Dragoste
de mamă
Acum
câțiva ani, un articol din Național Geographic, arăta o fotografie de impact cu
Aripile lui Dumnezeu. După incendiul pădurii din Parcul Național din
Yallowstone, pădurarii au petrecut o zi lungă pe munte pentru a evalua pagubele.
Unul dintre ei a găsit o pasăre pietrificată efectiv în cenușă, asemenea unei statui,
așezată la baza arborelui. Un pic uimit de înfiorătoarea priveliște, i-a dat
câteva lovituri ușoare cu un băț. Făcând asta, trei pui de păsări au ieșit
fugind de sub aripile mamei lor moarte în formă de statuie.
Mama
cea iubitoare, în dorința sa de a împiedica dezastrul, își dusese puii la baza copacului
și îi pitise sub aripile sale, știind instinctiv că fumul toxic va urca. Ea ar
fi putut să zboare și să își găsească un refugiu, dar refuzase să își
abandoneze puii. Atunci când flăcările au ajuns acolo și i-au ars micuțul trup, ea a rămas nemișcată, pentru că decisese să moară pentru ca puii de sub aripile
sale să poată trăi.
(Anonim) Mulțumiri
Rosei Bolafios
Dacă eu m-aș schimba
Întotdeauna
putem să fim mai buni dacă ne străduim.
Lumea
ar fi mai bună dacă EU M-AȘ SCHIMBA.
DACÃ MI-AȘ
SCHIMBA modul de a gândi despre ceilalți, m-aș simți liniștit(ă).
DACÃ
MI-AȘ SCHIMBA felul de a acționa în fața celorlalți, i-aș face fericiți.
DACÃ
EU i-aș accepta pe toți așa cum sunt, aș suferi mai puțin.
DACÃ
EU m-aș accepta așa cum sunt, exceptând defectele mele, cât de mult s-ar îmbunătăți
căminul meu, locul în care trăiesc!
DACÃ EU
mi-aș înțelege în totalitate greșelile, aș fi mai umil.
DACÃ
EU aș dori mereu binele celorlalți, aș fi mai fericit.
DACA
EU aș găsi partea pozitivă a fiecărui lucru, viața ar merita trăită.
DACÃ EU
aș iubi lumea... aș schimba-o.
DACÃ
EU mi-aș da seama că atunci când rănesc pe cineva, primul rănit sunt eu.
DACÃ
EU aș critica mai puțin și aș iubi mai mult.
DACÃ
EU M-AȘ SCHIMBA... LUMEA S-AR SCHIMBA!
Mulțumiri
lui Rosy Gracida
Cum să pui fierul într-un templu
Povestea
fierarului spune că acesta, după o tinerețe plină de excese, s-a hotărât să îi
dea sufletul său lui Dumnezeu. Mulți ani a lucrat cu entuziasm și a fost caritabil,
dar în ciuda dedicării sale, nimic nu părea să-i meargă bine în viață, ci
dimpotrivă problemele și datoriile sale creșteau cu fiecare zi.
Într-o
frumoasă după-amiază, un prieten care îl vizita și căruia îi părea rău pentru situația
grea în care se afla, i-a spus:
— Este,
într-adevăr, foarte ciudat că, exact în momentul în care te-ai hotărât să fii
omul lui Dumnezeu, viața ta s-a înrăutățit. Nu vreau să îți slăbesc credința
dar, indiferent de încrederea ta în lumea spirituală, nimic nu merge mai bine.
Fierarul
nu a răspuns imediat, chiar dacă și el se gândise de multe ori la asta fără să înțeleagă
ce se întâmplă cu viața sa, dar, cum nu vroia să îl lase pe prietenul său fără
un răspuns, a început să vorbească și a terminat prin a găsi explicația pe care
o căuta. Iată ce a spus fierarul:
— „În
acest atelier primesc fierul neprelucrat pe care trebuie să îl transform în
săbii. Știi cum se face asta? Mai întâi încălzesc bucata de fier la o căldură
infernală, până ajunge de un roșu aprins; imediat, fără nici un pic de milă, iau
ciocanul cel mai greu și îi aplic mai multe lovituri, până ce bucata ia forma
dorită, apoi o bag într-o baie de apă rece și întregul atelier se umple de
zgomot și de vapori de apă, deoarece bucata răbufnește și țipă din cauza
violentei schimbări de temperatură. Trebuie să repet acest proces până obțin sabia perfectă, pentru că o singură dată nu este de
ajuns”.
Fierarul
a făcut o pauză lungă și apoi a continuat:
— „Uneori,
oțelul ce ajunge în mâinile mele nu suportă un astfel de tratament. Căldura, loviturile
de ciocan și apa rece ajung să îl umple de crăpături. În acel moment îmi dau
Pag.
7 – 11 |