Toamna romaneasca e ceva mai blanda decat cea din Belgia. Culorile ei au
explodat in frunze si in flori, iar Soarele incalzeste binisor, imi fac
placerea de a admira florile din Piata Cosbuc, asa cum se prezinta ele
inainte de a ajunge la detailisti.
Pacat ca cele mai multe nu
sunt crescute in tara, desi avem conditii excelente pentru aceasta! Unii
tarani s-au boierit ceva de speriat, altii beau de nu mai stiu de ei si
nu putini au luat calea strainatatii.
Mai precis, au migrat in
alte tari europene, lucru ce nu inseamna chiar strainatate, ci un fel de
patrie extinsa. Puteti avea si alta parere despre Uniunea Europeana,
caci eu nu ma supar. Fiecare om judeca realitatea din jur cu mintea lui.
Telefonul
imi piuie delicat. Il scot si privesc apelul. Seful Octogonului
Romanesc, Laurentiu Cremene, ma cauta la o ora neobisnuita. Deschid
aparatul si rostesc scurt:
- Ordin!
- Vino la mine, pregatit pentru o misiune interna de trei zile!
- Ora si data?
- Azi, la ora 12. 00.
- Am inteles!
Niciun
cuvant in plus. Inchid si verific ceasul. Mai am o ora si ceva pana la
intalnirea cu comandantul, timp suficient sa cumpar cateva flori pentru
fiica si sotie. Aleg trandafiri galbeni pentru Alexandra si crizanteme
ruginii pentru Ramona, platesc si sar in masina.
Pana acasa, fac
numai opt minute de condus relaxat. Nu-mi fac niciun fel de probleme cu
misiunea. Daca e in interiorul tarii, probabil mergem la Zamolxe, lucru
cat se poate de placut mie.
Parchez si pornesc pe aleea
strajuita de vita de vie de masa. Ciupesc cate o boaba din struguri, iar
in fata casei culeg o para din pomul imens, mostenit de la colonelul
Arbore.
Asta e obiceiul meu, sa mananc fructe direct din
gradina, ca in copilarie. Mi se par mult mai gustoase decat cele servite
la masa, dupa curatare si spalare. Cred ca acest obicei imi intareste
imunitatea.
Ramona ma primeste cu o imbratisare calda, incantata
fiind de flori. O anunt linistit ca plec in misiune prin tara, sa nu-si
faca griji mari. Nu protesteaza si nu se lamenteaza, caci e deprinsa cu
viata de sotie de ofiter de informatii.
Ma pregatesc sa-mi fac
bagajul, dar constat ca nu l-am intrebat pe Cremene nimic despre tinuta.
Nu are rost sa-l deranjez, asa ca aleg o tinuta sport destul de lejera,
dar si o scurta mai groasa, pentru cazul ca mergem in munti.
Ma
despart de sotie cu obisnuitul sarut si cu rugamintea de a avea grija
de fata, aflata momentan la scoala. Niciun fel de emotie nu ma incearca.
Plec in misiune ca la nunta...
CUPRINS:
Captiv în Maroc
V-am terminat, Varain!
Singur
Evadarea
Bine ca incă râdem
Cârtița
Insula zeilor
PARTEA A DOUA
Cap. 1. Ciocnirea de civilizații
Cap. 2. Stelele Europei Unite
Cap. 3. Naționalism, populism și patriotism
Cap. 4. Suntem slăbiți, dar neînfrânți!
Cap. 5. Din ce voi trăi, dragi români? |
Adevăr Divin
