Am enumerat mai sus aceşti micronutrienţi şi principalele lor funcţii. De asemenea, am creat o listă cu grupele de alimente care reprezintă surse excelente pentru caloriile consumate din alimentul propriu-zis (nu cu vitamine adăugate după procesare). Este important să reţii că vitaminele de sinteză nu au aceeaşi formă ca şi cele naturale şi nu formează legături cu toate celelalte elemente pe care le conţin alimentele integrale. În sfârşit, ţi-am prezentat un anti-nutrient cheie asociat cu înrăutăţirea stării de sănătate a creierului.

Dincolo de alimentaţie: Protocolul Wahls

Alimentaţia este principala componentă a Protocolului Wahls, pornind de la premisa că nutriţia celulară şi cea destinată creierului îţi pot influenţa starea de sănătate pentru tot restul vieţii. Protocolul Wahls nu se rezumă însă exclusiv la alimentaţie, iar dieta nu a fost singurul lucru pe care l-am schimbat în viaţa mea pentru a-mi inversa atât de drastic simptomele. Au existat numeroşi alţi factori care au contribuit la procesul meu continuu de recuperare. Între aceştia s-au numărat: reducerea toxinelor, stimularea electrică a musculaturii, un program de exerciţii fizice regulat şi corect, mai multe suplimente cheie şi angajamentul de a-mi asuma un program special conceput pentru reducerea stresului.

Toate acestea alcătuiesc Protocolul Wahls şi reprezintă lucruri pe care le poţi introduce cu uşurinţă în viaţa ta. În combinaţie cu o dietă îmbunătăţită, tu îi poţi oferi corpului tău cea mai bună şansă de a se vindeca. De-a lungul cărţii de faţă, te voi conduce pas cu pas prin diferitele componente ale Protocolului Wahls, pe care l-am conceput pentru a mă ajuta să mă vindec şi pe care l-am sistematizat pentru a-i ajuta pe alţii. Iată un preambul al elementelor de bază pe care le conţine Protocolul:

Dieta Wahls

Acesta este axul central al procesului de restaurare biochimică. Te voi conduce pas cu pas prin etapele pe care trebuie să le parcurgi pentru a trece de la dieta ta curentă, probabil deficitară în anumite substanţe nutritive de care au nevoie celulele tale pentru a se vindeca, la ceea ce am ajuns să numesc Dieta Wahls. Există trei nivele ale dietei, dar poţi începe pe oricare dintre ele, atât timp cât te simţi confortabil. Nivelul cel mai de bază, Dieta Wahls, presupune adăugarea anumitor elemente şi eliminarea altora. Următorul nivel, Wahls Paleo, devine un pic mai strict. În sfârşit, Dieta Wahls Paleo Plus se adresează celor care îşi doresc o intervenţie serioasă şi rapidă. Paşii dietetici pot părea dificili la început, dar te asigur că vei consuma astfel numai alimente integrale şi naturale de cea mai bună calitate, inclusiv foarte multe legume, fructe, carne roşie, carne albă, fructe de mare, nuci, seminţe şi chiar câteva alimente surprinzătoare pe care probabil că nu te-ai gândit să le încerci până acum. Cu siguranţă nu îţi va fi foame. Dimpotrivă, va trebui să mănânci foarte multă mâncare. În mod paradoxal, dacă eşti supraponderal, vei constata că surplusul de kilograme se topeşte de la sine (acesta fiind unul din bonusurile Protocolului Wahls!). Oricum, nu trebuie să fii nervos, căci nu va trebui să introduci toate aceste schimbări dintr-o dată. Eu te voi călăuzi de-a lungul lor, astfel încât să înţelegi exact ce faci şi de ce trebuie să încerci ceva atât de radical.

