Ce este omul?

Susținător al libertății noastre și al virtuților modelatoare ale acesteia, Pannenberg afirmă temeiul ei numai în contextul raportării la Dumnezeu. Acesta este singurul garant al satisfacerii presiunilor noastre pulsionale spre infinit. De altfel faptul însuși de a dispune de lume în finitudinea ei – ca etalare a libertății – este posibil numai având, ca fundament, relația cu divinitatea. O consecință interesantă a acestei perspective este continuitatea firească văzută de autor între credința creștină – reprezentând la scară istorică dialogul cu infinitul și cunoașterea contemporană, laică. Aceasta din urmă e posibilă datorită primeia. Combinând, așadar, perspectiva asumată a credinței cu latura discursivă, Pannenberg traversează teme fundamentale ale condiției noastre: încrederea, egocentrismul, timpul, iubirea sau istoria.