În slujba vieții eterne

Credeți oare că Autoritatea Divină, în veșnicie desăvârșiră și infinită, se vede astfel limitată și nevoită să împiedice manifestarea ajutorului reciproc dincolo de dimensiunea fizică, ajutor pe care chiar și stăpânitorii acestei lumi, oricât de slabi și de imperfecți ar fi ei, îl încurajează totuși și îl susțin? Ar fi oare corect ca acelora care trec de poarta cea fără de întoarcere a mormântului, spre a păși astfel către o nouă viață, superioară. să le fie anulat potențialul evolutiv, când în lumea fizică, unde oamenii sunt supuși atâtor și atâtor limitări, fiecare ființă și fiecare formă de viață își are calea sa proprie de evoluție? Cum se poate ca ideea de „muncă” să fie necunoscută în rai, când natura îi conferă o anumită menire fiecărei creaturi de pe planetă. de la cea mai de jos formă de viață până la ființa umană?

În realitate nimeni nu moare vreodată. Peste tot, căutarea desăvârșirii continuă.

Viața se reînnoiește mereu; ea îi purifică și îi ajută să evolueze pe toți cei aflați în slujba sa, conducându-i triumfători către luminoasa Uniune Supremă cu Divinul.