Tabelul 1 • Lista substanţelor nutritive critice pentru sănătatea celulelor creierului
Nutrient	Funcţia principală	Principalele surse alimentare
Vitamina A, retinol (forma animală a vitaminei A)	Este implicată în sinteza pigmenţilor vizuali ai retinei	Ulei din ficat de cod, ficat
Vitamina B₁ (tiamină)	Facilitează folosirea glucozei şi producerea mielinei	Organe (de origine animală), seminţe, nuci
Vitamina B₂ (riboflavină)	Contribuie la producerea energiei de către mitocondrii	Ficat, verdeţuri
Vitamina B₃ (niacină)	Ajută la producerea energiei de către mitocondrii	Ficat, carne de pui
Vitamina B₆ (piridoxină)	Asistă producţia de neurotransmiţători	Peşte, verdeţuri
Vitamina B₉ (acid folic)	Facilitează producţia de mielină	Ficat, verdeţuri, sparanghel
Vitamina B₁₂ (cobalamină)	Facilitează producţia de mielină	Ficat, fructe de mare
Vitamina C	Combate infecţiile, furnizează antioxidanţi intracelulari	Verdeţuri, citrice
Vitamina D	Contribuie la mai buna citire a ADN-ului, protejează celulele din creier	Ulei din ficat de cod, lumina soarelui
Vitamina E	Promovează semnalele dintre celule; protejează moleculele care transportă colesterolul de procesul de oxidare; reduce moartea celulelor creierului, protejând astfel împotriva îmbătrânirii	Nuci, seminţe, avocado
Fier	Contribuie la aprovizionarea cu oxigen a creierului	Organe, verdeţuri, melasă
Cupru	Promovează echilibrul fier/cupru implicat în funcţiile superioare ale creierului	Organe, crustacee, nuci, seminţe
Zinc	Asistă percepţia	Ficat, crustacee, nuci, seminţe
Iod	Este implicat în procesul inteligenţei şi în producţia de mielină	Alge, fructe de mare, sare de mare iodată
Magneziu	Stabilizează celulele împotriva glutamatului în exces (care stimulează prea tare)	Verdeţuri, nuci crude înmuiate în apă, alge
Seleniu	Protejează împotriva stresului oxidativ	Nuci de Brazilia, seminţe de floarea soarelui, alge, fructe de mare
Licopen, luteină, zeaxantină, alfa- şi beta-caroten, beta- criptoxantină	Antioxidanţi, care protejează membranele celulelor şi mitocondriile	Legume viu colorate şi fructe de pădure
Carnitină	Asistă producţia de energie a mitocondriilor	Inimă, rinichi, ficat, carne de vită şi toate celelalte tipuri de carne, inclusiv de pui

Nutrient	Funcţia principală	Principalele surse alimentare
Acid lipoic	Contribuie la producţia de energie a mitocondriilor	Inimă, rinichi, ficat
Coenzima Q	Contribuie la producţia de energie a mitocondriilor	Inimă, rinichi, ficat
Creatină	Contribuie la producţia de energie a mitocondriilor	Organe, vânat
Acid pantotenic (vitamina B₅)	Contribuie la producţia de energie a mitocondriilor	Ficat, ciuperci, avocado
Vitamina K	Contribuie la întărirea mielinei şi a vaselor de sânge	Verdeţuri
Colesterol	Întăreşte membranele celulare, promovează producţia de hormoni	Grăsimi de origine animală
Acid alfa-linolenic (ALA) (forma vegetariană a acizilor graşi omega-3)	Contribuie la producerea membranelor celulare şi a mielinei	Nuci, ulei din seminţe de in şi de cânepă
Acizi graşi omega-3, acid eicosapentaenoic (EPA), acid docosahexaenoic (DHA) (acizi graşi omega-3 de origine animală)	Contribuie la producerea membranelor celulare şi a mielinei, reduce excesul de inflamaţii	Hering şi somon sălbatic, carnea animalelor hrănite cu iarbă
Acizi graşi omega-6, acid linoleic (LA), acid arahidonic (AA)	Contribuie la producerea membranelor celulare şi a mielinei, le semnalează moleculelor să contribuie la comunicarea intercelulară (o cantitate prea mare poate conduce la inflamaţii; trebuie să fie în echilibru cu acizii graşi omega-3)	Seminţe şi nuci (LA); organe de origine animală, carne (AA)
Acid gras gama-linolenic (GLA)	Reduce inflamaţiile	Limba mielului, primula de seară, ulei de cânepă
Antinutrienţi nocivi
Grăsimile trans	Deteriorează membranele celulare şi mitocondriile	Grăsimi parţial hidrogenate, alimente prăjite în ulei de origine vegetală (îndeosebi de tip fast food)

Expunerea la toxine

Lumea modernă este sufocată de substanţe chimice. Multe din acestea interacţionează cu celulele noastre, dând peste cap procesele chimice naturale. Voi explica mai târziu maniera în care multe din aceste substanţe sunt asociate cu principalele cauze ale bolilor în America. De asemenea, te voi ajuta să identifici în ce circumstanţe eşti expus la astfel de substanţe şi ce poţi face pentru a reduce această expunere. Îţi voi explica în ce fel procesează corpul tău substanţele chimice toxice şi cum le elimină el. Încă şi mai important, îţi voi prezenta paşii specifici prin care îţi vei putea fortifica şi optimiza sistemul de eliminare a toxinelor din organism, astfel încât să reduci treptat şi în siguranţă povara toxinelor acumulate în grăsimea ta.

