Ultima
lui frază este totodată și prima: Pentru că am rămas singur, m-am hotărât să
încep chiar azi Romanul adolescentului miop.
Acest fapt conferă textului deja parcurs de cititor o
structură circulară și paradoxală, romanul fiind simultan finit și în curs de
finalizare, organizat și haotic. [...] Tot dublu caracter are naratorul,
personaj, dar și comentator al romanului. Mai mult, adolescentul miop nu este
cineva care nu vede bine, dimpotrivă, el este un observator acut de oameni, un
tânăr care se teme că este văzut drept urât, indecis, bun de nimic pentru că
este miop.
În fine, dacă ceilalți băieți din clasă se laudă permanent
cu succesele lor la femei, fiind, într-un limbaj mai recent, un soi de machos,
miopul este prin excelență un non-macho, introvertit, închis în sine față de
ceilalți băieți și de fete, dar scriind sardonic despre toți.
Scris în 1928, la 21 de ani, Gaudeamus (Să ne bucurăm)
continuă Romanul adolescentului miop (1924-1925) și este la fel de strâns legat
de toate textele scrise de Mircea Eliade în aceeași epocă, precum precedentul.
Biograficul intersectează deci în continuare literatura, ca și eseurile
frecvente din presă, câteva în fiecare săptămână și scrise mereu cu bogată
informație și fervoare spirituală. De-aceea citim azi Gaudeamus, un roman
autobiografic, nu numai ca o continuare la primul său roman, ci și în contextul
eseurilor din ziarul Cuvântul, unde Eliade era acum invitat să colaboreze de
către profesorul lui de la Universitate, filosoful Nae Ionescu. Să nu uităm
apoi că Eliade își scria în același timp și Jurnalul, din păcate pierdut între
timp, dar și că respectivul context autobiografic din opera sa se va lărgi
treptat nu numai cu viitoarele sale Memorii, publicate mai întâi în franceză,
cum am mai spus, sau corespondența, ci și cu multe alte romane despre sine,
precum Maitreyi, dar și, mai târziu, din nou despre generația sa, Întoarcerea
din rai (1934) și Huliganii (1935), scrise cu aceeași obsesie de-a o portretiza
documentat ca deosebită în istoria culturii românești. - Sorin Alexandrescu |
Adevăr Divin