Exerciţiile fizice şi E-Stim

Creierul şi corpul tău au nevoie să îşi folosească musculatura şi să se mişte, chiar dacă suferi de o boală degenerativă. Exerciţiile fizice sunt importante pentru menţinerea echilibrului hormonal corect în interiorul creierului şi al corpului. În plus, protejează musculatura de atrofiere. Dacă suferi de o boală cronică, este important să faci suficiente exerciţii, dar nu prea multe, şi mai ales să faci tipul corect de exerciţii pentru nevoile tale. După ce voi vorbi despre exerciţiile fizice, îţi voi spune mai multe despre stimularea electrică (e-stim), un proces care a avut un efect dramatic asupra mobilităţii şi stării mele de spirit.

Suplimentele, medicamentele şi tratamentele de medicină alternativă

Personal, cred cu toată convingerea că cele mai multe substanţe nutritive trebuie să provină din alimentaţie, dar în funcţie de nevoile tale particulare, există anumite suplimente care te-ar putea probabil ajuta. Îţi voi spune mai târziu în această carte ce suplimente recomand eu şi pe care le consider contraindicate. De asemenea, îţi voi da o serie de informaţii referitoare la medicamente şi îţi voi explica dacă trebuie sau nu să renunţi la ele atunci când începi Protocolul Wahls. În sfârşit, îţi voi prezenta perspectiva mea de medic convenţional convertit în avocat al medicinii funcţionale asupra tratamentelor de medicină alternativă pe care merită să le încerci şi asupra celor pe care ar trebui să le eviţi (după părerea mea). Vei afla astfel ce metode sunt dovedite şi care dintre ele sunt simple speculaţii, care sunt sigure şi care nu.

Tehnici de reducere a stresului

Reducerea stresului este absolut critică pentru optimizarea capacităţii organismului tău de a se vindeca. Reacţia la stres a organismului generează o veritabilă cascadă de schimbări în organism, care pot fi extrem de benefice pe termen scurt, dar absolut distructive pe termen lung. Îţi voi explica în detaliu de ce şi ce poţi face pentru a ieşi din modul „luptă sau fugi”.

O privire retrospectivă asupra vieţii tale

Sper că nu ai uitat complet de perioada în care te simţeai bine. Te puteai duce la serviciu sau te puteai distra toată ziua şi te simţeai perfect (sau cel puţin normal) în corpul tău. La un moment dat, ai observat probabil anumite schimbări subtile. Poate că ai remarcat că nu te mai poţi mişca la fel de liber, că nu mai gândeşti la fel de clar, sau ai început să experimentezi dureri. Aceste prime simptome au reprezentat un semnal că biochimia ta se schimbă. Semnalele dintre celulele corpului tău au devenit încetul cu încetul din ce în ce mai confuze.

Ţi-ai dat seama atunci că nu te simţi bine, dar nu puteai explica ce anume nu era în regulă. În cele din urmă te-ai dus la doctor, care te-a examinat şi a ordonat nişte analize medicale, dar nu a găsit nimic în neregulă cu tine. Poate că ţi-a spus să te întorci la el peste un an. Când ai făcut-o, te simţeai puţin mai rău decât cu un an înainte, dar analizele ţi-au ieşit din nou bune, iar doctorul a continuat să insiste că eşti „bine”. Poate că acest „dans” a continuat ani de zile, dacă nu chiar decenii la rând, înainte ca organismul tău să devină suficient de deteriorat pentru ca o analiză sau alta să iasă anormale. În sfârşit, doctorul tău a început să te investigheze mai serios, pentru a-ţi pune în final un diagnostic. Doctorul tău nu a fost pregătit în medicina funcţională, aşa că a ratat numeroase oportunităţi care te-ar fi putut ajuta să îţi recuperezi vitalitatea, timp în care procesul inexorabil al declinului biochimic a continuat, în pofida analizelor aparent „bune” şi a încercării doctorului tău de a te linişti. Corpul tău a început să producă şi să acumuleze molecule deteriorate în celulele şi în organele tale. În toată această perioadă, ai simţit probabil că muzica vieţii tale se deteriorează încetul cu încetul, notă cu notă, pierzându-şi melodia şi armonia, şi transformându-se dintr-un concert simfonic superb într-o cacofonie disonantă. Cel puţin aşa m-am simţit eu.

Vestea cea mai bună este că Protocolul Wahls te ajută să preiei din nou controlul asupra corpului tău. Este extrem de uşor să te simţi neajutorat, pierdut şi dependent de doctori sau de membrii familiei atunci când starea ta de sănătate intră în declin. Protocolul Wahls te ajută să te eliberezi în bună măsură de această dependenţă. Va trebui să continui să îţi iei medicamentele, cel puţin pe moment. Va trebui să continui să faci ce îţi spun doctorii. Vei continua să ai nevoie de ajutorul familiei, dar cine nu are? Există însă foarte multe lucruri pe care le poţi face pentru tine însuţi, iar acest autocontrol va creşte dacă vei urma Protocolul Wahls. Tu ai încă un viitor, iar acesta nu trebuie să fie neapărat unul întunecat.

În impresionanta şi emoţionanta carte a lui Viktor Frankl, Căutarea semnificaţiei de către om, autorul declară că depinde numai de noi cum reacţionăm în faţa evenimentelor din viaţa noastră. El susţine că între orice eveniment şi reacţia noastră există un spaţiu, care ne permite să ne afişăm tăria de caracter. După ce am fost diagnosticată cu SM, am luat decizia să mă dau jos din pat în fiecare zi, să continui să mă duc la serviciu şi să îmi îndeplinesc sarcinile, indiferent cât de obosită m-aş simţi. Am stabilit atunci ce anume mai pot face, şi nu m-am focalizat prea tare asupra lucrurilor pe care nu le mai puteam face. M-am decis să fac tot ce îmi stătea în puteri pentru a-mi încetini declinul. Reţine: la acea vreme, toţi doctorii mi-au spus că odată pierdute, funcţiile mele biologice vor dispărea pentru totdeauna, şi că odată intrată în faza a doua a sclerozei multiple progresive, nu va urma decât un lung declin, lent şi inevitabil. Prin urmare, atunci când am început această călătorie, singurul lucru pe care îl mai speram era să îmi încetinesc acest declin.

Nu aş fi reuşit să fac niciodată tot ce am realizat – să mă dau jos din scaunul cu rotile, să dezvolt Protocolul Wahls şi să încep să îi ajut pe alţii – dacă nu aş fi luat atunci acea decizie iniţială de a nu renunţa la luptă şi de a continua să fiu cea care sunt, în pofida bolii. Acesta este mesajul meu pentru tine: să optezi pentru viaţă, nu pentru handicap, pentru bunăstare şi sănătate, nu pentru boală, oricât de dificil ţi s-ar părea la ora actuală (chiar dacă nu mai vrei să te dai jos din pat).

Frumuseţea Protocolului Wahls constă în faptul că indiferent ce deficite ai avea şi ce enzime defecte funcţionează în corpul tău, şi indiferent ce ai mâncat, ce ai băut, ce ai gândit şi ce ai făcut până acum, tu poţi începe totuşi să îţi regenerezi organismul. Vorbim de o paradigmă nouă, dar ironia face ca exact aceasta să fie maniera în care a fost setat corpul tău să funcţioneze. Celulele tale sunt cele care determină dacă declinul tău va continua sau dacă vei începe să te vindeci. Dacă vei avea celule mai sănătoase, te vei simţi mai puternic, mai inteligent şi mai tânăr. Personal, asist în fiecare săptămână la acest proces în practica mea de medicină primară, în cadrul clinicilor mele de medicina stilului de viaţă şi pentru tratarea politraumatismelor cerebrale.

Obişnuiesc să îmi sunt pacienţii şi pe mulţi dintre cei care îmi scriu pentru a afla amănunte despre succesul lor ca „Luptători Wahls”, căci chiar aşa îi consider – nişte luptători care îşi câştigă dreptul de a prelua din nou controlul asupra vieţii lor. Şi tu poţi fi unul dintre ei. Nu este niciodată prea târziu pentru toate lucrurile bune pe care ţi le doreşti de la viaţă. O poţi lua oricând de la început. Aşadar eşti dispus să ni te alături?

[1] De la single nucleotide polymorphism.

A apărut în: 2019-03

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro